Începutul anului, perioadă de bilanţ şi planificare. „Noi, creştinii, ne gândim la proiecte duhovniceşti”, spune Patriarhul Daniel

Patriarhul Daniel a explicat, în predica de la liturghie, că în perioada de început a anului civil se face, de regulă, bilanţul realizărilor din trecut şi sunt trasate proiecte de viitor. În schimb, creştinii trebuie să aibă o abordare uşor diferită, a spus Patriarhul Daniel.  

„Noi creştinii ne gândim la proiecte duhovniceşti, dacă am fost mai buni sau mai răi decât de obicei în anul trecut şi dacă avem dorinţa să ne îmbunătăţim viaţa în anul nou în care am intrat”, a precizat Patriarhul României în cuvântul rostit la catedrală.

În acest context, Preafericirea Sa a urat tuturor „la mulţi ani cu sănătate şi mult spor duhovnicesc”.

Predica Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române a abordat trei subiecte principale:

  • Sărbătoarea Tăierii-Împrejur cea după trup a Domnului;
  • Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare;
  • Noul an civil;
TĂIEREA-ÎMPREJUR

Tăierea împrejur era o procedură stipulată de legea veche, la opt zile de la naştere, moment în care i se atribuia şi un nume pruncului. „A fost semnul legământului lui Avraam cu Dumnezeu. Dar apoi, întrucât poporul evreu s-a considerat poporul ales, descendent din Avraam, tăierea împrejur a devenit, în legea veche, semnul legământului lui Dumnezeu cu poporul ales”, a explicat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a subliniat că numele Mântuitorului Iisus Hristos a fost cunoscut „mai înainte de a Se naşte, prin hotărâre dumnezeiască”.  El a reamintit momentul în care arhanghelul Gavriil i-a spus Fecioarei Maria că „pruncul pe care-L va naşte se va numi Iisus, care în ebraică înseamnă Dumnezeu este mântuitor”, dar şi de faptul că acelaşi arhanghel i-a spus Sfântului Iosif numele pruncului.

„Numele pruncului Iisus este stabilit de Dumnezeu pentru că în acest nume se cuprinde şi vocaţia Sa, şi anume El va fi Mântuitor, adică eliberator de păcat şi de moarte, vindecător de păcat şi de moarte. Pruncul Iisus primeşte un nume care a fost prestabilit. Mai târziu I se adaugă şi numele de Mesia, care înseamnă unsul lui Dumnezeu. Când spunem Iisus Hristos, noi spunem Dumnezeu mântuitor şi Unsul lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.

Creştinii au învăţat din tradiţia iudaică să le atribuie nume copiilor, la opt zile de la naştere. În general, numele din tradiţia iudaică erau teofore, adică „în numele pruncului era cuprins numele lui Dumnezeu sau referire la El”. În acest sens, Patriarhul a reamintit îndemnul Bisericii ca părinţii să atribuie urmaşilor nume de sfinţi  „pentru a avea rugători, ocrotitori şi modele de viaţă sfântă pentru copiii lor”.

Creştere spirituală

Patriarhul a reiterat că este nevoie „nu numai de o creştere biologică a copiilor, adică să se dezvolte fizic, ci este nevoie şi de o creştere spirituală”.

Această creştere duhovnicească se realizează prin educaţie. Ei trebuie de mici educaţi să iubească pe Dumnezeu, pe părinţi, pe semeni şi să-i ajute prin respectul pe care îl arată faţă de bineefăcători. Creşterea duhovnicească începe cu rugăciunea, de aceea ei trebuie să fie învăţaţi să se roage, să primească şi binecuvântarea Bisericii ca să crească şi duhovniceşte, nu doar trupeşte.

Creşterea duhovnicească adesea este şi semnul unei maturizări a copilului din punct de vedere spiritual. Întreaga viaţa creştină trebuie să fie mai întâi o creştere spirituală şi, mai apoi, una biologică.

Prefigurare a Botezului

Tăierea-împrejur cea după trup a fost o prefigurare a tăierii împrejur celei duhovniceşti, adică a Botezului, a subliniat Patriarhul Daniel.

