Ineu

Parohia Ineu

Hramul Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil

Preot paroh Adrian Zaha
Data si locul nasterii: 27 Iulie 1984, Jud. Satu-Mare.
Domiciliu:Ineu, Calea Traian, nr. 19, jud Arad.
Studii:Seminarul Teologic Liceal Ortodox Arad-2005.
Facultatea de Teologie Ortodoxă , Secția pastorală,  Arad-2009.
Master, secția Sistematice in Arad-2011.
Adresă de contact:Tel:0733910157;0721314866.
Mail:ady_zaha27@yahoo . com

Număr credincioşi: 4600

Preot slujitor Turean Dan

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC].

Parohia este situată în oraşul Ineu din judeţul Arad, regiunea CrişanaRomânia, localitate menționată documentar în jurul anului 1200. Oraşul este situat la o distanţă de 57 km faţă de municipiul Arad şi ocupă o suprafaţă de 116,6 km2 la contactul Depresiunii Crişului Alb cu Câmpia Crişurilor. Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetăţii, operă a arhitecturii Renaşterii târzii. Aici, încă din 1295 este atestată documentar o fortăreaţă ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanţa cetăţii creşte, devenind centrul unui mare domeniu feudal. Adevărata importanţă o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom şi când, alături de Caransebeş, Lugoj şi Oradea, devine o verigă de apărare antiotomană pe centura vestică a principatului. În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul în bătălia de la Şelimbăr, cetatea a intrat sub stăpânirea acestuia. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părţi în drum spre Praga, pentru a duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului. Ineul devine un important centru economic, politic şi cultural având chiar şi o reşedinţă episcopală ortodoxă (secolele  XV – XVII). Tot aici era un puternic centru cultural românesc, unde se pare că se editau şi cărţi.[1] În anul 1479 – Dionisie apare ca primul episcop al Ienopolei (Ineului) cunoscut cu numele[2]. În veacul al XVI-lea – o parte din vechea familie sârbească Brancovici, înrudită cu familia despoţilor sârbi cu acelaşi nume, s-a refugiat din părţile Herţegovinei, din localitatea Korenici, în zona Aradului, din pricina prigoanei turceşti, unde în contact cu populaţia românească de aici a întărit Ortodoxia. Această familie a ajuns să deţină întinse proprietăţi în comitatele Arad, Zărand (cu capitala la Ineu), Timiş şi să dea episcopi de seamă.

  1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORICUL ZIDIRII EI]

       În parohia din Ineu sunt atestate documentar două biserici din lemn. Până la mijlocul veacului al XVIII-lea exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care se afla un potir cu iniţialele „M.KO” (Matei Corvin ?), donatorul. La 28 noiembrie 1755 episcopul Sinesie Jivanovici sfinţeşte o nouă biserică de lemn, cu hramul „Sf. Arhangheli”, construită în mijlocul târgului, acoperită cu scândură de stejar şi având turle cu clopote[3].

În anul 1864, comunitatea parohială a Ineului primeşte aprobarea de la comitat pentru a construi o nouă biserică, vechea biserică de lemn fiind ameninţată cu surparea, deoarece se afla pe malul Crişului Alb. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII]  Astfel, s-a construit între anii 1864-1868 actuala biserică, ce poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe un loc donat de comitele Petru Atczel. Construirea bisericii s-a realizat în stilul baroc târziu, din piatră şi cărămidă, cu şarpante de lemn de brad şi acoperiş de ţiglă solzi, iar la turn şi la cele patru cafasuri laterale cu tablă. Planul bisericii este sub formă de navă cu patru abside laterale, având următoarele dimensiuni: 35 m lungime, 13 m lăţime (16 m la nivelul absidelor) şi 35 m înălţime totală (13 m înălţime boltă). Sfinţirea ei a fost săvârşită în anul 1869, de episcopul Procopie Ivaşcovici (românul Ivașcu, 1853-1873) al Aradului. Iconostasul a fost adus de la Viena în  1881 şi a fost împodobit cu pictură de pr. Gheorghe Bila. [PICTURA] Între anii 1923-1925 s-a pictat bolta bisericii de către pictorul Kabadaeff din Craiova, care a căutat să imite pictura de pe iconostas. De asemenea, au fost zugrăviţi pereţii cu figuri geometrice tradiţionale şi imitaţie de marmură. Între anii 1956-1957 s-a curăţat pictura şi s-a înnoit zugrăveala de către zugravul Martincsek şi fiii lui din Ineu. În 2006-2012  au fost efectuate lucrării de restaurare (la pictura murală veche şi iconostas) şi pictură nouă în tehnica encaustică, executate de către pictorul bisericesc categoria I, Paşcanu Corneliu din Bucureşti. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica Ineului deţine un crucifix, o colecţie de icoane vechi pictate de renumitul pictor Șt. Tenețchi, un manuscris (diptic) de la 1908 şi mai multe cărţi de cult cu valoare de patrimoniu, precum: Îndreptarea legii (Târgoviște, 1652), Chiriacodromion (Alba Iulia, 1699, Octoih (Târgoviște, 1712), etc.

