Ieșirea la Troiță sau la țarină este un obicei vechi de secole și nu este aleasă întâmplător această procesiune, ci în a doua zi de Rusalii la sărbătoarea Sfintei Treimi, care în tradiția populară se numea „Sfânta Troiță”.

Țăranul român, oropsit și subjugat secole de-a rândul nu și-a pierdut credința și răbdarea, el a învățat să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile ce au venit asupra lui, el a păstrat relația cu pământul și cu rugăciunea, el, înainte de începerea muncii la câmp se închina rostind o rugăciune, și unde se închega vreo comunitate, la intrare în sat se ridica o Cruce, o Troiță spre slava lui Dumnezeu.

În acest context, prin multe sate dacă mergi și azi vei găsi aceste Troițe la intrarea sau la ieșirea din localități sau chiar la răscruci de hotare, ridicate de oameni evlavioși și cu frica lui Dumnezeu.

Cum ieși din localitatea Socodor, undeva spre stânga se face un drum ce te duce spre un sat parcă uitat undeva în timpurile de odinioară, un sat micuț dar cochet, un sat atestat documentar pe la anul 1234 și care de la 1918 se numește Șiclău, ce azi aparține de Comuna Grăniceri, un sat cu oameni gospodari și o Biserică ce din depărtare parcă te cheamă, prin glasul clopotelor, la rugăciune.

Un preot tânăr cu elan pastoral, harnic și destoinic pe care duminica îl găsești slujind în biserică iar în cursul săptămânii tasând pământul din curtea lăcașului de cult unde s-au montat pavele, un preot care știe să fie alături și de cei suferinzi dar și la evenimentele structurii școlare din Șiclău, da e vorba de părintele Ovidiu Ardelean, care nu de multă vreme a fost instalat paroh în această comunitate ortodoxă.

Anul acesta, cu multă dragoste și jertfă și-a dorit să se continue ieșirea la Troiță, la țarină și în ciuda faptului că e vacanță, totuși elevii și dascălii de la Școala Gimnazială Grăniceri structura Șiclău alături de domnul director prof dr. Krizner Paul, s-au alăturat acestei sărbători frumoase.

Și anul acesta după săvârșirea Sfintei Liturghii, s-a pornit în procesiune spre ieșirea din sat unde Sfânta Troiță aștepta măcar un creștin să se închine. Un grup de credincioase coordonate de doamna preoteasă Dochița Ardelean au cântat pe tot parcursul acestei procesiuni pricesne și cântări închinate Sfintei Cruci și Maicii Domnului.

Elevi, copii mici, oameni în puterea vârstei și bătrâni și-au luat costumele populare zonei din care provin ce părea un mozaic de costume populare din toate colțurile țării și îți dădea sentimentul că românul nu și-a pierdut încă dragostea față de neam și de Dumnezeu.

Ca semn de jertfă al omului, doi elevi poartă în mâinile lor o cunună de spice de grâu ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Ajunși la Troiță, părintele Ovidiu Ardelean citește rugăciunile la holde pentru a fi ferite de ploi năprasnice și de secetă “… binecuvântează și înmulțește aria aceasta și roadele robilor Tăi. Umple cămările lor de tot rodul bun, de grâu, de vin și de untdelemn” (fragment din Rugăciunea la arie)”; „ferește-o pe ea de toată fermecătura, vraja și răutatea; de ispita vicleană și de uneltirea oamenilor răi. Și-i dă ei să aducă roade la vreme, pline de binecuvântarea Ta. Și îndepărtează de la ea toată fiara și sălbăticiunea și viermele, musca, rugina, arșița și vânturile, care aduc stricăciune.” (fragment din rugăciunea ce se face la țarini, la vii și grădini când sunt stricate de sălbăticiuni sau alte vietăți).

E trecut de miezul zile, și în ciuda căldurii soarelui totuși câte o adiere de vând răcorea chipurile copiilor ce așteptau cu nerăbdare cozonacul pregătit de credincioși ca dar de mulțumire pentru familiile lor.

Ziua se încheie cu întoarcerea tot în procesiune la Sfânta Biserică unde părintele paroh mulțumește tuturor participanților, elevilor cadrelor didactice și nu în ultimul rând credincioșilor care au retrăit anii copilăriei lor de altădată.

Prof. Dr. Paul Krizner