În data de 6 noiembrie, membrii Cercului Pastoral Misionar Vladimirescu I, s-au întâlnit pentru a conferenția despre “Contribuția monahilor și preoților mărturisitori și duhovnici de vocație din secolul XX la dezvoltarea vieții duhovnicești. „ Conferențiari au fost părintele profesor Codin Șimonca Oprița și părintele profesor Dacian Nan care au aprofundat tema de mai sus.

Astfel s-a subliniat că secolul al XX-lea, marcat în spațiul românesc de ascensiunea și brutalitatea regimului comunist, a reprezentat o perioadă de încercare supremă pentru Biserica Ortodoxă. În acest context istoric, monahismul românesc cât și duhovnicii și mărturisitorii ortodocși nu s-au retras în izolare, ci au devenit o adevărată axă a rezistenței spirituale și un izvor al reînnoirii filocalice. Aceștia nu au fost doar victime ale prigoanei, ci, mai presus de toate, mărturisitori ai credinței și purtători ai unei spiritualități profunde, bazate pe tradiția isihastă a rugăciunii lui Iisus.

Cea mai vie și mai influentă expresie a îmbinării dintre viața filocalică, mărturisire și cultură în perioada anilor 1940-1950 a fost mișcarea spirituală cunoscută sub numele de Rugul Aprins, care s-a coagulat în jurul Mănăstirii Antim din București. Această mișcare a fost centrată pe practica isihastă a Rugăciunii lui Iisus, transformând teologia într-o experiență trăită și viețuită. Au fost evocate câteva chipuri de monahi, dar și oameni de cultură care au activat aici: arhimandritul Benedict Ghiuș, arhimandritul Sofian Boghiu, părintele Andre Scrima – ambasadorul filocaliei și mărturisitorul din exil. A fost amintit și părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care a cunoscut iadul reeducării de la Pitești, cel care a ținut celebrele  “7 cuvinte către tineri” la biserica Tei, atacând direct ideologia atee a regimului. Aceste cuvinte au reprezentat un act de mărturisire neînfricată, care i-a adus o nouă condamnare și exilul forțat, unde a continuat să slujească și să mărturisească. Au fost evocate de asemenea personalitățile marilor monahi Iustin Pârvu și Nicolae Stheinhard.

Părintele Nan Dacian, făcând referire la chipul preoților duhovnici de vocație, a făcut referire la preotul Demian Tudor, care a fost profesor la vechea Academie Teologică din Arad și care a fost duhovnicul facultății și după reînfințarea Facultății de Teologie Arad.. Părintele profesor Vasile Vlad, elogiat de părintele Demian spunând: “pătrundea dincolo de cuvinte, dincolo de convențional, dincolo de frivolitatea dialogului de conjunctură. Îmi era teamă învăluită de sfiiciune când era vorba de un dialog cu dânsul. Te cuprindea cu privirea și vorba caldă care dezvelea repede în tine că ești chipul și fiul lui Dumnezeu. Te făcea să te simți copilul lui Dumnezeu.”. Un moment emoționant din viața părintelui Demian Tudor o reprezintă mărturia fiului său, care povestește că părintele Demian s-a dus la spital pentru a-l spovedi și împărtăși pe cel care l-a urmărit din partea securității o viață întreagă. Părintele Demian spunea despre părintele Ilarion Felea ca fiind “cel mai înțelept dintre noi”, anticipând într-un fel sfințenia părintelui mărturisitor Felea.

Întâlnirea preoților din această seară a avut și o particularitate aparte, anume că au fost prezenți și 3 preoți pensionari care au legătură cu parohia Vladimirescu și care au contribuit și ei cu amintirile lor despre activitatea unora dintre preoții mărturisitori. Tot ca o particularitate amintim prezenta preoteselor din cerc, care și-au însoțit soții lor la aceste conferințe, în semn de interes pentru temele abordate, dar și ca o expresie a comuniunii și a prieteniei între familiile preoților care alcătuiesc Cercul Misionar nr. 6 Vladimirescu I. Seara a continuat cu o agapă organizată de către părintele paroh Codin Șimonca Oprița.

Preot coordonator,

Dan Mândra