Într-un interviu recent, teologul francez Jean-Claude Larchet, cunoscut publicului românesc prin numeroasele cărți despre boală și suferință publicate în traducere, pune pandemia de Covid-19 în context istoric și comentează temele care au iscat controverse în rândul credincioșilor.
Interviul amplu abordează teme dezbătute și în mediul ortodox românesc, de la chestiunea împărtășirii și cea a opririi mirenilor de a participa la slujbe și până la sensul teologic al bolii și al pandemiei actuale. El ne recomandă să ne rugăm pentru toți și precizează că el însuși rostește de mai multe ori pe zi rugăciunea alcătuită de Părintele Patriarh Daniel.
Sfânta Împărtășanie și epidemia: „Am fost slab cu cei slabi, ca să-i câștig”
Despre administrarea Sfintei Împărtășanii, Jean-Claude Larchet spune că „trebuie să facem distincția dintre două lucruri: cele doar legate de împărtășire și împărtășirea propriu-zisă”.
În privința celor dintâi, bisericile au adoptat unele pogorăminte. Criticile aduse pogorămintelor s-au bazat pe ideea că Trupul și Sângele lui Hristos au virtuți dezinfectante pentru linguriță și că preoții consumă ce rămâne în potir și nu se îmbolnăvesc.
„Privitor la acest ultim punct, nu am o informație sigură din documente istorice. Din contra, comentariul pe care sfântul Nicodim Aghioritul (sec. al XVIII-lea), în al său «Pidalion», îl face la Canonul 28 al celui de al VI-lea Sinod Ecumenic admite ca «preoții să facă unele modificări în vreme de molimă»”, afirmă teologul.
Acesta însă precizează: „Eu cred că cel care are o credință suficient de puternică pentru a se împărtăși cu încredere cu lingurița nu are nici un risc și că Bisericile care au luat hotărâri speciale au făcut aceasta având în vedere pe credincioșii cu o credință mai slabă și având îndoieli”.
„Bisericile au urmat oarecum sfatul sfântului Pavel, care spune: «Am fost slab cu cei slabi, ca să-i câștig» (1 Corinteni 9, 22)”, continuă Jean-Claude Larchet. „Trebuie amintit că Împărtășania nu are un efect magic: ca toate tainele, harul este deplin, dar receptarea lui este proporțională cu credința primitorului”.
„Cred că nici o Biserică nu presupune că Trupul și Sângele lui Hristos, despre care toate rugăciunile de dinainte și de după împărtășire amintesc că sunt date «pentru sănătatea sufletului și a trupului», ar fi prin ele însele un factor de contaminare”, menționează teologul.
Despre oprirea participării la slujbe
Acesta subliniază că, în afară de Grecia, slujirea Liturghiei continuă pretutindeni, doar cu preot, cântăreț și eventual diacon și slujitor. Despre teoriile că forțe obscure vor să distrugă creștinismul, el spune că „sunt evident excesive și paralela cu perioada persecuțiilor abuzivă. Nu se cere creștinilor să renunțe la credința lor și să adore un alt dumnezeu”.
El menționează că „biserica nu este un loc magic… în care nu se poate contracta nici o boală” și afirmă că Biserica are „datoria de a proteja sănătatea și viața credincioșilor săi, dar de a-i proteja și pe cei din afară pe care ei i-ar putea contamina și de a nu complica munca celor care îngrijesc”.
Astfel, se evită supraaglomerarea spitalelor, care determină abandonarea persoanelor vârstnice în favoarea tratării celor mai tinere și se evită și situațiile tragice de lipsire de slujbele de înmormântare, care apar când sunt prea multe decese într-un timp scurt.
Valoarea liturghiei e dată de Jertfa Mântuitorului
Sfântul Efrem de Katunakiotul, bazându-se pe spusele Sfântului Ioan Gură de Aur, îndemna mirenii care nu pot merge la biserică „să facă din sufletul lor un altar spunând Rugăciunea”. Credincioșii se pot ruga acasă cu rugăciunea lui Iisus sau folosind Molitfelnicul, care se găsește și online. Iar țările ortodoxe au mângâierea Sfintei Liturghii transmise în direct la televiziune sau pe Internet.
„Valoarea liturghiei nu depinde de numărul celor prezenți, nici valoarea Sfintei Jertfe de numărul de liturghii slujite. (…) Dacă nu s-ar sluji decât o singură liturghie, de către una singură dintre bisericile locale, această unică Jertfă ar avea aceeași forță, ea s-ar extinde la tot universul”, spune Jean-Claude Larchet.
De ce ni s-a trimis această boală?
„Nu este de mirare, în discursul religios, să vedem apărând tema Apocalipsei, a sfârșitului lumii, sau ideea unei pedepse divine pentru păcatele oamenilor”, remarcă teologul, însă atrage atenția că aceasta este o viziune despre Dumnezeu ca pedepsitor, proprie Vechiului Testament, pe care Noul Testament a schimbat-o.
„Persoanele care suferă de boli nu au nevoie să le mai adăugăm și suferința acuzelor de vinovăție”, adaugă Larchet, „ci au nevoie de susținere, de consolare, de îngrijire cu compasiune și de ajutor ca să își poată asuma spiritual boala și suferința”.
„Dumnezeu este pentru noi un Tată, noi suntem copiii Lui. Care tată, dintre noi, ar avea ideea de a inocula un virus copiilor săi cu scopuri pedagogice?”, se întreabă el. „Părinții sunt unanimi în a afirma că Dumnezeu nu a creat moartea și că ea este o urmare a păcatului, la fel și boala și suferința”, mai amintește teologul.
Unele boli sunt explicabile prin greșeli sau patimi personale, în timp ce altele afectează nevinovați (copii) și chiar sfinți sau monahi. Aceasta trimite la logica dumnezeiască a suferinței: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3).
Foto credit: Wikimedia Commons / Claude Truong-Ngoc
Jean-Claude Larchet este doctor în Filosofie și în Teologie, fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul. Le este cunoscut românilor ca autor al cărților „Terapeutica bolilor spirituale”, „Teologia bolii”, „Dumnezeu nu vrea suferința omului”
Jivko Panev, autorul interviului, este conferențiar în Drept canonic și Istoria bisericilor locale la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris, protopop al parohiei ortodoxe ruse Notre-Dame Souveraine à Chaville și coordonator al website-ului Orthodoxie.com.
https://basilica.ro/j-c-larchet-valoarea-sfintei-impartasanii-nu-sta-in-modul-de-administrare-nici-a-liturghiei-in-numarul-participantilor/