Duminica a 12-a a după Rusalii, a ”Tânărului bogat” ne regăsește în comuniunea rugăciunii în Parohia Minișel din Protopopiatul Ineu, gazda de azi a întrunirii Cercului pastoral-misionar Târnova.

Taina Sfântului Maslu, una din expresiile  dragostei și a deschiderii Bisericii lui Hristos spre omul în suferință a fost săvârșită în sobor, de către preoții: Pr. Pingică Laurențiu – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș. Soborului s-a alăturat invitat de suflet, Părintele pensionar Ursu Nicolae – fost slujitor al Prohiei Minișel ăn urma cu 35 de ani, Părintele pensionar Roja Viorel, Pr. Pensionar Ivănuț Voicu.

Un înălțător cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Pingică Laurentiu, amintindu-ne că Taina Sfântului Maslu, întemeiată pe cuvântul Sfântului Apostol Iacov – „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 14-15) – ne arată că Dumnezeu lucrează vindecarea omului prin Biserică, prin rugăciunea comunității și prin harul Sfintei Sfintei Treimi revarsat în Unt-De-Lemnul Sfințit. Boala nu este doar o suferință a trupului, ci și o chemare la întoarcere, la reașezarea vieții în lumina lui Hristos. Vindecarea pe care o dă Domnul este una deplină: trupească, sufletească și morală, pentru că omul este chemat nu doar să se ridice din slăbiciune, ci să se întoarcă la viața cea adevărată, la viața în Dumnezeu.

În Evanghelia Duminicii a 12‑a după Rusalii, tânărul bogat vine cu aceeași întrebare pe care o poartă în ascuns orice om aflat în suferință: „Ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică?” (Matei 19, 16), Hristos îi răspunde nu doar prin enumerarea poruncilor, ci prin chemarea la o vindecare mai adâncă: desprinderea de cele ce îl țin legat. Boala tânărului nu era trupească, ci sufletească – o boală a atașamentului, a inimii împărțite între Dumnezeu și averi. Aici se întâlnesc cele două texte: Maslul vindecă omul prin har, iar Evanghelia îi arată ce anume trebuie să lase în urmă pentru ca vindecarea să fie deplină.

Astfel, întrebarea tânărului bogat devine și întrebarea celui ce se apropie de Sfântul Maslu: Ce trebuie să fac? Răspunsul este limpede: să împlinesc poruncile, să-mi curăț inima, să mă desprind de cele ce mă țin legat, să pun pe Hristos mai presus de orice. Vindecarea nu este doar un dar primit, ci și un drum asumat. Harul Sfântului Maslu ridică omul, dar omul trebuie să meargă pe calea poruncilor, să-și deschidă inima spre milostenie, spre iertare, spre renunțarea la egoism și la patimi.

În cele din urmă, viața veșnică nu se moștenește printr-un act singular, ci printr-o lucrare continuă a inimii. Sfântul Maslu ne arată că Dumnezeu vindecă, iar Evanghelia ne arată ce trebuie să facem ca vindecarea să rodească. Să ne lăsăm în mâinile Lui, să ne desprindem de cele trecătoare, să împlinim poruncile și să ne facem viața un drum spre Hristos. Atunci, vindecarea devine mântuire, iar întrebarea tânărului bogat își găsește răspunsul în lumina vieții celei veșnice.

Un frumos cuvânt de revedere cu foștii fii duhovnicești, a fost rostit la urma de părintele Ursu Nicolae, fost slujitor al Parohie Minișel în urmă cu 35 ani, exprimând bucuria revederii dar si enumerând câteva dintre frumoasele amintiri petrecute la Minișel, ca tânar preot la începutul slujirii preoțești.

În încheiere preotul paroh Lucaciu Marius a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru comuniunea rugăciunii, celor ce au ajutat și susținut cele terebuitore acestui moment pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ” Provocări la adresa familiei creștine în societatea contemporană și nevoia unei pastorații intense a părinților și copiilor”. Familia creștină, definită de Sfântul Ioan Gură de Aur ca „biserică în miniatură”, se confruntă în societatea contemporană cu presiuni majore generate de secularizare, relativism moral și transformări antropologice profunde. Într-un context în care instituția căsătoriei este adesea redusă la un contract social, iar identitatea umană este fragmentată de ideologii postmoderne, Biserica Ortodoxă este chemată să reafirme fundamentul biblic și patristic al vieții de familie, văzută ca spațiu al comuniunii, al iubirii jertfelnice și al formării duhovnicești. „Familia este locul în care se plămădește chipul lui Hristos în om”, sublinia Părintele Dumitru Stăniloae.

Provocările actuale includ secularizarea agresivă, criza identității, alienarea digitală, migrația și presiunile ideologice care contestă valorile tradiționale. Teologi precum Pr. Prof. Cristinel Ioja arată că modernitatea târzie produce o ruptură între tradiția creștină și modul de viață contemporan, afectând în primul rând familia. În același sens, ierarhi ai Arhiepiscopiei Aradului – IPS Timotei Seviciu și vrednicul de amintire PS Emilian Crișanul – avertizau asupra fragmentării relațiilor familiale și a influențelor culturale care slăbesc coeziunea spirituală a părinților și copiilor.

În fața acestor realități, documentul subliniază nevoia unei pastorații intense, constante și personalizate, care să depășească formalismul orei de Religie și să integreze cateheza familială, participarea liturgică, spovedania periodică și implicarea copiilor în viața comunității. Preotul contemporan este chemat să devină „doctor al sufletelor” (Sf. Ioan Gură de Aur) și formator duhovnicesc, capabil să ofere sprijin moral, discernământ și pedagogie a iubirii.

Concluzia referatului afirmă că familia creștină poate redeveni un spațiu de lumină și stabilitate doar prin intensificarea vieții liturgice, prin parteneriatul viu dintre Altar și vatra familială și prin cultivarea iubirii jertfelnice. Într-o lume aflată în derivă spirituală, familia rămâne locul în care se reconstruiește identitatea creștină și se transmite credința către generațiile viitoare.

Referințe bibliografice (selective, pentru articol)

• Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Efeseni, PSB 84, EIBMBOR, București, 1987.
• Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune, Ed. IBMBOR.
• Pr. Prof. Dr. Cristinel Ioja, Orizonturi dogmatice și repere ecleziologice în teologia contemporană, Ed. UAV, Arad, 2018.
• Înaltpreasfințitul Dr. Timotei Seviciu, Pastorale și cuvântări, Ed. Arhiepiscopiei Aradului.
• Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan, „Familia creștină între idealul evanghelic și realitățile lumii de azi”, Revista Teologică, nr. 2/2022.
• Pr. Conf. Dr. Caius Cuțaru, Teologie Pastorală și Misiologie, Ed. Arhiepiscopiei Aradului, 2019.

  Pr. Lucaciu Ionuț Marius