Duminica a 6-a după Paști, a ”Vindecării orbului din naștere”, ne regăsește în Parohia Chier, din Protopopiatul Ineu, cu  prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Marius Lucaciu.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Rău Mădălin – Parohia Chier, Pr. Leucuța Marius – Parohia Agrișu-Mare, Pr. Pingică Laurențiu – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna, Pr. Dan Pavel – Parohia Șilindia. De asemenea, soborului slujitor s-a alăturat și invitat de suflet al parohiei, Pr. pensionar Păiușan Teodor.

Cuvântul de învățătură adresat credincioşilor prezenți de către părintele Giurgiu Gheorghe îndeamnă la o rearanjare a principiilor și valorilor umaist-morale, la a prețui în primul rând viața ca dar al lui Dumnezeu, și pe cei pe care îngăduința divină i-a adus aproape de noi, în viața noastră. Există o realitate tristă a vremurilor noastre, această alergare după cele materiale, profesionale, lumești,  – și, nu ca și cum aceastea nu ar fi necesare și de folos în viața omului – dar, din nefericire, ca și cum acestea ar fi singurele și cele mai importante. Trăim un fel de orbire sufletească, mreaja celor lumești aducând un văl mat peste ochii noștri sufletești, și nu mai vedem și prețuim viața, sănătatea, bucuria timpului cu cei dragi la adevărata lor valoare de darui ale Celui de sus.

Evanghelia Duminicii, dincolo de faptul că ne șează înaintea sufletelor noastre – din nou – iubirea milostivă a lui Dumnezeu către cel aflat în suferință și trimite, prin modul în care Hristos a vindecat orbul din naștere, la o re-creare din țărână, a unui om nou, prin ascultare (trimis fiind orbul la Siloam, a ascultat și împlinit), dobândind lumina, nu doar a ochilor trupești ci și ai celor sufletești, că întâlnindu-L pe Hirsos mai târziu și aflând Cine este, a crezut și s-a închinat Lui. În același timp, Evanghelia zilei ne arată că nu toată boala, nu toată suferința este urmare a păcatelor, ci uneori, Dumnezeu îngăduie suferința, bola, în scop pedagogic, deoarece – din nefericire – abia în suferințe omul re-descoperă pe Dumnezeu, Îl caută pentru ajutor, sau, uneori, boala și suferința scot la lumină credința și legătura vie nezdruncinată a omului credincios – precum dreptul Iov în Vechiul Testament, sau, ca în Evanghelia de azi, Dumnezeu se arată prin lucrările, prin minunile Sale, cum Însuși Mântuitorul   ” a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9, 3)

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de tânăra Ignișca Maria Lucia și cei care au înfumusețat cântarea de la strană.

În încheiere preotul paroh Rău Mădălin a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ” Despre familia creștină în învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii.”

Temelia Căsătoriei: Unirea ontologică și binecuvântarea divină. Sfinții Părinți văd în căsătorie nu un simplu contract, ci o refacere a unității umane. Sfântul Chiril al Alexandriei: Explică prezența lui Hristos la nunta din Cana ca pe o sfințire a firii: „Hristos a venit la nuntă pentru a sfinți începutul vieții omenești și pentru a face din nașterea de prunci un act binecuvântat, care să nu mai fie sub blestemul păcatului” (Comentariu la Evanghelia după Ioan). Sfântul Clement Alexandrinul: Subliniază sfințenia actului conjugal în cadrul căsătoriei: „Căsătoria este, ca instituție, sfântă… ea contribuie la crearea lumii și la desăvârșirea firii” (Stromate).

Iubirea ca jertfă și „tăiere a voii”. Armonia în familie este văzută ca un exercițiu ascetic de renunțare la egoism. Sfântul Efrem Sirul: Îndeamnă la blândețe ca fundament al păcii: „Femeia să fie soțului oglindă a curăției, iar bărbatul să fie soției zid de apărare. În casa unde este iubire, acolo și Dumnezeu Se odihnește”. Sfântul Ambrozie al Milanului: Se adresează soților subliniind egalitatea în demnitate: „Nu ești stăpânul soției tale, ci soțul ei; nu ți s-a dat ca roabă, ci ca parteneră de viață. Întoarce-i atenția prin dragoste, nu prin frică” (Despre Femei).

Rolul pedagogic al părinților. Educația nu este doar informare, ci formare a sufletului pentru eternitate. Sfântul Vasile cel Mare: Compară sufletul copilului cu ceara moale: „Sufletul tânărului este ușor de modelat. Ceea ce imprimi în el de timpuriu, aceea va rămâne până la sfârșit. De aceea, hrănește-l cu învățăturile mântuirii înainte ca lumea să apuce să-i imprime viciile ei” (Omilii). Sfântul Teofan Zăvorâtul: Accentuează puterea exemplului personal: „Nu atât cuvântul, cât duhul care stăpânește în familie educă pe copil. Dacă părinții se roagă și trăiesc în pace, copilul va respira acest aer al sfințeniei fără efort”.

Familia ca drum spre desăvârșire (Rugăciunea comună). Sfântul Grigorie Teologul: Descrie frumusețea rugăciunii în doi: „Ce poate fi mai plăcut decât doi soți care, având aceleași gânduri și aceeași credință, își înalță împreună mâinile spre Dumnezeu? O astfel de unire este mai tare decât orice cetate”. Sfântul Nil Ascetul: Arată că mântuirea este accesibilă celor căsătoriți la fel ca monahilor: „Nu starea [căsătorit sau singur] mântuiește pe om, ci credința și faptele. Cel căsătorit poate urca pe aceleași culmi ale rugăciunii dacă își transformă casa în chilie prin evlavie”.

Lupta împotriva dezbinării. Sfântul Ioan Scărarul: Deși scrie pentru monahi, oferă un principiu vital familiilor: „Unde este mândrie, acolo este ceartă; unde este smerenie, acolo este pace. În familie, cel care cedează primul este cel care câștigă biruința dragostei”.

De la Sfântul Clement în secolul II până la Sfinții secolului XIX, mesajul rămâne neschimbat: familia nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care omul învață să iubească jertfelnic, pregătindu-se pentru iubirea veșnică din sânul Sfintei Treimi.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius