În matericul digital al lunii noiembrie o regăsim pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, una dintre cele mai cunoscute sfinte ale creștinătății, dar și alte femei ale căror nume sunt mai puțin cunoscute publicului larg.

Printre acestea se numără și 3 mame: Sfânta Teodota, mama Sfinților Cosma și Damian, Sfânta Silvia, mama Sfântului Grigorie Dialogul, și Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur. Trei femei care au avut un rol important în formarea unor viitori sfinți ai Bisericii.

Sf. Mc. Chiriena și Iuliana din Cilicia – 1 noiembrie

Sfânta Chiriena era din Tars, iar Sfânta Iuliana era din Rosos, două cetăți din Cilicia, o regiune istorică din sudul Anatoliei, pe teritoriul Turciei de astăzi.

Cele două sfinte au trăit în timpul prigoanei împăratului Dioclețian de la începutul secolului al IV-lea. Au fost prinse de soldații păgâni, întemnițate și îndemnate să jertfească idolilor, dar sfintele s-au împotrivit cu tărie.

Soldații au chinuit-o mai întâi pe Chiriena. I-au tuns părul și sprâncenele, i-au luat hainele și au urcat-o pe un măgăruș. Înconjurată de soldați, de copii care o loveau cu bețe, de oameni care o batjocoreau, sfânta a fost obligată să înconjoare de patru ori cetatea Tarsului.

Întărită de harul lui Dumnezeu, a răbdat această rușine, bucurându-se că pătimește pentru Hristos. După aceea, Sfânta Chiriena a fost dusă în Rosos și arsă pe rug împreună cu Sfânta Iuliana.

Troparul Sfintelor Mucenițe Chiriena și Iuliana din Cilicia, glas 4:

Mielușelele Tale, Iisuse, Chiriena și Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile lor, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sf. Teodota, mama Sf. Cosma și Damian din Asia – 1 noiembrie

Sfânta Teodota a fost o creștină din Asia Mică, care a trăit în secolul al III-lea. Aceasta este cunoscută pentru faptul că a fost mama Sfinților Cosma și Damian, doctori fără de arginți și sfinți vindecători renumiți. 

Din puținele informații despre viața ei, se știe că Sfânta Teodota a rămas văduvă și i-a crescut singură pe cei doi fii, insuflându-le valorile creștine, într-o perioadă în care Biserica era prigonită.

Sursele hagiografice evidențiază faptul că Sfânta Teodota a fost un exemplu de credință și disciplină pentru copiii săi, iar rolul ei a fost definitoriu în educația și formarea lor duhovnicească.

Tradiția menționează că ar fi trecut la Domnul în pace, înaintea Sfinților Cosma și Damian.

Sf. Silvia, mama Sf. Grigorie Dialogul – 4 noiembrie

Sfânta Silvia s-a născut în jurul anului 520, într-o familie de origine siciliană. S-a căsătorit cu senatorul roman Gordian, alături de care a avut doi fii. Primul născut a fost Sfântul Grigorie, viitor episcop al Romei. Numele celui de-al doilea fiu nu s-a păstrat.

După moartea lui Gordian, Silvia și Grigorie au dăruit o parte din averea familiei celor săraci și au ctitorit mănăstiri. Unele surse hagiografice indică 6 mănăstiri întemeiate de Sfântul Grigorie în Sicilia și o mănăstire la Roma, chiar în casa familiei de pe colina Celio. Mănăstirea din Roma a fost închinată Sfântului Apostol Andrei.

Sfânta Silvia s-a retras într-o casă de pe colina Micul Aventin unde în prezent se află Mănăstirea Sfântul Sava. Alături de ea se aflau și două cumnate, Tarsila și Emiliana, canonizate de asemenea de Biserică.

Activitatea lor se concentra în jurul citirii Sfintei Scripturi și al rugăciunii. Urmau un regim de post strict, iar unele relatări hagiografice menționează că mâncau doar verdețuri crude. 

Sfânta Silvia se ocupa în continuare de ajutorarea celor săraci și îi purta de grijă și fiului ei căruia îi trimitea zilnic mâncare caldă pe un taler de argint.

În viața Sfântului Grigorie este amintită o întâmplare în care acesta a rămas fără bani pentru săraci și a dăruit talerul de argint pe care mama sa îi trimitea mâncare.

Sfânta Silvia și-a închinat anii de văduvie Domnului și a murit în pace în 3 noiembrie 592. Fiul ei a înmormântat-o în Mănăstirea Sfântul Andrei, aflată pe locul casei natale.

Sfântul Grigorie a comandat o pictură în mozaic a părinților săi în biserica mănăstirii. Potrivit unei descrieri transmise de un diacon în secolul al IX-lea, Sfânta Silvia era înfățișată cu mâna dreaptă ridicată, ca și cum ar fi început să facă semnul Sfintei Cruci, iar în mâna stângă ținea o carte pe care era inscripționat: „Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie (Ps. 118:175)”.

Sfânta Silvia este cinstită ca ocrotitoare a femeilor însărcinate.

Sf. Ana fecioara – 4 noiembrie

 

Sfânta Ana fecioara, a fost sora Sfântului Gheorghe din Drama și este pomenită în aceeași zi cu fratele său.

Ana a trecut la Domnul la doar 14 ani, în anul 1910, pe când Gheorghe avea 9 ani. La 3 ani după adormirea ei, un turc care obișnuia să stea adesea pe un deal din apropierea cimitirului a început să vadă o lumină care ieșea dintr-un mormânt.

Acesta a mers împreună cu alți musulmani în cimitirul creștinilor și au descoperit că lumina se ridica din mormântul Anei. Imamul l-a înștiințat pe episcop, iar creștinii au venit și au aflat inima și mâna dreaptă a micuței Ana, neputrezite. Celelalte sfinte moaște erau de asemenea galbene ca ceara.

Sfântul Gheorghe a primit o parte din moaște, păstrându-le cu cinste pentru restul vieții. După ce a devenit monah, s-a întors în ținuturile natale și a luat restul moaștelor.

În prezent, acestea sunt păstrate în Mănăstirea Sipsa, în Drama, Grecia, într-o raclă de argint, în fața icoanei Maicii Domnului. În aceeași mănăstire se află și moaștele Sfântului Gheorghe.

Sf. Mc. Epistimia – 5 noiembrie

Sfânta Epistimia este sărbătorită în aceeași zi cu soțul său, Sfântul Galaction, alături de care a pătimit pentru Hristos în secolul al III-lea.

Sfântul Galaction era creștin, dar se născuse într-o familie păgână. Mama lui suferise de infertilitate, dar după ce s-a convertit la creștinism, l-a adus pe lume pe Galaction.

Mai târziu, din ascultare față de tatăl lui, Galaction s-a căsătorit cu o tânără păgână, Epistimia. Convinsă de soțul ei, aceasta a acceptat să fie botezată.

După 8 zile, Epistimia a avut un vis în care i s-a arătat slava pe care o primesc în Ceruri cei care își păstrează fecioria.

Până atunci cei doi soți trăiseră în curăție, așa că au decis să păstreze această stare. De comun acord, și-au împărțit averea săracilor și au plecat în Pustia Sinaiului. Galaction s-a alăturat unui grup de 12 pustnici, iar Epistimia a mers într-o sihăstrie de maici.

După 6 ani, împăratul Deciu a început prigoana împotriva creștinilor care trăiau în pustie, iar Sfântul Galaction a fost arestat.

În acest timp, Sfintei Epistimia i s-a descoperit în mod minunat slava de care se bucură mucenicii și a înțeles că era chemată să se împărtășească de aceasta cu soțul său.

Sfânta Epistimia și-a urmat soțul și au supuși amândoi unor chinuri groaznice. Li s-au înfipt trestii ascuțite sub unghii, li s-au tăiat mâinile și picioarele și apoi au fost decapitați.

Troparul Sfinților Mucenici Galaction și Epistimia, glas 4:

Sf. Matrona din Constantinopol – 9 noiembrie

Sfânta Matrona s-a născut în cetatea Perga Pamfiliei din Asia Mică în secolul al V-lea. S-a căsătorit de la o vârstă fragedă cu tânărul Domițian și împreună au avut o fiică, Teodota.

