Ce zi plină de bogată însemnătate ne este dăruit a trăi astăzi! Este Duminică, a 18-a după Rusalii, este ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și mai este ziua în care suntem chemați a ne smulge din capcana întrebării care umbrește tot mai multe suflete: ”La ce bun să…?”.
A ne smulge și a face alegeri, dând Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Pe de o parte, suntem chemați a alege dintre noi, prin vot, acei oameni cu care Cetatea să poată sta demnă și luminoasă înaintea lui Dumnezeu, iar pe de altă parte chemați suntem a deveni pescari de oameni.
Scris stă astăzi în calendar, ca titlu al Evangheliei citite: ”Pescuirea minunată”. O minune săvârșită de Mântuitorul în faţa ucenicilor Săi, la vederea căreia Petru s-a înfricoşat şi a zis: ”Ieşi, Doamne, de la mine, că sunt om păcătos”, teamă căreia Mântuitorul îi răspunde cu: ”Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”.
Însă cum Evanghelia, deși de demult scrisă, este mereu pentru astăzi, prin Petru, chemarea de a fi pescari de oameni ne este adresată fiecăruia dintre noi. Pescari de oameni, prin cuvânt, prezență și faptă, indiferent în locul în care ne-am afla, indiferent de ce neliniști și probleme am întâmpina; pescari de oameni, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și luând exemplu de la Apostolii și Sfinții Săi; pescari, asemeni Sfântului Ierarh Martir astăzi prăznuit; pescari de oameni, fiecare în parte, pentru a putea fi în același duh, duhul lui Dumnezeu, toți împreună.
Împreună, în duh de bine, cu pâine și sare și frumos înveșmântați în sfintele straie populare, l-au întâmpinat în această dimineață pe Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul tinerii credincioși de toate vârstele care au luat calea bisericii ”Sf. Mucenic Gheorghe” din Parohia Arad – Micălaca Veche I. O biserică de la a cărei zidire și sfințire de împlinesc în acest an 175 de ani și în care, Preasfinția Sa, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. A împreună-slujit și înălțat rugăciuni pentru buna rânduială a zilei și a lumii, îndemnându-i pe credincioși să poarte spre casele dumnealor îndemnul de a fi, după putință și voință, pescari de oameni.
Cuvântul Ierarhului
Omul cu har și dar este chemat să fie misionar
”Duminica a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată) are conotație aparte pentru viața spirituală a fiecăruia dintre noi, prin prisma Evangheliei (Luca 5,1-15) ce se citește în cadrul Sfintei Liturghii. Sfântul Evanghelist și Apostol Luca, ne istorisește faptul că Domnul Hristos a urcat în corabia lui Simon Pentru de pe lacul Ghenizaret, de unde învăța mulțimile de oameni aflate pe țărm. Apoi a poruncit ucenicilor să meargă în larg și să arunce mrejele pentru a pescui pește. Sfântul Petru îi spune Domnului că toată noaptea au pescuit, însă nu au prins nimic. Ascultând de Învățătorul lor, ucenicii aruncă mrejele în apă și pescuiesc foarte mult pește. Minunea aceasta îl determină pe Sfântul Petru să îngenuncheze în față Domnului Hristos și să spună: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!”. În acest context Domnul schimbă traiectoria activității lui Petru, dar și a celorlalți ucenici, devenind din pescari obișnuiți „pescari de oameni”.
Corabia pe mare, din care învăța Domnul Hristos mulțimile, prefigura Biserica lui Dumnezeu și lucrarea ei în lume. Ucenicii au ascultat de Domnul, s-au smerit și au pescuit mult pește. Noi trebuie să fim în corabie permanent și să ascultăm învățătura Domnului Iisus Hristos întru răbdare și smerenie. Atitudinea Sfântului Petru și a celorlalți ucenici după pescuire, arată ce atitudine luăm noi în timpul întâlnirii noastre cu Mântuitorul Iisus Hristos, în Biserică, în rugăciune, în Euharistie și în societate.