[ŞIRUL PREOŢILOR] Ineul fiind şi sediu protopopesc, mulţi dintre preoţii slujitori au fost şi protopopi. Şirul acestora începe în sec. al XVI-lea cu Moise (până în 1570); Grigorie Brancovici (cca. 1643-1648); Simion Brancovici a păstorit ca preot-protopop până în anul 1656, când a fost ales mitropolit al Transilvaniei, sub numele de Sava II Brancovici (1656-1680), Petru Abazovici (român născut la Gherla, 1761-1787); Atanasie Roşu (1787-1793); Grigorie Chituţa (1793-1818); Atanasie Boţco (1818-1828); Grigorie Lucacic (1829-1848); Moise Ghergar (1848-1850); Terentie Raţ (1850-1861); Constantin Gurban (1871-1875;1898-1906); Nicolae Beldea (1875-1881); Ioan Cornea (1881-1897); Ioan Georgia (1906-1929);  Mihai Cosma (1929-1940); Ioan Cociuban (1940-1948); Pavel Tripa (1948-1949); Emil Borza (1949-1974); Pavel Dan (1974-1980, apoi doar preot la Ineu până în anul 2010). Alături de ei, la această parohie au mai păstorit în decursul timpului şi alţi preoţi, dintre care îi amintim pe următorii: Gheorghe (1747); Adam (1755); Alexe (1755); Ioan Lacatoş (1767,1791); Nicolae Vladovici (=Vladu, 1767); Nicolae Vionovici (1784,1791); Nicolae Popovici (1784,1815); Nicolae Morar (1835); Antonie Dan (1834-1869) – în 1848 a depus jurământul de asesor consistorial; Iustin George (1848,1849); Isaia Goldiş; Mihail P. Feier (1850 – după 1899); George Baltă (1875); Ioan N. Moldovan (1888 – după 1899); (Ioan) Vasile Bălan (1896, 1904 – 1916); Andrei Popescu; Constantin Teodor Feier (1917-1940); (Ioan) Iustin Maniţiu (1907, 1918, 1923); Ioan I. Ardelean (1907, 1908); Ioan Buţiu (1956-1976); Florian Tulcan (1976-2000); Cristian Flavius Ardelean (2001 – 2016); Dan Sorin Turean (2011 – prezent); Marius Ioan Leucuţa (2014-2017), Adrian Zaha (2017 – prezent).

  1. Parohia deţine două cimitire însă fără titlu de proprietate.
  2. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE. Școala confesională ia ființă în 1756. În cadrul parohiei au funcţionat mai multe coruri mixte şi bărbăteşti care au luat parte la diferite manifestări religioase şi culturale; unul din ele s-a înființat în 1902. Până în anul 2000 a funcţionat şi o asociaţie cultural-filantropică intitulată „Scara Paradisului”.
  3. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Sub îndrumarea preoţilor şi în colaborare cu profesorii de religie se realizează activităţi culturale şi filantropice în preajma Zilei Naţionale, a sărbătorilor şi cu ocazia hramului bisericii. De asemenea, se desfăşoară activităţi de catehizare a tinerilor, tabere, excursii şi pelerinaje. Numărul parohienilor este de 4800 suflete.
  4. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAMUL] „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”

[ADRESA] Str. Republicii f.n., Ineu, jud. Arad, cod 315300; e-mail: parohiaineu@yahoo.com.

BIBLIOGRAFIE: BOIA, Stelian-Ioan, Biserică, societate şi cultură în Lipova, în vol. „Istorie şi spiritualitate ortodoxă în Episcopia Aradului”, Arad, 2006; OPREA, Gheorghe, Monografia Ineului, teză de licenţă, Sibiu, 1984; PĂCURARIU, Mircea et alii., Episcopia Aradului. Istorie. Viaţă culturală. Monumente de artă., Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 1989; SORBÁN, Kornel, Istoria bisericii romano-catolice din Ineu, ediţie în lb. maghiară, Oradea, 1934, traducere românească; TRIPA, Pavel, Manuscris despre istoria oraşului şi a parohiei Ineu; VESA, Pavel, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalităţi (1706-1918), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006.

[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Ineu

[2] Cristian ARDELEAN, Istoricul vieții bisericești din cetatea Ienopole – Ineu (http://www.academia.edu/12426738/ISTORICUL_VIE%C5%A2II_BISERICE%C5%9ETI_DIN_CETATEA_IENOPOLE_-INEU), p.2.

[3] Pavel VESA, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalităţi (1706-1918), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006, p. 621.

received_357366371340606

28377925_10204180335503836_1254033119026970222_n

28279528_10204180333063775_2713654251190514760_n

28378076_1614105458645293_6372179618270543872_n