Patericul este una dintre cărțile de căpătâi ale creștinismului, alături de Biblie și Filocalie. Acesta păstrează cuvintele de învățătură ale părinților care au trăit în pustie în primele secole, cunoscute și sub numele de apoftegme.

În ianuarie, prima lună a anului civil, găsim în calendarul Bisericii mai mulți cuvioși din Pateric. Unul din îndemnurile care se repetă în sfaturile lor este acela de a pune în fiecare zi început bun, sfat pe care ei înșiși l-au aplicat în luptele duhovnicești.

Mai mult, unii dintre ei sunt și începătorii unui nou mod de viață pentru cei care ard de dorul unirii cu Hristos – monahismul.

Sf. Cuv. Sinclitichia – 5 ianuarie

Sfânta Sinclitichia a fost o cuvioasă care a trăit în Alexandria în secolul al IV-lea.

După moartea părinților săi, a împărțit averea familiei și a decis să-și închine viața lui Hristos.

Și-a asumat nevoințe ascetice aspre care i-au sporit virtuțile. A atras în jurul său tinere care doreau să-i devină ucenice și cărora le-a lăsat învățături despre viața duhovnicească. Este considerată întemeietoare a monahismului feminin, asemenea Sfântului Antonie cel Mare, care a pus bazele monahismului pentru bărbați.

În ultimii ani ai vieții a fost încercată de o boală care i-a măcinat treptat trupul. Se pare că într-o perioadă de 3 ani și jumătate, Cuvioasa Sinclitichia a îndurat suferința Dreptului Iov de pe parcursul a 35 de ani.

Precum veninul fiarelor celor otrăvitoare îl gonesc doftoriile cele mai iuți, la fel și cugetul cel spurcat, rugăciunea cu postul îl gonește.  (Sf. Cuv. Sinclitichia)

Sf. Pavel Tebeul – 15 ianuarie

Sfântul Pavel Tebeul a trăit în secolele II – III, ca pustnic, într-o peșteră din deșert, ascuns de ochii oamenilor.

Viețuirea sa ascetică a devenit cunoscută prin intermediul Sfântului Antonie cel Mare, căruia i s-a descoperit că există un alt pustnic, cu o viață mai îmbunătățită decât a lui.

Îndrumat de pronia dumnezeiască, Sfântul Antonie a ajuns la peștera Sfântului Pavel care nu mai vorbise cu un om de nouăzeci de ani.

Cei doi sfinți au avut o convorbire duhovnicească, iar Sfântul Pavel a mărturisit că va trece la Domnul în curând și că Sfântul Antonie va trebui să îndeplinească rânduiala înmormântării.

Pentru a se împărtăși de har, Cuviosul Antonie a păstrat cămașa din frunze de palmier a Sfântului Pavel, pe care acesta și-o confecționase și care apare în reprezentarea sa iconografică.

Sf. Teodosie cel Mare – 11 ianuarie

Sfântul Teodosie a trăit în secolele III – IV și a fost originar din Capadocia. Cu ocazia unui pelerinaj la Locurile Sfinte a ajuns și în Siria, unde l-a cunoscut pe Sf. Simeon Stâlpnicul.

După o perioadă de ucenicie la un avvă, a întemeiat la est de Betleem o obște care s-a dezvoltat în ceea ce avea să devină cea mai mare lavră din pustiul Palestinei.

În noul centru monahal, Sfântul Teodosie a implementat regulile compatriotului său, Sfântul Vasile cel Mare. Astfel, pe lângă rânduiala de rugăciune, în programul vieții de obște a fost inclusă și lucrarea filantropică, concretizată prin înființarea de azile, spitale și orfelinate.

Sfântul Teodosie este considerat, ca și Sfântul Sava cel Sfințit, fondator al monahismului din pustiul Palestinei.

Sf. Antonie cel Mare – 17 ianuarie

Sfântul Antonie cel Mare este cel mai cunoscut dintre părinții Patericului și unul dintre întemeietorii monahismului. Viața sa este cunoscută prin intermediul biografiei întocmite de ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare.