Cei ce ascultă de Dumnezeu nu trebuie să aibă teamă. Harul lui Dumnezeu completează neputința umană, schimbă situațiile dificile prin care trecem și ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm, așa după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește” (Filipeni 4,13).
Suntem oameni păcătoși, dar chemăm ajutorul lui Dumnezeu, binecuvântarea și iertarea Lui pentru a deveni buni creștini și misionari în Biserica Domnului Hristos. Totodată observând că ucenicii Domnului au trudit toată noaptea la pescuit fără rezultat, iar apoi pescuirea minunată, înțelegem că Dumnezeu ajută pe oamenii smeriți și harnici. Minunile se fac cu oamenii care se roagă, care lucrează și conlucrează cu harul lui Dumnezeu.
Nimic fără Dumnezeu! Nihil sine Deo! Mântuitorul Hristos spune ucenicilor Săi, dar și nouă că: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Adică din ceea ce săvârșim ca fapte bune, acestea le facem cu puterea și harul lui Dumnezeu.
Într-o lume agitată și afectată de boală și păcat, a fi pescar de oameni (slujitor al Bisericii), pare o misiune dificilă. Însă dacă ne gândim la condițiile în care au lucrat Sfinții Apostoli și urmașii lor, nu ni se pare că este greu. Mijloacele misiunii și slujirii noastre între oameni sunt multe (telefon, internet, radio, televiziune, presă etc) și la îndemână. Puterea de convingere prin cuvânt și faptă sunt cele mai importante mijloace prin care preotul, profesorul, medicul, inginerul, părinții în familie, creștinul ș.a., pot pune în practică chemarea Domnului Iisus Hristos la împlinirea Evangheliei în lume.
Sărbătorind astăzi pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (1650-1716), ne gândim la modul minunat în care Dumnezeu a rânduit un georgian captiv la Constantinopol, recuperat de Patriarhia Ecumenică, apoi la Ierusalim, și adus în Țara Românească de către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, să pescuiască, să păstorească atât de rodnic spre binele românilor ortodocși din toate provinciile.
Tipograf și stareț la Mănăstirea Snagov, tipograf la mănăstirea Cetățuia (Iași) și București, Episcop al Râmnicului (1705-1708) și Mitropolit al Ungro-Vlahiei (1708-1716), Sfântul Antim Ivireanul a fost un bun păstor și învățător, ilustru om de carte și de arte. În toate slujirile avute a tipărit 63 de cărți liturgice și de folos duhovnicesc, 39 de cărți tipărite cu mâna sa, 21 în limba română, iar 4 cărți au fost scrise de el însuși. Este considerat întemeietorul limbii liturgice românești. Cărțile tipărite de el s-au răspândit în toate ținuturile locuite de români și mai ales în Transilvania, contribuind la păstrarea și cultivarea credinței ortodoxe și a identității românești. Sfântul Antim poate fi considerat un apostol al neamului românesc. Didahiile sale, cartea de predici conține învățături dogmatice, liturgice, morale îndemnuri și rugăciuni, înțelegând sufletul poporului român, sensibilitățile și așteptările lui spirituale.
Întru-unul dintre îndemnurile sale, foarte actual, ne învață așa: „Să facem cum face ariciul că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri și apoi scutură vița de cad boabele pe jos și se tăvălește pe dânsele de se înfing în ghimpii lui și duce și puilor. Așa să ducem și noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor și celor ce n-au mers la biserică, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie și dintr-alte cărți, ca să-i hrănim și pe dânșii cu hrana cea sufletească”.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
27 septembrie 2020, o zi în care credincioșii au luat merinde de drum pe calea mântuirii din Casa pusă sub oblăduirea Sfântului Purtător de biruință, având în față exemplul Ierarhului Martir și îndemnul Ierarhului arădean de a fi permanent în corabie și a asculta învățătura Mântuitorului întru răbdare și smerenie, pentru a fi vrednici slujitori ai Bisericii și Cetății.
Foto: glasulcetatii.ro