Preoţii din cadrul Cercului Pastoral-misionar  Nr.3 Gurahonţ, coordonat de către preotul Moţ Aurelian Iulian, s-au întrunit, la Biserica ortodoxă cu hramul,  în după-amiaza zilei de duminică 25 august, la Biserica ortodoxă cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din parohia  Crocna, protopopiatul Sebiş.

În cadrul acestei întruniri s-a săvârşit Sfânta Taină a Maslului la care au luat parte credincioșii parohiei și din parohiile învecinate.

Din sobor au făcut parte: pr. Moț Iulian coordonatorul cercului, pr. Groza Ștefan de la parohia Dieci,  pr. Cristea Silviu de la parohia Guravăii,  pr. Lușcă Ciprian de la parohia Zimbru, pr. Vesa Ioan de la parohia Iosășel, pr. Pasc Darius de la parohia Bonțești, pr. Rocsa Sebastian de la parohia Pescari, pr. Zbârcea Teodor de la parohia Mădrigești, pr. Bele Raul de la parohia Secaș, pr.Bej Florin de la parohia Crocna, pr. Herbei Valentin de la parohia Buteni și pr. Florin-Radu Bătrân de la parohia Dezna.

Având în vedere că Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor ” și „ Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, preotul Cristea Silviu de la parohia Guravăii a susținut următoarele teme:

1. Hristos, doctorul sufletelor și trupurilor noastre.Mântuitorul îi vindecă pe cei bolnavi cu trupul pentru a arăta dumnezeirea Sa, dar și pentru a vindeca sufletul lor;
2. Sfinții doctori fără de arginți în perioada persecuției Bisericii sub Imperiul Roman păgân (Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfinții Mucenici Chir și Ioan, Cosma și Damian).

În susținerea temei părintele Silviu spunea:

Mântuitorul Hristos este prezentat încă din Vechiul Testament ca fiind Cel ce a asumat neputințele, bolile și suferințele noastre: ‘El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat‘ (Isaia 53, 4).

În rănile Lui se găsește vindecarea oamenilor, adică El nu este doar Unul Care vindecă, ci Unul Care suferă și vindecă, în același timp, Unul Care ia asupra Sa suferințele și bolile umanității întregi. El Se identifică cu natura umană slăbită prin păcat, deși nu are păcat; El nu vindecă din exterior, ci din interior. Vindecarea Sa este în primul rând compasiune, adică împreună-pătimire cu oamenii suferinzi.

Adesea, iertarea păcatelor este începutul sau temelia vindecărilor pe care le săvârșește Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfinții Cosma și Damian s-au născut și au trăit la Roma în a doua parte a secolului al III-lea, fiind botezați încă din tinerețe. Amândoi au învățat medicina, care i-a ajutat să răspândească ușor credința creștină printre compatrioții lor suferinzi. Aceștia le spuneau celor bolnavi că este necesar să se boteze pentru a fi vindecați complet.

Lucrarea lor tămăduitoare nu putea fi trecută cu vederea în plină perioadă a prigoanei creștine. Împăratul roman Carin i-a chemat să dea socoteală și să îi convingă să jertfească idolilor, însă, în acel moment, fața i s-a sucit la spate. După ce a fost vindecat de Sfinții Cosma și Damian, împăratul Carin s-a convertit la creștinism.

Sfinții tămăduitori și-au continuat activitatea. Însă profesorul care îi învățase medicina, împreună cu alți medici, i-au ucis cu pietre pe cei doi tămăduitori, fiindcă îl întrecuseră în vindecarea bolnavilor.

La cercul pastoral au luat parte şi cântăreţii bisericeşti din parohiile învecinate.

În finalul întâlnirii, preotul paroh Bej Florin  a mulţumit preoților și celor prezenți pentru participare.

Pr. Moţ Aurelian Iulian