În Vinerea Mare, la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfânta Treime” din Arad, slujba Prohodului Domnului a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului.

Înaltpreasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură despre „Prohodul Domnului”, ca pregătire pentru Înviere. Femeile mironosițe au întregit slujirea Înmormântării Domnului, pe care n-au putut-o săvârși complet din cauza marii sărbători a Paștelui iudaic. Acest fapt ne amintește de Judecata din urmă, la care trebuie să fim asemenea lui Dumnezeu, după chipul Căruia am fost făcuți.

Chiriarhul a explicat rolul lui Ponțiu Pilat în Judecarea Mântuitorului. Având ostilitatea grupărilor religioase, guvernatorul roman al Țării Sfinte nu a putut face față iureșului de acuzații aduse lui Hristos: faptul că S-a numit pe Sine Fiu al lui Dumnezeu și Împărat, propovăduind Împărăția Cerurilor. Soția lui Pilat, Claudia Procula, căuta să-l mențină pe o linie de judecată bună. Tradiția ne învață că Maria Magdalena a căutat să-l convingă pe împăratul Tiberiu despre cele ce s-au întâmplat cu Hristos. În urma verificărilor făcute, Pilat a fost trimis în exil, unde și-a încheiat viața.

În continuare, Ierarhul a arătat importanța celor doi ucenici ai Mântuitorului: Iosif din Arimateea și Nicodim. Doi oameni de mare cinste au făcut parte din Sinedriul iudaic. Ei susțineau cuvintele lui Iisus Hristos ca o prorocie despre Învierea Sa.

Subliniind menirea omului dată de Dumnezeu Însuși,  Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei a spus: „Este o mângâiere pentru noi ceea ce s-a întâmplat acum două milenii. Pentru o greșeală se cere iertare. Iertarea cere o jertfă și pentru aceasta S-a tocmit Mântuitorul, în vederea ridicării păcatului, a neascultării celor dinâi oameni. Cunoaștem și noi binele și răul. Am pierdut o noțiune: mântuirea manifestată prin viața veșnică. De aceea cinstim Moartea și Îngroparea Mântuitorului, o cinstim în virtutea Învierii. Omul nu putea primi nemurire, numai Dumnezeu și Omul. Învierea Mântuitorului este garanția învierii noastre, avem în ținta dată de la Dumnezeu – nemurirea. Nu este în puterea noastră să înțelegem aceasta, dar opera lui Dumnezeu nu are pieire. Trebuie să avem în conștiință că purtăm în ființa noastră sâmburele nemuririi”.

În încheiere, Chiriarhul a comparat lemnul Crucii cu cel al pomului cunoștinței binelui și răului. „Așa cum a fost condamnat omul, așa a fost și mântuit, urmând să dobândească nemurirea prin Jertfa Mântuitorului pentru toți și fiecare în parte”.

Credincioşii prezenţi au cântat împreună cu soborul cele trei stări ale Prohodului, după care, într-o atmosferă de evlavie şi reculegere, au înconjurat Catedrala cu Sfântul Epitaf.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul Catedralei Arhiepiscopale din Arad, condus de către arhid. Laviniu Morariu, împreună cu cântăreții din strana Catedralei.

Arhid.prof. Alexandru Tiulea