Familia s-a mutat la Constantinopol, unde Matrona a legat o prietenie cu o doamnă nobilă, Eugenia. Amândouă aveau multă râvnă pentru Dumnezeu și mergeau deseori la slujbele de la numeroasele biserici din cetate.

Domițian a început să o bănuiască pe soția sa de lucruri necuviincioase și i-a interzis să mai iasă din casă. Într-o zi, când i s-a permis să meargă la slujbă, Matrona a întâlnit o monahie care a primit s-o ia în grija ei pe Teodota.

După ce a primit încredințare de la Dumnezeu că este voia Lui să meargă la mănăstire, sfânta s-a îmbrăcat în haine de bărbat și s-a închinoviat în mănăstirea la care era stareț Sfântul Vasian, spunând că o cheamă Vavila.

A devenit curând o pildă de virtute printre călugări, dar starețului Vasian i s-a descoperit că evlaviosul său ucenic era de fapt femeie. Acesta a hotărât să o trimită pe Sfânta Matrona la o mănăstire de maici din Emesa, Siria.

În acea vreme la Emesa a fost aflat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Sfânta Matrona a fost prezentă și a luat din mirul care izvora din sfintele moaște. Cu acest mir a uns ochii unui orb pe care l-a vindecat. Această minune i-a sporit faima, astfel că soțul ei a aflat unde trăia.

Când Domițian a ajuns la mănăstirea din Emesa, Sfânta Matrona a fugit și s-a ascuns într-un templu păgân din Berit.

A petrecut o vreme acolo, luptându-se cu demonii care sălășluiau în templu și sporind duhovnicește. I s-au alăturat și câteva tinere păgâne, care au dorit să fie botezate și să trăiască sub călăuzirea ei.

Sfânta Matrona a hotărât să se întoarcă la Constantinopol pentru a fi mai aproape de Sfântul Vasian. Acesta a primit-o și i-a dat o chilie în apropierea mănăstirii, unde sfânta a găsit liniștea mult dorită.

După o vreme și-a chemat și ucenicele din Berit. Faima ei s-a răspândit și multe femei îi cereau sfatul și alegeau să intre în monahism. Sfânta Matrona a ctitorit o mănăstire, care a fost una dintre cele mai importante din cetate. 

A trecut în pace la Domnul, la aproape 100 de ani, înconjurată de ucenicele sale.

Troparul Sfintei Cuvioase Matrona din Constantinopol, glas 8:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Matrona, duhul tău.

Sf. Teoctista din Lesvos – 9 noiembrie

Sfânta Teoctista s-a născut în insula Lesvos din Grecia în secolul al IX-lea. Rămasă orfană, a intrat de mică la mănăstire.

Când avea 18 ani, pirații arabi au atacat insula și au luat mai mulți prizonieri, printre care s-a numărat și ea.

Corabia a oprit în insula Paros, iar sfânta a găsit prilejul de a fugi în pădure. După plecarea piraților, s-a refugiat într-o biserică părăsită închinată Maicii Domnului, numită a celor „O sută de porți” (Ekatontapyliani). Insula era nelocuită, iar sfânta Teoctista a petrecut acolo 35 de ani, îndurând arșița, foamea, frigul și singurătatea. S-a dedicat cu totul rugăciunii, primind ajutor și mângâiere de la Maica Domnului.

Odată, un vânător a trecut prin insulă și, dorind să se închine în biserică, a descoperit-o pe cuvioasa Teoctista. Aceasta i-a povestit viața ei și l-a rugat să îi aducă Sfintele Taine, deoarece simțea că i se apropie sfârșitul.

Bărbatul i-a împlinit dorința sfintei, apoi a mers la vânătoare, urmând să se întoarcă pentru a-și lua rămas bun. Când a revenit, Sfânta Teoctista trecuse deja la Domnul.

Conform tradiției, vânătorul i-ar fi povestit viața sfintei unui magistru numit Niceta, care la rândul său, i-a transmis-o Sfântului Simeon Metafrastul.

Fragmentele din moaștele sale se găsesc în insulele Lesvos, Paros și Ikaria, unde, conform Tradiției, ar fi fost păstrat o vreme trupul sfintei.

