Bună să vă fie Inima! Nădăjduiesc că sunteți bine. Dacă săptămâna trecută discutam despre antibiotice și combinația  alb-negru a utilizării lor – de la eficiență la efecte secundare nedorite, cu impact de lungă durată, astăzi vom vorbi despre o altă categorie – Probioticele.

Mulți cercetători consideră că era antibioticelor se apropie de final – datorită antibiorezistenței, a complicațiilor tardive, dar și a impasului cercetării medicale de a furniza antibacteriene noi și potente. În spatele elaborării unui antibiotic stau zeci de ani de studii și un efort financiar enorm și, din păcate, inaugurarea unui antibiotic pe piață este urmată de instalarea rezistenței în maxim 5 ani. De aceea nu putem descoperi antibiotice pe măsura devalorizării lor rapide.

De aceea azi se vorbește despre o nouă eră – a probioticelor sau a medicamentelor pentru viață, dacă ar fi să luăm traducerea lor din latină.

Există o adevărată industrie legată de probiotice susținută de unele firme, de cercetători, de medici, de părinți, de mass-media. Piața farmaceutică a fost invadată de mii de produse, cu titulaturi complicate, cu combinații năucitoare de diferite tulpini prezentate drept panaceu universal, de folos în multiple boli.

Ce sunt probioticele?

Sunt populații de microorganisme care pot modifica microbiota digestivă, cu efect benefic asupra stării de sănătate a organismului.

Microbiota se definește ca  totalitatea microorganismelor care trăiesc în intestin – aproximativ 1000 de specii – bacterii, ciuperci, drojdii, virusuri. Această floră are o densitate și compoziție dependentă de localizare, crește ca densitate dinspre stomac  spre colon, flora tractului digestiv fiind dominată de Lactobacillus în partea superioară și de Enterobacterii în cea inferioară.

Majoritatea bacteriilor din organism sunt localizate în tractul gastrointestinal, asigurând peste 80% din apărarea sau imunitatea organismului. Teoretic, se consideră că doar 10% din celulele corpului sunt pur umane, restul fiind reprezentate de bacteriile ce formează microbiota mucoaselor. Suntem unici ca microbiotă- având o amprentă de combinații  bacteriene, iar în anumite condiții de boală se produc modificări ale acestor formule de sănătate individuală.

Există o microbiotă dominantă- anaerobă cu 3 grupe principale- Firmicutes (Clostridii și Lactobacili), Bacteroidetes si Actinobacteria.

Raportul dintre Firmicutes și Bacteroidetes este în mod normal de 10, crescând la 100 în obezitate și scăzând sub 1 în bolile inflamatorii intestinale.

Modificările stilului alimentar, infecțiile enterale, introducerea unor medicamente – antibiotice. antiacide, imunosupresoare, vor declanșa dezechilibre majore, având drept consecință disbioza, cu impact asupra imunității generale. 

Funcțiile microbiotei sunt complexe:

•De apărare – prin competiție dintre bacteriile bune și rele pentru receptori, pentru substrat nutritiv, prin efect bactericid direct.

•Metabolică – prin sinteza unor substanțe trofice pentru celula intestinală, vitamine din grupul B și vitamina K, degradarea unor substanțe toxice de la nivel intestinal- hormoni, medicamente, substanțe cancerigene.

•Interacțiune cu celulele umane, protecția enterocitelor și regenerarea celulelor intestinale lezate.

•Acţiune antiinflamatorie şi antisecretorie

•Efect de barieră și rezistență la colonizare

De aceea, în condițiile unui dezechilibru, microflora intestinală trebuie imediat restaurată. Probioticele realizează acest transfer de populații blânde și prietenoase, care suplinesc, microorganismele decimate și reglează echilibrul la nivel intestinal.

Care sunt calitățile unui probiotic ideal?

•Să fie consumabil în condiții de siguranță

•Să fie standardizat

•Să aibă o concentrație eficientă de minim un miliard de germeni

•Să supraviețuiască mediului acid al stomacului și alcalin al bilei, pentru a ajunge viabil  nemodificat și activ la nivelul intestinului- culturi vii

•Să fie susținut de studii clinice,  conform medicinii bazată pe dovezi

•Să poată fi administrat cu antibioticul

Este greu să extragem din noianul de probiotice lansate pe piață, care este cel mai bun. De obicei toate au firme de promovare care le propulsează și garantează eficiența într-un spectru larg de boli.

