Început de An nou bisericesc, început de An nou școlar, început de toamnă, Duminica a 12-a după Rusalii și o invitație/părintesc îndemn din partea Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul pentru noi toți: în tinda tuturor acestor noi începuturi, Să stăm de vorbă cu Dumnezeu.
Eu, om simplu, să stau de vorbă cu Dumnezeu?, ne-am putea, desigur, întreba. Și numai gândul înscrierii în audiență, emoția aceea cu statul față în față cu Creatorul a toate, zecile de întrebări legate de ce Îi vom spune sau dacă vom mai nimeri cuvintele potrivite, conștientizarea propriei micimi… ne-ar putea dezarma și cel mai curajos imbold în a iniția un astfel de dialog.
Însă, preîntâmpinând orice astfel de gând omenesc care ar putea ridica strașnice ziduri între noi și El, ușa dragostei Lui nemărginite ne-a fost lăsată larg deschisă prin rugăciunea în care Îl numim „Tatăl nostru”, prin Evanghelia de astăzi în care Mântuitorul ne arată firescul unui astfel de dialog prin conversația cu tânărul bogat și chiar prin cuvântul de învățătură de astăzi, în care Preasfinția Sa ne spune aproape șoptit, în caz că am uitat, scris într-o paranteză, că prin rugăciune putem vorbi cu Dumnezeu despre toate cele ale noastre. Despre toate noile începuturi. Fie ele de an bisericesc, an școlar, toamnă sau orice altceva… conștientizând că important este în ce ne așezăm mintea, sufletul și faptele: în Dumnezeu sau în toate cele lumești, materiale.
CUVÂNTUL IERARHULUI
De vorbă cu Dumnezeu
„La început de An nou bisericesc, dar și de toamnă, Sfânta Biserică ne propune spre meditație și luare aminte învățături care se desprind din Evanghelia (Matei 19, 16-26), Duminicii a 12-a după Rusalii, ce are în centrul atenției pe Mântuitorul Iisus Hristos și un tânăr bogat.
În contextul în care Domnul Hristos se afla dincolo de râul Iordan, în hotarele Iudeii, vindeca (cf. Matei 19, 2) și învăța poporul despre viața religioasă și socială, un tânăr care Îl asculta s-a apropiat de El și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”
Răspunsul Mântuitorului Hristos a fost tot o întrebare și anume, despre faptul dacă el cunoaște poruncile (Decalogul) și le împlinește (?). Surprinzătoare este constatarea că tânărul, nu numai că știa poruncile, ci le și împlinea. El însă căuta desăvârșirea, de aceea Domnul Hristos îi propune să se detașeze de lucrurile materiale și de bogăția acumulată (cf. Matei 19, 21).
Observăm că Mântuitorul Iisus Hristos a apreciat viața evlavioasă și râvna tânărului pentru desăvârșire, dar totodată scoate în evidență obstacolele pe care le întâmpină omul pe această cale și modul cum se raportează la Dumnezeu și cere ajutorul Lui.
Majoritatea oamenilor se străduiesc să se realizeze din punct de vedere social, material și să aibă o situație bună pentru o viață comunitară benefică și liniștită. Însă nu este îndeajuns să te împlinești profesional și material. Omul este mai mult decât mâncare și lucrurile materiale. Sufletul lui tinde către desăvârșire, mai ales atunci când conștiința este trează și gândește ce este mai folositor pentru viața veșnică și nu doar pentru săptămâna aceasta, anul acesta…
Ce să fac pentru a trăi folositor în lumea aceasta? Ce să fac pentru a trăi în veșnicia lui Dumnezeu?
Fiind la început de an bisericesc, dar și școlar, ne gândim că rostul educației este de a cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în lume, sensul existenței umane, precum și rolul Bisericii și al Școlii de a ne forma pentru viața pământească, dar mai ales pentru a dobândi viața veșnică.
Sfântul Apostol Pavel, în fragmentul biblic (I Corinteni 15, 1-11) ce se citește în această duminică, ne învață prin exemplul vieții lui un lucru fundamental pentru viața și formarea pe care o dobândim: „Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (I Corinteni 15, 10).
Cu alte cuvinte, ceea ce nu poate realiza omul prin propriile sale forțe sau prin propriile sale puteri sufletești, el (se) poate împlini cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Învățăm că viața, puterile sufletești și fizice sunt darul lui Dumnezeu. Depinde de noi cum întrebuințăm aceste daruri și puteri primite de la Atotputernicul Dumnezeu.
Suntem ceea ce suntem prin darul lui Dumnezeu, prin dragostea și purtarea de grijă a părinților, prin osteneala educatorilor și a învățătorilor noștri, prin Biserică și Școală, precum și prin toți aceia care într-un fel sau altul au contribuit și contribuie la formarea noastră pe parcursul vieții pământești.
Astfel, ca părinți fizici și duhovnicești avem responsabilitatea de a forma copiii în lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a lumii; să știe cum să întrebuințeze darul vieții, cum să învețe la școală, cum să se comporte în familie, comunitate, Biserică, școală și în lume.
Să vorbim cu Dumnezeu despre noi, problemele noastre, despre legătura noastră cu El și oamenii și modul cum ajungem la desăvârșirea duhovnicească și viața creștină autentică. Comunicarea din lume este afectată uneori de lipsa sincerității, a solidarității, a grabei, a indiferenței, a normalității. Comunicarea cu Dumnezeu depinde de noi…!
Acum, la început de an Bisericesc și început de An școlar, tinerii, copiii și nu numai își pot pune întrebarea: ce să facem pentru a învăță mai bine? Ce să facem pentru a fi oameni, creștini, români mai buni?
Să conlucrăm cu harul lui Dumnezeu, cu oamenii, să învățăm din manuale, din Sfânta Scriptură, din cărți, de la natură, din creație… care este sensul creșterii și educației noastre, care este sensul existenței noastre pe pământ!
Să ne facem timp pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu (în rugăciune), să ne facem timp pentru copii, pentru familie, pentru aproapele, să ne facem timp pentru cunoaștere și dragoste față de oameni. Să avem mulțumirea sufletească pentru faptul că suntem pe calea vieții și a adevărului divin, să iubim creația lui Dumnezeu și să fructificăm timpul fiindcă suntem în slujirea Lui.
Domnul Iisus Hristos este cu noi pe calea Bisericii, pe calea către Acasă și Școală, către vecini și serviciu, pe calea către cer.
La început de An nou școlar, dorim tuturor elevilor înțelepciune, sănătate, dorința de cunoaștere, har și ocrotire de la Dumnezeu; profesorilor și învățătorilor sănătate, inspirație și luminare de la Dumnezeu pentru călăuzirea elevilor pe calea cunoașterii și a vieții autentice, iar părinților dragoste și putere materială în susținerea copiilor la școală, formând împreună o Familie: Biserica și Școala.”, este cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul la începutul acestui An nou bisericesc, An nou școlar și începutul toamnei.
4 septembrie 2022, noi începuturi pentru fiecare în parte și pentru noi toți, împreună. Timp potrivit „Să conlucrăm cu harul lui Dumnezeu, cu oamenii, să învățăm din manuale, din Sfânta Scriptură, din cărți, de la natură, din creație… care este sensul creșterii și educației noastre, care este sensul existenței noastre pe pământ!”, după părintescul și prietenescul cuvânt și îndemn al Preasfințitului Emilian Crișanul.