În duminica a doua din Marele Post, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Preasfințitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Roșia din județul Arad, lăcaș de închinare ocrotit de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, înconjurat de un sobor de preoți, maicile ostenitoare și un număr mare de credincioși închinători.

Cea de-a doua Duminică din Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşti mai este numită şi Duminica Sfântului Grigorie Palama, marele mistic bizantin din secolul al XIV-lea. Sfântul Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului – numit şi Palama – s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale a terminat studiile. Când a ajuns la vremea potrivită, i-a îndemnat pe mama și pe frații săi să pășească pe calea călugăriei cu toții, ceea ce s-a și întâmplat. Plecând în Muntele Athos împreună cu frații săi, toți au învățat mai întâi de la Sfântul Nicodim rânduiala obștii, după care Sfântul Grigorie s-a retras în pustie. Combătându-l pe ereticul Varlaam din Calabria, precum și pe alții; A fost numit episcop al Tesalonicului. După ce a arătat rătăcirile lui Mohamed și a suferit mult din pricina turcilor, a trecut la cele veșnice. La câţiva ani după moartea lui, Grigorie Palama a fost proclamat sfânt în cadrul unui sinod, în Constantinopol, condus de Patriarhul Filotei, care a și scris viaţa sfântului şi slujbele închinate acestuia. Îl pomenim pe Sfântul Grigorie în chip deosebit în cea de-a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor. Astfel, duminica a doua din Postul Mare marchează cea de-a doua biruință a Ortodoxiei asupra ereziilor vremii – învățătura despre Harul Dumnezeiesc necreat și despre vederea luminii dumnezeiești, al cărei autor este Sfântul Grigorie Palama. În această duminică, Biserica ne pune înainte Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum. Vedem astfel un slăbănog adus înaintea Domnului nu de propriile sale puteri, ci purtat de cei apropiați. Acești oameni nu doar că îl ajută fizic, ci și mijlocesc pentru el, arătând o credință vie și lucrătoare, dar și o iubire jertfelnică care nu se oprește în fața obstacolelor. Această Evanghelie ne pune față în față cu două mari realități: credința care atrage harul lui Dumnezeu și rolul comunității în viața fiecărui credincios. Niciunul dintre noi nu poate merge singur spre Dumnezeu, căci toți suntem parte a aceluiași trup – Biserica, al cărei cap este Însuși Hristos. Când un organ este slăbit, celelalte îl sprijină; când un creștin cade, ceilalți îl ridică. Totodată, Evanghelia de astăzi ne arată că nu suntem singuri în drumul spre mântuire. Hristos ne primește cu iubire, dar așteaptă ca și noi să fim sprijin unii pentru alții, așa cum și alții au fost cândva sprijinul nostru. Să fim, așadar, asemenea prietenilor slăbănogului: oameni de credință, care nu rămân indiferenți la suferința aproapelui, ci îl poartă cu dragoste înaintea Domnului.

În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian Crişanul a tâlcuit minunea vindecării slăbănogului, accentuând cuvântul asupra credinței lucrătoare prin iubirea față de semeni, rugăciunea și ajutorarea aproapelui. Îmbinarea postului cu milostenia şi rugăciunea față de aproapele înlesnesc dobândirea nepătimirii celei îndumnezeitoare, căci postul adevărat şi neîmprăştiat, împreunat cu milostenia, îl duc pe nevoitor, fără zăbavă, spre pragul nepătimirii. Credinţa noastră ortodoxă este o credinţă a iubirii, a iertării şi milostivirii. Izvorul acestor virtuţi este Însuşi Dumnezeu, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit. Scopul vieţii creştine îl constituie urmarea lui Hristos, asemănarea cu El, atât cât este cu puţinţă omului, prin har şi prin lucrare. Preasfinția Sa a vorbit și despre importanța iertării păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Din taina spovedaniei porneşte despătimirea şi înnoirea omului, pentru că sinceritatea, deschiderea şi căinţa cu care mărturiseşti păcatele asigură, în mare parte, vindecarea omului lăuntric. În final, Preasfințitul Părinte Emilian i-a îndemnat pe cei prezenți să mulțumească lui Dumnezeu pentru împărtășirea harului și a darurilor Sale cerești și pământești. Să ne rugăm neîncetat, dar în același timp să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte ni se întâmplă, rugăciunea și mulțumirea fiind în conlucrare spre mântuirea sufletelor noastre.

Pr. Alexandru-Dan Gaiță