Deocamdată, Societățile de Pediatrie din diferite tări recunosc implicarea doar a câtorva tulpini în ameliorarea patologiei pediatrice, cele mai studiate fiind Lactobacillus casei, acidophilus, rhamnosus GG, Bifidobacterium lactis BB12  și Saccharomyces boulardii.

În general probioticele se introduc în următoarele condiții:

Asocierea cu antibioticele pentru prevenirea riscului aparitiei disbiozei

Diareea postantibiotice

Gastroenterocolita acută

Reducerea riscului apariției și severității colicilor la sugari

Reducerea riscului apariției și severității dermatitei atopice

Prevenirea apariției și recurenței infecțiilor respiratorii

Studii în derulare se referă la posibilul efect benefic al probioticelor în:

•Îmbunătățirea controlul glicemic la gravide și reducerea riscului de  diabet

•Asocierea disbiozei cu colonul iritabil, boli inflamatorii intestinale, obezitatea, diabetul, bolile autoimune și depresia, anxietatea, actual existând cercetări privind rolul probioticelor în ameliorarea acestor patologii.

•Elaborarea unor teste de identificare a disbiozei, cu identificarea unor asocieri de microorganisme în anumite boli, care vor permite în viitor monitorizarea lor și o atitudine terapeutica pertinentă.

Într-o perspectivă apropiată, copiii vor fi supuşi unor analize detaliate ale microbiomului, pentru a fi identificate bacteriile-cheie care lipsesc în vederea substituirii acestora și restabilirea stării de sănătate.

Descoperirea a trei combinații speciale de familii de bacterii intestinale stă la baza identificării principalelor enterotipuri, startul unor diete personalizate și a unor probiotice individualizate.

Teoretic, un probiotic ideal ar trebui să aibă cel puțin un reprezentant din cele 2 clase „regale” ale microbiotei – Lactobacilii și Bifidobacteriile, dar și o drojdie de tip Saccharomyces boulardii…dar cum flora intestinală este unică pentru fiecare, fiind modificată de alimentație, medicamente, infecții…nu există un probiotic general cu valențe multiple, ci unul individualizat…

Surse de probiotice:

•Alimente – iaurt, kefir,  sana, unele sucuri si băuturi de soia, lapte fermentat si nefermentat, zer, brânzeturi moi, varză acră și murături,

•Suplimente alimentare sub formă de picături, pulberi, capsule, siropuri, tablete masticabile.

Particularități de administrare

•O dată sau de două ori pe zi,

•La 20-30 de minute înainte de masă sau la culcare

•Cel puțin 2 săptămâni după sistarea terapiei antibiotice, unii autori indicând chiar 2-3 luni sau 3-6 luni pentru dermatita atopică.  

•Se menține un interval de 2 ore între administrarea antibioticului și probioticului.

•Se păstrează la frigider

Sfaturi pentru părinți

•Indicația de introducere a unui probiotic și decizia selecției tulpinii  aparțin medicului…el este responsabil și pentru alegerea perioadei și a modului   de administrare ..

•Tratamentul cu probiotice este personalizat în funcție de bolile asociate ale copilului, tipul de alimentație, medicamentele utilizate.

•Analiza riguroasă a microbiotei trebuie să stea la baza depistării dezechilibrelor florei intestinale și a selecției probioticului optim. 

•Nu neapărat un probiotic cu multiple tulpini este superior celor monospecie… bacteriile conținute în preparat trebuie să acționeze sinergic, nu în competiție, pentru potențarea efectului benefic.

•Nu administrați din proprie inițiativă probiotice…în ideea că nu   face rău…puteți iniția un dezechilibru prin augmentarea unor specii în defavoarea altora.

•Fiți pregătiți pentru era probioticelor…intrați cu încredere…deși astăzi produsele sunt  promovate haotic, fără indicații  și delimitări speciale…în timp se vor decanta cele valoroase și domeniile lor de competență.

Să fiți și să dați Bucurie! O săptămână Sub Dragostea și Lumina Lui!

Dr. Simona Dumitra

Sursa:https://www.glasulcetatii.ro/articol/1549/scoala-pentru-parinti-copiii-si-probioticele