Când lui Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 1912, chirurg de excepție, părinte al transplantului, i s-a oferit ocazia de a fi observator la pelerinajul din Lourdes a acceptat din curiozitate științifică, pentru că miracolele produse acolo meritau cercetate de o minte excepțională, considerată cea mai promițătoare a generației sale.

Asistând la vindecarea spectaculoasă a unei paciente, bolnavă incurabil, sub ochii săi, savantul a avut revelația inconsistenței unei minți umane de a cuprinde nemărginitul și de a absorbi în totalitate miracolul puterii dumnezeiești. Este momentul resetării lui  și a reîntoarcerii la creștinism. Studiul său despre puterea rugăciunii, elaborat pe baze riguroase ale unor cercetării este una din cele mai frumoase mărturisiri ale unuia dintre cei mai inteligenți medici ai vremii sale, care recunoaște, îngenunchiat prin iubire, că știința are limite și că doar la Dumnezeu este totul posibil. Un studiu care ar trebui citit și predat la toate universitățile de medicină.

Zilele trecute, la Iași,  a început pelerinajul dedicat Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Alături de Sfânta este în acest an și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, ocrotitorul medicilor și al celor în suferință.

E primul an la care particip la această sărbătoare. Pelerinii formează un lanț uman viu, care șerpuiește pe străzile Iașiului în tăcere, rugăciune și bucurie. În care, intrat, devii o celulă a unui Întreg. O spirală dublă, ca un ADN uriaș care aduce informația despre puterea credinței într-o Unitate diversă -tineri de toate vârstele- cum spune Patriarhul nostru, din toate colțurile țării, de toate profesiile, dar cu o unică și dreaptă credință, de a merge și a mulțumi. Fiecare au în gând și rugăciune pe alții, iar în mâini, rucsacuri și trolere cu pomelnice.  Toți înaintează în liniște, într-o atmosferă calmă în care Duhul Sfânt se revarsă dinspre moaște, dinspre Sfânta Liturghie, din inimile și privirile celor care trec din stâlp în stâlp, de la 150 la 50..la 25 până la clipa întâlnirii cu Harul. Care se reunește cu harul și darul din noi. Și le sporește. Prin jertfă și dragoste pentru ceilalți.

În fața mea, stă o mămică cu un prunc în cărucior. Care avansează în rând și rânduială, deși toți îi spun să mergă în față – ca să le fie mai ușor. Dar rămâne în flux. Și nu profită de acest avantaj. ”Suntem ca și ceilalți”, ne răspunde. Și merge mai departe. Ca o lecție de creștere pentru atâția experți în parenting. Asa că am fost binecuvântată, ca pediatru din Arad, să merg pas cu pas pe drum, sub privirile albastre ale unui prunc, în spatele lui sau alături. Cum trebuie să stea medicii lângă pacienții lor. Sub surâsul Lui și a Sfinților Săi. A Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. A Sfinților Doctori.

Organizarea este impecabilă, reflectând grija Bisericii pentru bunul mers al acestui eveniment- la fiecare pas, apă, ceai, gogoși oferite cu generozitate, sfaturi din partea voluntarilor și jandarmilor, aflați pe traseu în număr mare.  Atmosfera din Iași atinge inefabilul, pentru că toate cuvintele sunt prea fade pentru a descrie această experiență unică,  a unei inimi care regășește legătura în matrice alături de celelalte.

Aproape 200.000 de pelerini vor fi trecut în aceste zile prin fața Cuvioasei.  O parte mică, dar consistentă, ca simbol, a României. Dar dacă ne gândim ca fiecare este purtătorul în inimă și gânduri ai altor zeci și sute, care nu pot veni, putem socoti, după reguli statistice rigide, că o mare parte a  României se primenește zilele acestea la Iași. Care devine centrul unei regenerări spirituale anuale.

” Vino și vezi.“ ( Ioan, 1, 46).

Așa îi răspunde  Apostolul Filip lui Natanel când vorbește despre minunea întâlnirii cu Mântuitorul.  Pentru că o asemenea experiență nu e contagioasă, ci trebuie trăită. Pentru a ne convinge, trebuie să îi experimentăm intensitatea, miezul și dimensiunea.

“Veniți și vedeți”- le-aș spune colegilor mei doctori, inteligenți și neîncrezători- se poate lua puls iubirii. Structura noastră chimică are la bază și fotonul. Deci suntem lumină condensată, atâta timp cât călătorim în frecvența ei.

”Veniți și vedeți”- le-aș spune celor care ne etichetează pupători de moaște, căci  Harul izvorât din ele intensifică harul din noi. Lumina sporește doar când se dăruiește mai departe.

”Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu la fel de firesc cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, care este atât de accesibil celui care știe să iubească, rămâne ascuns celui care nu reușește să-L simtă și să-L înțeleagă…rugăciunea își găsește cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei în labirintul inteligenței. ” Alexis Carrel- Despre Rugăciune

PS: Am părăsit Iașiul sâmbătă, lăsând 50.000 de pelerini la coadă, în ploaie și vânt. Rugând să le fie bine și recunoscătoare pentru această armată a binelui care rezistă cu credință. Ca o lecție a iubirii care niciodată nu cade. Pelerinajul este o mărturisire. Că suntem cu toții la fel. Doar că unii încă mai trăiesc experiența minții care le dă trufia sentimentului de a avea dreptate, separându-se de ceilalți. Iar alții au ales Calea inimii, de a recunoaște în smerenie, bucuria. De a fi în Dumnezeu. Egali. Împreună.

Dr. Simona Luminița Dumitra, Arad

Foto credit: Doxologia.ro