,,Nu te teme, Iosife!” (Matei 1,20), îi spunea îngerul lui Iosif, liniștindu-l de gânduri necurate.
,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrab de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă!” (Matei 10, 17-28) – Mântuitorul le spune ucenicilor să se teamă de păcat, căci păcatul poate omorî și trupul și sufletul.
„Până şi perii capului vostru sunt număraţi, deci să nu vă temeţi! (Matei 10,31)- îi liniștea Iisus pe Apostoli, spunându-le că sunt în grija Tatălui ceresc și că întotdeauna va avea grijă de ei.
„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi încă credinţă? (Marcu 4, 40) -erau mustrați Apostolii, pe mare, pentru frica lor cauzată de furtună.
Lui Iair, Domnul îi spune: „Nu te teme, crede numai!“ (Marcu 5, 36), adică frica ce s-aşezase în drumul credinţei trebuia alungată.
„În lume necazuri veţi avea , dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33)
„Să nu se tulbure inima voastră, aveţi încredere în Mine!“ (Ioan 16, 1-27).
„Nu te teme, turmă mică!“ (Luca 12, 32)
Mântuitorul vroia mereu să scoată frica din Apostoli și să-i umple de curaj și încredere. Și a reușit: I-a făcut luptători și biruitori…peste toți și toate. Doisprezece oameni simpli aveau o misiune: să întoarcă la Dumnezeu o lume întreagă. Intrau într-un război cu o lume întreagă. Şi nu se temeau.
Nici noi nu ne-am temut: de examenele de admitere, de licențe, de faptul că nu aveam manuale, că nu știam cum să facem o planificare sau un proiect de lecție (acum 23 de ani eram primii dascăli de Religie); nu ne-am temut nici de verile călduroase în care învățam pentru titularizare sau grade didactice, nu ne-am temut că nu vom putea trăi sau că nu ne vom putea crește copiii proprii din banii pe care-i vom câștiga, pentru că aveam o misiune: să-L facem cunoscut celor mici pe Cel iubitor, bun, milostiv, iertător, răbdător…pe Dumnezeu.
,,Toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit!” (Matei 26, 56) de frică, atunci când soldații L-au prins pe Domnul în grădina Ghetsimani; noi nu ne-am temut și n-am fugit de fiecare dată, când icoanele se doreau a fi date jos de pe pereții sălilor de clase, când se spunea că manualele de Religie sunt periculoase pentru copii pentru mesajele lor, când eram acuzați de îndoctrinare, superficialitate sau de fanatism. Nu am stat cu ,,ușile încuiate” de teama nimănui și nu vom sta nici acum, pentru că știm că Dumnezeu este cu noi. Părinții copiilor sunt alături de noi.
Chiar în prima Duminică a lui Mărțișor, în Duminica Ortodoxiei, în Duminica biruinței dreptei credințe asupra tuturor învățăturilor greșite ( pură întâmplare?) , la fel ca și în alte județe din țară și în Arad s-a înființat Asociația Părinților pentru Ora de Religie – APOR.
După Sfânta Liturghie ne-am adunat, cu ușile deschise, în sala festivă a Facultății de Teologie, împreună cu d-l Romeo Moșoiu, consilier MECS, vicepreședinte APOR, pr.diac. Florin Sirca, inspector școlar de specialitate la ISJ Arad, Înalt Preacuviosul Părinte dr. Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului, Preaonoratul Părinte Protopop Flavius Petcuț de la Protopopiatul Ortodox Român Arad, profesorii de Religie din județul Arad și peste 200 de părinți ai copiilor care doresc ora de Religie.
S-a hotărât comitetul de conducere al APOR –filiala Arad (toți membrii sunt în calitate de părinți):
- Președinte: d-na avocat Oana Tutunaru;
- Vicepreședinți: d-na prof. Diana Șimonca-Oprița, prof. de Limba și Literatura Română;
d-na prof. Cosmina Sirban, prof. de Istorie;
d-nul Sorin Ilca, reprezentant al cultelor, manager – studii juridice, teologice și transport;
d-l Doru Conopan, prof. de matematică;
- Secretar: d-na prof. Maria Sinaci, prof. de Religie-Istorie;
- Cenzor: d-l Daniel Spiridon, președinte al Asociației Avram Iancu, Arad.
Am plecat de acolo cu o concluzie: educația religioasă în școlile din România este un drept fundamental ca orice altfel de educație. Este însă de datoria noastră ca educația religioasă din școli, oricare ar fi cadrul legal în care se va desfășura aceasta, să fie făcută la standardele cele mai bune, cu manualele și cu auxiliarele cele mai bune, de profesorii cei mai buni, conștienți de datoria și misiunea lor…și mai știm un lucru: nu trebuie să ne fie frică, căci Dumnezeu este cu noi.
„Nu vă temeţi… căci, iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacului!“ (Matei 28, 10; 20).
Prof. Mandă Beatrice