Sf. Mc. Ștefanida – 11 noiembrie

Sfânta Ștefanida a pătimit pentru Hristos în Damasc, Siria, în secolul al II-lea, în timpul domniei împăratului Marc Aureliu.

Conform Tradiției, Ștefanida era o creștină evlavioasă, căsătorită cu unul dintre soldații care îl chinuiau pe Sfântul Mucenic Victor.

Pe când dădea slavă lui Dumnezeu pentru vitejia sfântului, Ștefanida a văzut două cununi care se înălțau la cer.

Mișcată de această apariție și de minunile care se înfăptuiau prin rugăciunile Sfântului Victor, a mărturisit în fața prigonitorilor că și ea este creștină.

Drept pedeapsă, a fost legată de doi copaci aplecați, care, atunci când au fost eliberați, au sfâșiat trupul sfintei. Sinaxarele menționează că sfânta avea 15 ani.

În Apus, Sfânta Ștefanida este cunoscută sub numele de Sfânta Corona.

Sf. Antuza, mama Sf. Ioan Gură de Aur – 13 noiembrie

Sfânta Antuza, născută în Antiohia, în jurul anului 347, este cunoscută ca mama Sfântului Ioan Gură de Aur, unul dintre Sfinții Trei Ierarhi.

La scurtă vreme după nașterea lui Ioan, pe când avea doar 20 de ani, Antuza a rămas văduvă, după ce soțul ei, Secundus, ofițer în armata romană, a trecut pe neașteptate la Domnul.

Cu toate că a trecut printr-o mare durere, sfânta și-a păstrat nădejdea neclintită în Dumnezeu. A ales să nu se recăsătorească, dedicându-și restul vieții educației lui Ioan.

Și-a crescut fiul, insuflându-i credința creștină și asigurându-i, totodată, o educație aleasă, sub îndrumarea celor mai renumiți dascăli ai vremii.

Viața Sfintei Antuza l-a determinat chiar și pe un învățat păgân, Libaniu, să exclame: „Ce femei minunate sunt printre creștini!”

I-a transmis lui Ioan iubirea ei pentru Hristos, lucru care se reflectă în alegerea pe care acesta a făcut-o la vârsta de 18 ani, când, în loc să urmeze o carieră de filozof și orator, a ales să urmeze calea monahală.

Sfânta Antuza a trecut la cele veșnice în jurul anului 407, după o viață închinată lui Dumnezeu și creșterii fiului ei.

Sf. Apfia – 22 noiembrie

Sfânta Apfia a fost soția Sfântului Apostol Filimon și mama Sfântului Arhip. Aceștia erau din cetatea Colose, aflată în regiunea Frigia din Asia Mică, și au trecut la dreapta credință după ce l-au auzit pe Sfântul Apostol Pavel propovăduind Evanghelia.

Familia și-a pus casa la dispoziție comunității de creștini care se întâlneau acolo, se rugau și se împărtășeau.

Sfântul Filimon, căruia Sfântul Pavel i-a adresat o epistolă, a fost hirotonit episcop în Gaza Palestinei, unde i-a adus pe mulți la creștinism.

Întors în Colose, sfântul și-a continuat activitatea misionară. Conform Tradiției, Apfia îl ajuta pe soțul ei în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu și îi lua în casa lor pe cei bolnavi și fără adăpost pentru a-i îngriji.

Într-un an, de sărbătoarea zeiței Artemis, păgânii s-au mâniat pe Sfinții Filimon, Apfia și Arhip și i-au arestat.

Sfântul Arhip a trecut la Domnul după ce a fost biciuit, străpuns cu ace de niște copii și lovit cu pietre.

Sfinții Filimon și Apfia, potrivit unor surse, au murit după ce au fost îngropați până la mijloc și omorâți cu pietre.

Cei trei sunt numărați printre cei 70 de Apostoli.

Troparul Sfinților Apostoli Filimon, Arhip și Onisim și al celor împreună cu dânșii, glas 3:

Sf. Mc. Cecilia – 22 noiembrie

Sfânta Cecilia s-a născut într-o familie păgână, cunoscută în cetatea Romei. Unele surse hagiografice plasează viața sfintei în timpul domniei lui Alexandru Sever (230), iar altele în timpul domniei lui Dioclețian (284-305).

