„Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”, strigau oarecând oamenii cetății, așternând înaintea Mântuitorului haine, flori și ramuri de finic.
„Doamne, te rugăm, ajută-ne să ne mântuim!” (tradus din limba greacă, Osana înseamnă „Doamne, te rugăm, ajută-ne să ne mântuim!”), strigat-au astăzi, prin prezența în număr atât de mare încât Catedrala Veche a devenit neîncăpătoare, arădenii care au ales ca în Duminica Floriilor a acestui an să participe la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în acest istoric lăcaș de închinare.
A vindecat, a hrănit, a învățat, a îndreptat, rudele celor în doliu le-a înviat, deci cum, pentru tot acest bine, ar fi putut fi El, de către noi, oamenii, iertat? În vremuri în care putem ierta orice, însă mai puțin pe cei care săvârșesc binele curat, smerit, rotund, frumos și luminos, Hristos ne intră din nou în cetate și de acolo, de pe mânzul asinei, doar ne așează înainte oglinda conștiinței, vorbindu-ne discret, așa cum întotdeauna o face, despre vremelnicia măririi lumești: Astăzi, din diverse și vremelnice/lumești motive mă ovaționați, de mâine, Crucea pe umeri Mi-o așezați.
Judecând după toate cele ale zilei (atmosferă liturgică aparte, flori, stâlpări, zâmbete largi, urări de bine celor, deloc puțini, cu nume de flori, grijă parcă și mai mare la cele alese pentru înveșmântarea trupurilor… starea generală de bine), timpul este unul al bucuriei. Un timp-invitație de a fi, prin fapte, flori ale Bisericii lui Hristos, flori care știu că doar prin odihna de la cele lumești pot vedea deschisă ușa Sfintelor Lui Pătimiri și pot nădăjdui că, chiar de nu-I vor putea ușura Crucea, măcar nu o vor face mai grea.
În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre înțelesurile Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, subliniind că adevărata biruință stă în smerie și invitându-ne totodată pe toți să facem din viețile noastre o Împărăție a lui Dumnezeu.
„Duminica Floriilor este puntea de trecere de la Postul cel Mare de 40 de zile la Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim s-a petrecut după ce îl înviase pe Lazăr din morți, iar Maria, sora lui Lazăr, în semn de recunoștință, a uns pe Domnul cu mir de mare preț, pregătindu-L pentru Patimi și moarte.
Primul înțeles al Intrării Domnului în Ierusalim este acela de biruință asupra morții. Asupra morții lui Lazăr și asupra morții în general. Mulțimile se adunaseră la Ierusalim pentru a serba Paștile iudaice, iar din Ierusalim merseseră în Betania pentru a-l vedea pe Lazăr cel înviat și pe Iisus, Cel care îl înviase pe Lazăr. Pe cât de mult se bucurau oamenii simpli, pe atât se tulburau și se întristau mai marii cărturarilor și fariseilor, plini de invidie, pentru că iubirea și admirația mulțimilor față de Iisus Hristos creștea cu fiecare minune, cu fiecare vindecare și mai ales după învierea lui Lazăr. Astfel, iudeii s-a împărțit în două tabere: unii care credeau în Iisus Hristos și-L iubeau, iar alții care nu credeau în El și Îl invidiau și urau.
Al doilea înțeles al Intrării Domnului în Ierusalim este anticiparea biruinței Fiului lui Dumnezeu asupra propriei Sale morți. Mântuitorul Hristos nu numai că înviază pe Lazăr, dar peste puțin timp Își înviază propria Sa umanitate, propriul Său Trup din mormânt. Iar prin aceasta arată definitiv că este Dumnezeu și om în același timp. Sfântul Evanghelist Ioan ne arată că moartea spre care merge Mântuitorul Iisus Hristos este o jertfă de bunăvoie. Biserica vede în această Intrare a Domnului în Ierusalim mergerea spre Patimi și moarte de bunăvoie. Înțelegem, așadar, că Intrarea Sa în Ieursalimul pământesc este prefigurarea intrării Sale în Ierusalimul Ceresc ca Om.
Stâlpările de flori sau salcie, pe care Biserica le biencuvântează pentru a fi purtate de noi în mâini, sunt semnele biruințelor asupra patimilor și semnele virtuților dobândite în viață, dar mai ales în Postul pe care l-am parcurs. Semnele biruinței, după cum spune și troparul Praznicului de astăzi, dobândite prin rugăciune, pocăință, spovedanie și împărtășanie.
Oamenii strigau cu multă îndrăzneală, fără jenă față de farisei și de cărturari, „Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”. Dragostea față de Dumnezeu, dacă este cultivată, ne aduce îndrăzneală și risipește frica.
Acum suntem plini de îndrăzneală și strigăm „Osana!” și ne bucurăm că Mântuitorul ne-a dat această putere și ne-a făcut biruitori.
Este doar o aparentă nepotrivire în ce vedem la Intrarea Domnului în Ierusalim. Mântuitorul vine călare pe asin, blând și smerit, iar mulțimea Îl întâmpină ca pe un biruitor, cu ramuri de finic și cu aclamații. Smerenia și biruința sunt strâns legate împreună. Adevărata biruință, ne demonstrează Mântuitorul Iisus Hristos, stă în smerenie.
Din Praznicul de astăzi înțelegem că trebuie să ne bucurăm pentru biruința Domnului asupra păcatului și a morții. Să fim consecvenți și să nu ne schimbăm atitudinea față de Mântuitorul Iisus Hristos și față de Biserica Lui. Dacă astăzi Îl lăudăm și Îi mulțumim și Îi cerem să ne ajute, mâine să nu Îi întoarcem spatele și să Îi cerem să plece din casele și comunitățile noastre. Să Îl primim cu bucurie, cu nădejde și credință în inimile și ființa noastră, să nu-L trădăm, să nu-L părăsim.
Să ne ajute Dumnezeu să păstrăm în suflet bucuria zilei de astăzi și să fim consecvenți față de Hristos. În fața provocărilor vieții se află Crucea și Învierea. Să răstignim păcatul din noi și să biruim tot ceea ce slăbește credința noastră, să facem din viața noastră o Împărăție a lui Dumnezeu, din casa noastră să facem o Grădină a Maicii Domnului, iar din comunitatea în care trăim să facem un Rai în care să guverneze credința, dragostea și nădejdea. Să avem cu toții un pelerinaj folositor către case, către Înviere și către Împărăția lui Dumnezeu!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
9 aprilie 2023, Intrarea Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor, Liturghie Arhierească în Catedrala Veche, ne este iarăși, astăzi, Hristos în cetate. Noi, hotărâți a-L ruga „Doamne, ajută-ne să ne mântuim!” și a primi cu bucurie îndemnul Ierarhului de a fi consecvenți în relația cu Mântuitorul Iisus Hristos și a face din propriile vieți o Împărăție a lui Dumnezeu.
