„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace…” Aşa a rostit bătrânul şi dreptul Simeon când L-a primit pe Domnul în braţele sale. Tot aşa a spus şi vrednicul şi venerabilul preot iconom stavrofor Teodor Gorea în ziua de înainte prăznuire a Întâmpinării Domnului, când a plecat să slujească la Liturghia îngerească din ceruri.Născut în Basarabia, în anul 01 iulie 1920, a primit „Odorul-Hristos” din Taina Preoţiei între românii basarabeni. A cunoscut pribegia, datorită situaţiei politice din Basarabia în timpul celui de al doilea război mondial. Ajuns în ţară, şi-a împlinit chemarea acolo unde a fost rânduit, chiar dacă asta a însemnat să se mute de mai multe ori în diferite parohii. Greutăţile vieţii nu i-au şters zâmbetul cu care îi întâmpina pe credincioşi. După ce a rămas văduv, a venit să locuiască în Arad, ajungând la biserica din Grădişte unde, timp de 20 de ani, duminică de duminică, Liturghie de Liturghie, a fost prezent în mijlocul credincioşilor ajutând preoţii parohiei în săvârşirea Sfintelor Slujbe.

După cum spunea Înalt Preasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, prezent la slujba de priveghi din seara precedentă înmormântării, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, părintele Teodor Gorea a avut întotdeauna pentru fiecare, fie că era credincios de rând, slujitor al altarului sau chiar episcop, un cuvât bun, o îndrumare, un zâmbet ce pornea din sufletul său curat şi din credinţa nestrămutată în slujirea care i-a fost încredinţată atunci când a primit darul preoţiei. „Pentru părintele Teodor preoţia nu s-a oprit în momentul pensionării, pentru că darul preoţiei nu se încheie niciodată. El a înţeles că atâta timp cât Dumnezeu îi dă putere, trebuie să fie în sfânta Biserică slujind Celui pe care l-a iubit atât de mult.” Înalt Preasfinţia Sa l-a asemănat cu dreptul Simeon care trăia în preajma Templului aşteptând Mântuirea, părintele fiind nelipsit de la toate slujbele din biserica parohială Grădişte.

Într-o biserică plină de credincioşi înlăcrimaţi, părintele paroh Blaj Mihai Octavian, în cadrul cuvântului de la slujba Înmormântării, a subliniat dăruirea cu care părintele Teodor slujea la Sfânta Liturghie, această dăruire a sa oglindindu-se în credincioşii pe care i-a adunat în jurul său. „Nu prin forţă, nu bătând cu pumnul în masă, nu obligând, ci prin simplitatea şi seninătatea cuvântului, prin bunătate şi zâmbet a reuşit să ne adune aici, astăzi, în număr atât de mare.” Părintele paroh a vorbit despre datoria preotului din momentul în care primeşte Sfântul Agneţ din mâinile ierarhului, datorie care nu se sfârşeşte decât atunci când preotul dă seamă de darul primit înaintea lui Dumnezeu.

Părintele Teodor a înţeles şi a păzit datoria sa în cei peste 75 de ani de slujire, până în ultima clipă a vieţii sale, chiar sacrificând uneori pe cei dragi ai săi. Cei care i-au fost în preajmă i-au cunoscut sufletul blând ce-i îndruma pe toţi la înţelegere şi pace, la dragoste şi dăruire, la Hristos, aşa cum spunea chiar el însuşi: „Prin preot trebuie să Se vadă Cel care i-a dat harul, adică Hristos.”

Va rămâne mereu viu în inimile şi în rugăciunile celor care l-au cunoscut!

 Biografia părintelui Teodor Gorea:

S-a născut la 1 iulie 1920 în satul Ordăşei, judeţul Orhei, din familie de răzeşi. Face şcoala primară în satul natal, apoi Seminarul Teologic din Chişinău şi, după război, Institutul Teologic din Cluj. Este hirotonit preot în 14 noiembrie 1943 pentru Parohia Chipeşca, judeţul Orhei.

S-a refugiat dincoace de Prut în 14 martie 1944, ajungând preot la Sadova, judeţul Dolj, pentru un an. Slujeşte apoi ca preot în parohiile Checheş (jud. Timiş) – 5 ani, Sâmbăta (jud. Bihor) – 5 ani, Bănişor (jud. Sălaj) – 17 ani, Gepiu (jud. Bihor) – 14 ani.

Iese la pensie la 62 de ani, slujind ca preot pensionar la parohiile Mehala din Timişoara – 17 ani, şi Grădişte din Arad – 20 ani.

PS Valerian, episcopul Oradiei, îi acordă rangul de iconom (protopop onorar) în 30 octombrie 1960, iar IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, îi dă rangul de iconom stavrofor în 27 februarie 2011.

În 2011 primeşte şi Diplomă de Excelenţă acordată de secretarul de stat Vasile Timiş din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

La 70 de ani de preoţie, în 17 noiembrie 2013, primeşte din partea IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, un tomos prin care i se recunosc meritele deosebite în slujirea Bisericii şi a patriei.

A trecut la cele veşnice, după 75 de ani de vrednică slujire preoţească, în 01 februarie 2019.

Diacon prof. Călin Teuca