Nu de mult, citeam undeva că un jurnalist este o persoană care „iubește oamenii și își dorește să le fie de folos prin informația pe care le-o oferă”. Era, probabil, cea mai frumoasă definiție/descriere pe care o întâlnisem vreodată.
Și continua acolo cumva ideea, spunând că te poți numi astfel doar când cineva din public îți spune că acea informație i-a schimbat viața în bine, ajutându-l să găsească o soluție la problema lui sau oferindu-i o perspectivă diferită asupra vieții. Un moment de răscruce, în care începi să îți pui cele mai serioase întrebări despre ceea ce faci. Te întrebi și nu poți decât să nădăjduiești că ești undeva măcar spre drumul cel bun.
Ascultând Evanghelia de astăzi, m-am surprins oprindu-mă nu asupra „întristării” dregătorului bogat la răspunsul Mântuitorului, care îl „lovea” unde îl durea mai tare (bogăția sa), ci asupra întrebării. Dregătorul pusese o întrebare extraordinară și o pusese pentru noi toți: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”. Și oricât aș fi încercat, într-un exercițiu de imaginație, să iau locul dregătorului și să adresez „bunului Învățător” altă întrebare, nu, n-am găsit una mai potrivită.
Spuneau Părinții noștri cei de demult că „de vrei să te mântuiești, cu întrebarea să călătorești”. Iar dregătorul din Evanghelia acestei Duminici ne oferă cea mai profundă perspectivă asupra tuturor celorlate întrebări pe care le punem pe parcursul vieții. Punem întrebări iscoditoare sau întrebări mântuitoare?
Despre răspunsul dat de Mântuitorul dregătorului din Evanghelie, despre reacția/întristarea acestuia în fața răspunsului primit și despre ce învățăm la veacuri distanță de această întrebare a vorbit astăzi, în Catedrala Veche din Cetatea Aradului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. Catedrală în care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească.
Cuvântul Ierarhului
Să luăm viața în serios, căutând sensul ei
„În Duminica a 30-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne propune să reflectăm la un text din Evanghelia de la Luca, intitulat „Dregătorul bogat – păzirea poruncilor” (Luca 18, 18-27).
Mântuitorul Iisus Hristos S-a întâlnit cu un tânăr bogat care L-a întrebat ce să facă pentru a moșteni viața veșnică. Tânărul L-a numit pe Hristos, Bunule Învățător, iar Domnul i-a spus că doar Dumnezeu este Bun. Întrebându-l pe tânăr dacă știe și respectă poruncile, acesta a răspuns că le împlinește. Însă atunci când Domnul l-a îndemnat să fie milostiv față de oameni, tânărul bogat s-a întristat. Așadar, mesajul principal al Evangheliei este îndemnul la milostenie și ajutorarea celor săraci, pentru a fi desăvârșiți.
În viața pământească ne punem multe întrebări, și este normal să fie așa. Însă trebuie să găsim răspunsul potrivit și folositor la toate întrebările. Întrebarea tânărului bogat este și întrebarea noastră: ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Ce să fac pentru a nu muri? Este întrebarea cea mai serioasă a vieții omului pe pământ.
În condițiile în care iubim viața, dar nu avem totdeauna grijă de ea, trebuie să acționăm în sensul dobândirii vieții veșnice.
Cunoaștem cele zece porunci și probabil le îndeplinim. Dar observăm că nu este îndeajuns ca să nu facem răul și să fim cinstiți, ci trebuie să facem bine, să fim milostivi, să-i ajutăm pe oameni, să-i iubim așa cum sunt ei.
Postim, ne rugăm, ne înfrânăm de la păcat, dar dacă nu suntem și milostivi, buni și iubitori de oameni, nu depășim viața creștină comodă.
Observăm din viața Bisericii că, milostivirea, iubirea sau bunătatea arătate față de oameni sunt începutul asemănării noastre cu Dumnezeu. Un ecfonis al sfintelor slujbe spune: „Că milostiv și iubitor de oameni, Dumnezeu ești…”. Dumnezeu ne iubește, iar noi suntem îndemnați să-i iubim pe oameni.
De multe ori se dă în noi o luptă puternică, să fim darnici sau egoiști, să oferim sau să ținem pentru noi! Atunci când oferim ceva, primim pe Cineva în noi, pe Dumnezeu Care lucrează prin noi. Oferim daruri pentru a primi pe Dumnezeu Cel ce ne-a dăruit viața și o mulțime de alte daruri.
Vom primi colindători! Să fim generoși cu ei. Vom colinda la casele altora, să ducem bunătate, daruri și nădejde, pentru că Domnul Iisus Hristos ne face mesagerii Lui.
Bunătatea nu trebuie să cunoască limite, distanță, mască, egoism etc. Bunătatea, pe lângă împlinirea poruncilor, ne face oameni, creștini adevărați și moștenitori ai vieții veșnice.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
28 noiembrie 2021, Catedrala Veche din Cetatea Aradului, Liturghie Arhierească și un reînnoit îndemn la bunătate. Pentru că bunătatea ne face oameni, iar „atunci când oferim ceva, primim pe Cineva în noi, pe Dumnezeu Care lucrează prin noi”.
