Binecuvântate arcuri peste timp. Cum altfel am putea numi bucuria de a ne fi putut face părtași două duminici la rând unor momente în care noi, cei de astăzi, ne-am împreunat nevăzut mâinile în rugăciune cu cei ce au fost ieri și cu cei ce vor fi mâine?
Trecut, prezent și viitor, sub cupolele unor biserici din Arad încărcate de istorie. Una care, deși nou construită, odată îmbrăcată cu mantia celor 400 de ani de la nașterea Sfântului Sava Brancovici al cărei oblăduitor este, și-a luat pe umeri și istoria celor patru secole de încercări, iar cealaltă zâmbind din haina nouă de sărbătoare a anului 2020, secolului ce a trecut peste zidurile ei.
Așadar, la doar o săptămână după momentul istoric al târnosirii bisericii închinate sfântului născut în Cetatea Ineului în urmă cu 400 de ani, astăzi ne-am făcut martorii noii haine de sărbătoare în care Biserica ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Grăniceri s-a înveșmântat odată cu resfințirea picturii, catapetesmei și lucrărilor exterioare.
Și așa cum stă bine oamenilor gospodari, credincioși și cu inimă bună, s-a putut lesne observa de la primele ore ale dimineții dragostea așezată în fiecare detaliu pentru a transforma această Duminică a 21-a după Rusalii în sărbătoare a comunității. Responsabili, respectând regulile impuse pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus, fiii satului și toți cei care au ales să participe astăzi la sfințirea bisericii din Grăniceri l-au întâmpinat cu bucurie pe Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, după sfințirea noilor lucrări a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească.
O Sfântă Liturghie din a cărei Evanghelie am aflat răspunsul întrebării cu care probabil cei mai mulți dintre noi am rămas în privința putinței de a ne iubi vrăjmașii despre care ne vorbea Evanghelia Duminicii trecute. Un răspuns menit a ne ajuta chiar sub forma unei întrebări pe care Preasfinția Sa, vorbind despre Pilda Semănătorului, i-a îndemnat pe toți cei prezenți să și-o adreseze în clipele de taină ale sufletului: ”Noi ce fel de „pământ” suntem? Suntem pământul cel bun? Sau suntem pământul de lângă drum, ori cel pietros sau cel cu spini?”. Iar în funcție de răspuns, vom afla, la vremea de încercare a iubirii de o putem revărsa sau nu asupra vrăjmașilor. Însă, indiferent de cele aflate, încrezători să fim că mijlocitori îi avem pe Sfinții Săi, pe Maica Domnului, iar astăzi tot din Cuvântul Evangheliei a coborât peste lume și s-a înălțat către cer rugăciunea Fiului către Tatăl pentru ca bucuria Lui să o avem toți.
Cuvântul Ierarhului
Omul creștin: icoană, pământ și har
”În Duminica 21-a după Rusalii, Sfânta Biserică a rânduit pentru parcursul vieții noastre creștine, evidențierea a trei evenimente sau momente din istoria mântuirii neamului omenesc și anume: cinstirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea 787), Pilda Semănătorului (Luca 8, 5-15) și Rugăciunea lui Iisus (Ioan 17, 1-13).
În contextul luptei iconoclaste (a cinstirii sau necinstirii Icoanelor și a Sfintelor Moaște) s-a organizat și ținut Sinodul al VII-lea Ecumenic, unde Sfinții Părinți participanți au hotărât pentru totdeauna că „este permis, util și bineplăcut lui Dumnezeu în a face icoane religioase și a le venera”. De asemenea, este bineplăcută înaintea lui Dumnezeu cinstirea Sfintelor Moaște ale Sfinților care au trecut la viața veșnică, pentru că ei se află în comuniune de iubire cu El, fiind cinstite sau venerate nu pentru materia lor, ci pentru lucrarea sfințitoare a harului Duhului Sfânt în ele și prin ele.