Cuviosul s-a născut în a doua jumătate a secolului al II-lea, într-o familie înstărită și a decis să urmeze calea monahală după ce a auzit cuvintele din pericopa evanghelică în care Mântuitorul îl cheamă la Sine pe tânărul bogat (Matei 19:21).

Îndelungata sa experiență monahală, de mai bine de 80 de ani, a fost caracterizată de lupte duhovnicești. Vrăjmașul l-a încercat treptat, începând de la grijile lumești, la mândrie, prin inducerea ideii că este un mare ascet și până la lupte fizice. Sfântul Antonie le-a biruit pe toate prin cugetare smerită și răbdare.

A lăsat în urma sa numeroși ucenici, o mănăstire din Egipt, care îi poartă numele și o colecție de apoftegme.

Iubește smerenia; ea îți va acoperi toate păcatele tale. (Sf. Antonie cel Mare)

Sf. Atanasie cel Mare – 18 ianuarie

Sfântul Atanasie cel Mare se remarcă între părinții Patericului ca un stâlp al Ortodoxiei, care a luptat împotriva ereziilor din primele secole ale creștinismului.

Născut la finalul secolului al II-lea, Sfântul Atanasie a studiat teologia și filosofia și a petrecut o vreme în pustie ca ucenic al Sfântului Antonie cel Mare.

Un eveniment semnificativ din viața sa este participarea la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, pe când era încă diacon. A contribuit semnificativ la formularea mărturisirii de credință, Crezul, pe care a apărat-o de-a lungul întregii sale vieți.

La vârsta de 33 de ani a fost ales ca arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost exilat de cinci ori, deoarece lupta împotriva arianismului.

La inițiativa poporului, Sfântul Atanasie a fost rechemat din exil și a rămas la conducerea bisericii până la trecerea sa la Domnul în anul 373.

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh Sfânt. (Sf. Atanasie cel Mare)

Sf. Macarie cel Mare – 19 ianuarie

Sfântul Macarie cel Mare sau Egipteanul a fost un monah din secolul al III-ea, recunoscut pentru asceză și pentru răbdarea de care a dat dovadă în fața acuzațiilor nedrepte. La sfatul Sfântul Antonie cel Mare, a acceptat să fie hirotonit preot pentru călugării schitului pe care îl întemeiase.

Viața sa este strâns legată de cea a prietenului său, Sfântul Macarie Alexandrinul, alături de care a fost exilat într-o insulă din Delta Nilului, de un episcop arian.

Reîntors din exil, faima Sfântului Macarie a crescut, ucenicii s-au înmulțit datorită darurilor sale de a vindeca bolile și de a izgoni demonii. Datorită discernământului său a fost numit de Sfântul Paladie „copilul bătrân”.

De la acest sfânt s-au păstrat mai multe scrieri, între care, cea mai cunoscută este lucrarea „Omilii duhovnicești”.

Fugi cât de tare poți de minciună și vicleșug și insultă. Poartă-te cu bunăvoință, iar cu cel mândru și batjocoritor fii blând și cu mărime de suflet. (Sf. Macarie cel Mare)

Sf. Macarie Alexandrinul – 19 ianuarie

Sfântul Macarie Alexandrinul a fost contemporan cu Sfântul Macarie cel Mare (secolul III) și este cunoscut și drept „orășeanul” sau „cel din cetate”.

Cu toate că s-a botezat abia la 40 de ani, convertirea sa a fost radicală, devenind ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. Și-a asumat nevoințe aspre și a devenit preot pentru pustnici.

În perioada de exil alături de Sfântul Macarie cel Mare, cei doi asceți au vindecat-o pe fiica unui preot idolatru, care era demonizată.

Sfântul a devenit cunoscut și pentru bucuria cu care îi atrăgea pe tineri la monahism.

Sf. Eftimie cel Mare – 20 ianuarie

Sfântul Eftimie cel Mare este unul dintre cei mari părinți ai pustiei, care s-a remarcat drept apărător al dreptei credințe, misionar, organizator al vieții de obște și făcător de minuni.

