În după-amiaza zilei de 7 august, Cercul Pastoral Misionar Vinga, aflat sub coordonarea Preacucernicului Părinte Horia Ștefan, s-a reunit în Parohia Satu Mare.
Soborul de preoți a fost alcătuit din pr. Horia Stefan – Parohia Secusigiu, pr. Petrică Ungur- parohia Felnac, pr. Răzvan Sas – Parohia Vinga, Pr. Ardelean Marius – parohia Sagu, pr. Blidar Mihai – Parohia Sânpetru German,Pr. Higiosan Sorin – Parohia Zădăreni, pr. Marius Mateiu- Parohia Munar, pr Toduț Ciprian – Parohia Bodrogul Nou, Pr. Păcurar Alexandru – Parohia Cruceni  și preotul paroh Danciu Marius.
În contextul „ Anului omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame) ” în Patriarhia Română, după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, părintele paroh Marius Danciu a prezentat referatul „ Sfânta Anastasia Saguna”. În introducere părintele a prezentat principalele puncte prin care Sfântul Sinod recunoaște sfințenia unui om, printre care a amintit credința, virtuțiile, iubirea si statornicia în Hristos.

În cazul Sfintei Anastasia Șaguna, nu faptul că era mama Sfântului Andrei Saguna a făcut-o sfântă ci propria ei viață de credință: statornicia în Ortodoxie, răbdarea în încercări, educarea creștină a copiilor. Comunitatea din care provenea prețuia deasupra tuturor lucrurilor două valori fundamentale: limba română și credința ortodoxă. La vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Naum Șaguna, având împreună 4 copii: Evreta, Ecaterina, Anastasiu (viitorul mitropolit Andrei) și Maria (care a murit la o vârstă fragedă.)

Marea încercare a vieții sale a început în momentul în care soțul ei, Naum Șaguna, asfixiat de probleme financiare și constrâns de autorități, a decis să se convertească la romano-catolicism. Conform legislației habsburgice dure din acea epocă, copiii unui părinte convertit trebuiau cedați automat Bisericii Romano-Catolice pentru a fi educați în această confesiune.

Biserica Ortodoxă Română a recunoscut în Anastasia Șaguna o mărturisitoare și o icoană a mamei creștine. Motivele principale care au fundamentat trecerea ei în rândul sfinților sunt:

Păstrarea identității prin rezistență tăcută: Deși obligată prin lege să își trimită copiii la școli catolice, Anastasia nu a abandonat nicio clipă sufletele lor. În fiecare duminică și zi de sărbătoare, ea îi lua pe ascuns sau asumându-și riscuri și îi ducea la bisericile ortodoxe din Miskolc și Pesta pentru a se împărtăși și a asculta slujbele în limba strămoșească, istoricul Ioan Lupaș notează că viitorul mitropolit își amintea cum mama sa „îl trimitea în duminici și în zilele de sărbătoare la biserica românească… pentru a duce prescuri și a asculta Sfânta Liturghie”.

Curajul în fața autorităților: În ciuda statutului vulnerabil de femeie singură și persecutată (soțul ei decedase ulterior), a mers până la Viena pentru a cere sprijin direct împăratului Franz I, cerând cu scrisori sfâșietoare să nu fie despărțită fizic de copiii ei.

Roada duhovnicească (Formarea unui mare Ierarh): Cel mai mare rod al rugăciunilor ei a fost viitorul mitropolit al Transilvaniei. Acesta a declarat public, în repetate rânduri, că mamei sale îi datorează absolut totul: dragostea de Dumnezeu, chemarea spre preoție și spiritul de sacrificiu. „Mamei mele îi datorez dragostea de Dumnezeu și credința ortodoxă, drumul meu în viață (chemarea la preoție) și duhul de jertfă care m-a călăuzit în toată opera mea.” (Sf. Andrei Șaguna)

Părintele a amintit un citat al istoricului Ioan Lupasdin 1910, care o numea pe Sf. Anastasia o  „luminoasă icoană de mamă credincioasă și eroică a cărei amintire trebuie păstrată si cinstită cu sfințenie”, ca peste aproximativ 115 ani Sfântul Sinod să o proclame Sfântă.

La final parintele paroh a mulțumit enoriașilor și preoților prezenți.

Pr. Alexandru Păcurar