Am arătat această învățătură a Bisericii, mai ales pentru aceste zile în care pelerinajul la Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași este interzis credincioșilor din afara cetății Iașilor. Harul lui Dumnezeu lucrează prin Sfintele Moaște, ajutând pe cei credincioși în viața lor și nu îi îmbolnăvește, cum greșit interpretează unii.
Totodată, am resfințit astăzi pictura și catapeteasma acestei biserici din Parohia Grăniceri, cu hramul „Sf. M. Mc. Gheorghe”, după ample lucrări de curățire și restaurare a picturii, dar și după renovarea exterioară a bisericii. Prin aceste lucrări, dumneavoastră, credincioșii din această Parohie, împreună cu părintele Popovici arătați că iubiți Biserica, cinstiți Icoanele și primiți cuvântul lui Dumnezeu pentru a spori credința și a rodi fapte bune.
Pilda semănătorului a fost rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, vorbind ucenicilor și ascultătorilor Săi despre un semănător și patru situații diferite (patru feluri de pământ) în care au ajuns semințele aruncate de el pe pământ.
La rugămintea ucenicilor, Domnul Hristos explică această pildă, arătând că semănătorul este Dumnezeu, sămânța este cuvântul lui Dumnezeu, iar pământul oamenii. Din cele patru categorii de oameni, numai cei „cu inima curată și bună” sunt brazda de pământ roditor pentru cuvântul Evangheliei.
Mântuitorul Iisus Hristos prevedea în perspectiva istoriei că doar o parte din omenire va ajunge să îmbrățișeze învățătura Sa creștină și, din păcate, nici aceasta în chip unitar și uniform. El a prevăzut, de asemenea, și neputința noastră, a celor care încercăm duminică de duminică să adunăm în sufletele noastre „semințele cele sfinte” – adică învățăturile dumnezeiești din Sfânta Evanghelie – dar nu reușim să aducem roadele pe care El le așteaptă de la noi.
Din Rugăciunea lui Iisus (Ioan 17) învățăm că Domnul Hristos se roagă Tatălui Ceresc pentru noi ca să primim Evanghelia Lui, să facem fapte bune și să fim păziți de uneltirile celui rău: „Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei”; „Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt”; „Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești de cel viclean”; „Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi”.
Ascultând Rugăciunea lui Iisus, Pilda semănătorului și fiind atenți la ceea ce au stabilit Sfinții Părinți la Sinodul al VII-lea Ecumenic, ca și la celelalte sinoade, cred că ar trebui să ne întrebăm astăzi cu toții: Noi ce fel de „pământ” suntem? Suntem pământul cel bun? Sau suntem pământul de lângă drum, ori cel pietros sau cel cu spini?
Să luăm aminte că nu din vina Semănătorului și nici din pricina seminței are loc nerodirea sau puțina rodire, ci din cauza omului celui „pământesc”, care nu reușește să se înalțe deasupra grijilor lumești și să fie în permanentă legătură cu Dumnezeu Cel veșnic – Izvorul vieții.
Astfel, nu este suficient să dobândim cunoștințe intelectuale despre credință, ci este nevoie să fim credincioși, cu inimă curată și bună, săvârșind multe fapte ale bunătății.
Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ferească de boli, să ne ocrotească în sănătate, să fie bisericile deschise pentru sfintele slujbe, să lumineze mintea celor care i-au hotărâri pentru comunități și pentru țară. Însă este important, după cum spuneam, ce fel de „pământ” suntem!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
11 octombrie 2020, Parohia Grăniceri. O zi de Dumnezeu binecuvântată, în care, în locul odinioară numit „Movila cu cruce”, credincioșii, diaconii și preoții adunați în împreună-rugăciune cu Ierarhul lor au dat slavă lui Dumnezeu pentru toate cele săvârșite, rugându-L totodată să reverse mila Sa asupra lumii încercate de pandemia de coronavirus și să ne ajute, pe fiecare în parte și toți împreună, a merge demni și senini pe calea spre Acasă.
Foto credit: glasulcetatii.ro