Chiar dacă părinții ei se închinau idolilor, Sfânta Cecilia era în secret creștină, practica rugăciunea și milostenia și făgăduise Domnului că va rămâne fecioară.

Ajunsă la vârsta căsătoriei, tânăra Cecilia a fost logodită de părinți cu Valerian, un tânăr remarcabil din Roma. Prin exemplul vieții și cuvintele sale, Cecilia a reușit să-și aducă logodnicul la creștinism. Acesta a primit botezul din mâinile Sfântului Urban, papă al Romei. Tânărul Valerian l-a convertit apoi pe fratele său, Tiburtie, care a ajuns la mari măsuri duhovnicești.

Cecilia, Valerian și Tiburtie ieșeau noaptea pentru a-i ajuta pe creștinii care trăiau în ascuns și pentru a înmormânta trupurile mucenicilor.

Valerian și Tiburtie au fost însă arestați, iar Sfânta Cecilia a mers degrabă la temnița lor pentru a-i încuraja în lupta care îi aștepta. Cei doi tineri au fost duși de ofițerul Maxim într-un templu păgân, unde li s-a cerut să jertfească idolilor. Deoarece Valerian și Tiburtie au refuzat, li s-au tăiat capetele. Maxim și ceilalți prigonitori au văzut cum cerurile s-au deschis și sufletele celor doi mucenici au fost luate de îngeri. Atunci, cei prezenți au crezut în Hristos și au cerut să primească botezul. Sfânta Cecilia a venit noaptea și a îngropat cu cinste trupurile celor doi creștini.

În curând, s-a aflat și despre Cecilia că este creștină. Tânăra a fost arestată și biciuită, chiar dacă era dintr-o familie nobilă. Răbdarea și bucuria ei în timpul suferinței, i-au convins atât pe chinuitori, cât și pe un număr mare de păgâni să treacă la dreapta credință.

Prefectul cetății a decis atunci să o închidă pe tânăra fecioară în baia încălzită din locuința sa, ca să fie vătămată de căldura insuportabilă. Văzând că nici asta nu o atinge pe Sfânta Cecilia, prefectul a poruncit să i se taie capul.

Sfânta Cecilia a fost înmormântată în catacomba Sfântului Calist, unde se aflau și mormintele episcopilor Romei. În anul 821, moaștele sale și cele ale Sfântului Urban au fost mutate într-o biserică care în prezent poartă numele sfintei, din cartierul Trastevere al Romei.

În anul 1584, la Roma a fost fondată o academie de muzică, iar Sfânta Cecilia a fost aleasă ca ocrotitoare. Astfel, în timp, Sfânta Cecilia a devenit ocrotitoarea muzicienilor.

Sf. Mc. Ecaterina – 25 noiembrie

Sfânta Ecaterina s-a născut în Alexandria, la sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie nobilă.

Era o fecioară înzestrată cu frumusețe, inteligență și o educație aleasă, ajungând printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii. Printre alte domenii, sfânta studiase și medicina prin scrierile lui Hipocrate și Galenus.

Căutând să o căsătorească cu un tânăr pe măsura ei, mama ei, creștină în secret, a dus-o la un părinte pentru a o povățui. Acesta a îndemnat-o să se roage Maicii Domnului pentru a-L putea vedea pe Fiul ei.

Tânăra Ecaterina o vede în chip minunat pe Maica Domnului, însă Pruncul Hristos Își întoarce fața de la ea, deoarece nu era încă botezată. Dar Maica Domnului a îndemnat-o să se întoarcă la bătrân pentru a afla ce trebuie să facă.

Sfânta s-a botezat și a aprofundat repede tainele credinței creștine. L-a descoperit astfel pe Mirele mult dorit, pe Mântuitorul Hristos. Acesta i s-a arătat și i-a dat un inel, semn al statorniciei pe care tânăra trebuia să o arate în iubirea de Dumnezeu.