„Această tradiţie era doar o pregătire a evreilor pentru Botez, pentru că tăierea împrejur după trup va fi completată, desăvârşită, prin Botezul cu Harul Duhului Sfânt. De aceea, la puţine zile după tăierea împrejur, în 6 ianuarie, Biserica prăznuieşte Botezul Domnului”.

„Această legătură a văzut o Sfântul Apostol Pavel, care spune că tăierea împrejur după trup nu mai are valoare deosebită, deoarece adevărata tăiere împrejur spirituală, este tăierea împrejur a inimii, adică îndepărtarea prin Botez a gândurilor şi a simţămintelor contrare voii lui Dumnezeu”.

SFÂNTUL VASILE CEL MARE

Sfântul Vasile cel Mare a văzut că Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos trebuie pusă în practică, a spus Patriarhul Daniel, menţionând că marele capadocian „rămâne în conştiinţa Bisericii ca un mare teolog, liturghisitor (avem liturghia care îi poartă numele) şi, în acelaşi timp, un mare filantrop, ajutător al bătrânilor, bolnavilor, săracilor etc”.

„El a înfiinţat, lângă Cezareea Capadociei, un orăşel filantropic, numit mai târziu Vasiliada, unde se puteau oamenii adăposti când erau călători sau puteau lua hrană dacă erau săraci sau se puteau vindeca de unele boli, pentru că acolo era un număr de medici care îi îngrijeau pe cei bolnavi.

Părintele Patriarh a evidenţiat şi contribuţia teologică a sfântului realizată prin scrierile sale.

„Reţinem din lucrările lui că a fost un tâlcuitor al Sfintei Scripturi, mai ales cartea despre primele şase zile ale creaţiei, numită Hexaimeron. Este citită de toată Ortodoxia pentru că arăta înţelepciunea lui Dumnezeu din făpturile pe care le-a creat”.

Operele sale cu caracter apologetic sunt de o mare valoare, a spus Preafericirea Sa.

A fost apărător al credinţei ortodoxe în faţa ereziei din timpul său: în faţa ereziei lui Arie, a penvmatomahilor – a lui Macedonie care învăţau că numai Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu adevărat, iar Fiul şi Sfântul Duh sunt creaturi îndumnezeite. Atunci Sfântul Vasile a scris cartea Despre Duhul Sfânt în care arăta pe baza Sfintei Scripturi că Duhul Sfânt este persoană a Sfintei Treimi, egală cu Tatăl şi cu Fiul, Dumnezeu adevărat”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adus în discuţie şi rolul avut de Sfântul Vasile în organizarea vieţii monahale, el fiind autorul regulilor mari şi mici pentru viaţa mănăstirilor.

„A fost un admirator al monahismului, a făcut vizite în Egit şi Palestina, dar nu a preferat mănăstirile cu număr prea mare de călugări, ci mănăstiri cu număr mai mic care seamănă cu o familie numeroasă, pentru ca să se cunoască monahii între ei, ca într-o familie. Monahismul românesc a preluat acest model al Sfântului Vasile cel Mare”.

Părintele Patriarh a urat la mulţi ani românilor care îşi sărbătoresc onomastica în prima zi a anului.

Felicităm pe toţi cei care poartă numele (peste 600.000 români) Sfântului Vasile. Le dorim sănătate multă, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu ca să păstreze dreapta credinţă şi să săvârşească multe fapte bune.

ANUL NOU CIVIL

Patriarhul României a reamintit că anul nou bisericesc începe la 1 septembrie şi a explicat cum a fost stabilit noul an civil.

„În anul 46 îHr, Iulius Cezar a schimbat calendarul; a mai adăugat două luni la calendarul tradiţional şi a hotărât ca anul civil să înceapă la 1 ianuarie. Numele de Ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care era reprezentat cu două feţe, una spre trecut, alta spre viitor. De aceea, în această perioadă se face bilanţul realizărilor din trecut şi proiecte de viitor”, a spus Preafericirea Sa.

Foto credit: Luigi Ivanciu/Ziarul Lumina

Începutul anului, perioadă de bilanţ şi planificare. „Noi, creştinii, ne gândim la proiecte duhovniceşti”, spune Patriarhul Daniel