Născut la finalul secolului al IV-lea, a fost crescut de un episcop și a devenit preot încă de la vârsta de 19 ani. Dornic de viețuirea pustnicească, s-a retras în deșertul Palestinei, unde l-a avut ca prieten pe Sfântul Teoctist (3 septembrie). Alături de acesta a pus bazele mai multor obști monahale de-a lungul timpului.

A primit darul de a face minuni prin care îi vindeca pe cei bolnavi. A fost de asemenea un misionar înflăcărat printre beduinii din Palestina și povățuitor al unor cunoscuți monahi: Sf. Sava (5 decembrie), Sf. Chiriac (29 septembrie), Sf. Gherasim (4 martie).

Sfântul Eftimie a trecut la Domnul în 473, după ce a petrecut 3 zile singur în altar și le-a lăsat ucenicilor ultimele învățături și sfaturi.

Fraților, armele călugărului sunt acestea: îndeletnicirea cu faptele bune, rugăciunea, socotința, smerita cugetare și ascultarea cea după Dumnezeu. (Sf. Eftimie cel Mare)

Sf. Paladie – 28 ianuarie

Sfântul Paladie este cunoscut pentru scrierea sa „Istoria lausiacă” sau „Lavsaicon”, despre viața monahilor din pustia Egiptului.

Născut în Galatia, în jurul anului 364, Sfântul Paladie a intrat în monahism în jurul vârstei de 20 de ani și a călătorit în mai multe zone în care trăiau călugări: mănăstirile din jurul Alexandriei, pustia Nitriei, a Chiliilor, Palestina, Tebaida. În călătoriile sale i-a întâlnit pe Sf. Macarie Alexandrinul, Evagrie Ponticul, Melania cea Bătrână sau Sf. Ioan Gură de Aur care, după unele surse, a fost cel care l-a hirotonit preot.

A fost trimis în exil, deoarece era susținătorul Sfântului Ioan, iar în final a revenit în ținuturile natale din Asia Mică, unde a fost numit episcop și unde a trecut la Domnul în jurul anului 431.

Sf. Efrem Sirul – 28 ianuarie

Sfântul Efrem Sirul este unul dintre cei mai mari poeți și imnografi ai Bisericii. Cuviosul s-a născut în 306, în Nisibe (Mesopotamia) și a fost încă din tinerețe atras de studiul Sfintei Scripturi.

Datorită viețuirii sale curate a primit de la Dumnezeu darul zdrobirii inimii și al lacrimilor neîncetate. A petrecut o vreme în pustie, iar apoi la Edessa, de unde a plecat în căutarea Sfântului Vasile cel Mare. Întâlnirea dintre cei doi sfinți a prilejuit dobândirea, în mod minunat, de către Sfântul Efrem a vorbirii în limba greacă.

Ultimii ani din viață i-a petrecut la Edessa, unde a alcătuit mare parte din vasta sa operă care include: comentarii la Sfânta Scriptură, tratate împotriva ereziilor și imne. Unele surse hagiografice indică faptul că sfântul a compus în siriacă mai mult de trei milioane de versuri.

În fiecare zi să cerem de la Domnul lacrimi de pocăinţă ca, atunci când începem să plângem pentru păcatele noastre, sufletul nostru să înfloreasacă, izbăvindu-se de uscăciunea păcatului. (Sf. Efrem Sirul)

Sf. Isaac Sirul – 28 ianuarie

Sfântul Isaac Sirul s-a născut în prima jumătate a secolului al VII-lea în actualul teritoriu al Qatarului. A intrat în monahism de tânăr și a dorit să se retragă ca pustnic.

A devenit cunoscut drept un ascet experimentat și a fost chemat să devină episcop de Ninive. A acceptat funcția pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece principiile oamenilor din lume nu le urmau pe cele ale Evangheliei, pe care dorea să o propovăduiască, iar viața sa de rugăciune era tulburată.

S-a retras din nou în pustie unde s-a ocupat cu multă râvnă cu studiul Scripturii și cu numeroase scrieri de o mare finețe, care au îmbogățit literatura patristică.

Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…(Sf. Isaac Sirul)

https://basilica.ro/ianuarie-o-luna-a-sfintilor-din-pateric-care-au-pus-inceput-bun-vietii-lor/