Dragostea ei pentru Hristos a ajutat-o să-i convertească pe mulți la creștinism, inclusiv pe 150 dintre cei mai învățați filozofi și retori. Sfânta Ecaterina l-a mustrat pe împăratul Maximin Daia, care aducea jertfe zeilor și îi prigonea pe creștini. Pentru curajul ei, a fost supusă la chinuri sângeroase, din care ieșea nevătămată. 

În timpul mărturisirii sale, i-a convertit, prin cuvintele și prin exemplul propriu, pe soția împăratului și pe un general, împreună cu 200 de ostași, care au pătimit la rândul lor. În cele din urmă, sfintei i s-a tăiat capul.

Sfintele sale moaște se află la mănăstirea din Muntele Sinai care îi poartă numele, dar fragmente din ele au ajuns și în mai multe biserici din România.

Suferind martiriul la vârsta de 17 sau 18 ani, nu a avut ocazia să aplice cunoștințele de medicină pe care le dobândise. Dar prin moaștele sale se fac multe vindecări minunate.

Pelerinii care se închină la racla sa din Sinai primesc un inel care amintește de inelul primit de sfântă de la Hristos, dar care este și un mijloc de transmitere a harului vindecător.

Sfânta Ecaterina este, de asemenea, ocrotitoare a studenților, a intelectualilor și a universităților.

Sf. Oda de Brabant – 28 noiembrie

În anul 718, Sfântul Hubert a transferat moaștele Sfântului Lambert de la Maastricht la Liège, unde aveau loc multe vindecări minunate.

Vestea despre puterea vindecătoare a Sfântului Lambert a ajuns și în Scoția, unde fiica regelui, Oda, se născuse oarbă. De-a lungul anilor, poporul se rugase pentru prințesă, iar familia regală mersese în numeroase pelerinaje la sfinți, dar fără niciun rezultat.

S-a hotârât ca Oda să meargă la Liège, însoțită de o mulțime de pelerini. Prințesa a petrecut noaptea în rugăciune lângă racla Sfântului Lambert, iar spre dimineață a adormit. Când s-a trezit, Sfânta Oda a văzut pentru prima oară lumina soarelui. Recunoscătoare pentru această minune a lui Dumnezeu, săvârșită prin mijlocirea Sfântului Lambert, prințesa a promis că își va dedica restul vieții slujirii Domnului.

Însă, la întoarcerea în Scoția, tatăl ei i-a ales un mire din mulțimea de tineri care o cereau în căsătorie.

Văzând că nu are scăpare, Sfânta Oda a fugit împreună cu slujnica sa. Cele două femei au început un lung pelerinaj de-a lungul continentului, prin Anglia, Franța, Italia și Munții Alpi. S-au stabilit o vreme în Peelland, o regiune istorică, în prezent parte din provincia olandeză Brabantul de Nord.

Prezența lor nu a trecut neobservată, iar mai mulți tineri au devenit interesați de Sfânta Oda, care era de o frumusețe ieșită din comun.

Prin urmare, cele două femei și-au construit o nouă colibă în mijlocul unei mlaștini. Sfânta Oda a plantat câțiva arbuști pentru a se ferite atât de intemperii, cât de și de oameni. A doua zi, arbuștii crescuseră atât de mult, încât formau un gard viu des, care le apăra. Tatăl sfintei a fost foarte aproape să o găsească, însă un stol de coțofene l-a împiedicat.

Căutată de oameni pentru sfaturi duhovnicești și rămasă singură, deoarece slujnica ei murise, Sfânta Oda s-a mutat pentru ultima oară la aproximativ 7 kilometri de actualul oraș Eindhoven. Acolo a trecut la cele veșnice, în jurul anului 726.

În noaptea în care a murit, o lumină strălucitoare s-a ridicat la cer din coliba ei. Locuitorii din zonă, crezând că este un incendiu, au venit să ajute. Au găsit însă trupul fecioarei și l-au îngropat cu cinste. 

Locul a început să atragă mulți pelerini, datorită minunilor care se săvârșeau la mormântul sfintei, iar în timp, acolo a fost ridicată și o biserică. În acea zonă s-a dezvoltat orașul cunoscut în prezent ca Sint-Oedenrode.

Citește și: Materic digital: Sfintele lunii octombrie

https://basilica.ro/materic-digital-sfintele-lunii-noiembrie/