Dorinţa Conducerii Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Aradului, de a construi o Catedrală reprezentativă pentru Municipiul Arad, este legată de necesitatea reflectării în istoria noastră naţională, a spiritualităţii şi demnităţii românilor ortodocşi din Eparhia Aradului.
Oraşul Arad este situat într-o arie geografică în care spiritualitatea creştină s-a manifestat încă din perioada formării şi afirmării noastre ca popor ortodox de sorginte latină. S-a dezvoltat din punct de vedere spiritual în vatra celor două centre bisericeşti: cel de la Morisena şi Mănăstirea Hodoş-Bodrog (atestată documentar încă din anul 1177), şi se înscrie între cele mai importante centre religioase, culturale şi politice ale vremii. Vechile documente descoperite de istoricii români în Arhivele Romei, menţionează existenţa unor puternice centre mănăstireşti ortodoxe în jurul Aradului la începutul secolului al XIII-lea: Ceala; Basaraga (Pecica); Popin; Mocrea; Lipova şi Ineu, care au contribuit la renaşterea spirituală şi progresul social al românilor din Transilvania şi Banat.
Aradul trăieşte o perioadă memorabilă, marcată prin efortul celor care şi-au păstrat credinţa moştenită de la strămoşi şi părinţi, alături de dorinţa de a edifica în peisajul oraşului un locaş de cult, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu şi veşnică cinstire a memoriei tuturor celor care s-au jertfit pentru devenirea noastră de-a lungul vremii.
Nu în ultimul rând, prin construcţia Catedralei, Arhiepiscopia Aradului aduce un pios omagiu eroilor neamului românesc care şi-au dat viaţa pentru apărarea fruntariilor ţării, în vremuri de ocupaţie străină, luptătorilor români făuritori ai Marii Uniri de la 1918 şi celor 21 de martiri arădeni ai Revoluţiei din Decembrie 1989, căzuţi pe teritoriul municipiului.
Pentru a înţelege mai bine, de ce acum şi nu altă dată s-a ridicat acest monument reprezentativ al eparhiei Aradului, evocăm o scurtă retrospectivă istorică.
Se ştie că în 1690, Curtea din Viena recunoaşte libertatea religioasă şi autonomia bisericească a românilor ortodocşi din Arad, iar la 15 aprilie 1706, se aprobă întemeierea Episcopiei Ortodoxe Române. Cel dintâi episcop atestat documentar prin diploma împărătească din 18 septembrie 1706, a fost Isaia Diacovici. Acesta reorganizează locaşul unei biserici ortodoxe construite în Arad, în timpul domniei lui Matei Corvin (1458-1490), devenind astfel prima catedrală episcopală. Nefiind însă la cota corespunzătoare, episcopul Pavel Avacumovici (1786-1815) reuşeşte să finalizeze un nou edificiu în 1791, pe acelaşi loc şi cu acelaşi hram pe care îl avea catedrala anterioară. Supusă unui bombardament în timpul Revoluţiei din 1848, deşi reparată, n-a rezistat vitregiei vremurilor; în 1857 terenul a fost expropriat şi în 1861, Catedrala a fost demolată pe motiv că icomoda aplicaţiile militare ale fortăreţei de pe Mureş. Noul episcop al Aradului, Procopie Ivaşcovici (1853-1873), reuşeşte să ridice o nouă catedrală ce va fi sfinţită la 17 septembrie 1865, care există şi astăzi, fiind cinstită ca fosta sau vechea catedrală.
Împrejurările determinate de Primul Război Mondial şi rolul pe care reprezentanţii Episcopiei l-au avut în realizarea Marii Uniri din 1918, au stimulat conştiinţele credincioşilor ortodocşi români din Arad, precum şi ale noilor autorităţi de stat, în direcţia ridicării unei noi catedrale reprezentative. Dar încercările care au urmat nu s-au putut concretiza din cauza unor împrejurări nefavorabile. Acestea au fost determinate, pe de o parte, de cel de-al Doilea Război Mondial şi, pe de altă parte de comunismul ateu statornicit o jumătate de veac în România. Abia după Revoluţia din Decembrie 1989 s-au putut realiza cu sorţi de izbândă, năzuinţele românilor ortodocşi din Arad.
Ca locaş de cult, Noua Catedrală reprezintă un unicat în opera arhitectonică, având menirea de a face să vibreze sufletul omenesc pentru revigorarea virtuţilor creştine în viaţa societăţii. Dar, împlinirea pe care o aduce Noua Catedrală Arhiepiscopală din Arad, ne determină să rememorăm întregul periplu pe care l-a făcut conducerea eparhială până la realizarea acestui ideal măreţ. Vrednic de rememorat este şi modul în care s-au desfăşurat lucrările de construcţie pe o perioadă de mai bine de un pătrar de veac.

Istoricul construcţiei: Construcţia Noii Catedrale a început în 1990 cu demersurile în vederea obţinerii autorizaţiilor, a stabilirii amplasamentului, a întocmirii proiectului şi a alegerii constructorului.
Piatra de temelie a fost sfinţită la 24 noiembrie 1991, de soborul preoţilor şi diaconilor în frunte cu Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Timotei Seviciu şi Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Emilian Arădeanul (Birdaş).
Lucrările de construcţie, inclusiv pictarea Catedralei, s-au desfăşurat neîntrerupt între 1993-2018, forţa de muncă fiind recrutată dintre oamenii locului, iar beneficiarul achitându-şi la timp obligaţiile financiare faţă de proiectant, de constructor şi de pictor.
Prima problemă cu care s-a confruntat Conducerea eparhială a fost cea a locului de amplasament al Noii Catedrale. După mai multe căutări şi zece variante propuse, s-a stabilit ca loc de construcţie parcul din faţa Palatului CFR, ce găzduia un obelisc al ostaşului sovietic, mutat ulterior în perimetrul eroilor din cimitirul Pomenirea.
Apoi, alegerea constructorului s-a făcut printr-un concurs de patru oferte, fiind câştigat de Intreprinderea de Construcţii şi Montaj-Arad condusă de director ing. Ioan Teodor Faur, care s-a angajat şi a dus la împlinire oferta dintru început, de a returna lunar profitul cuvenit în favoarea construcţiei, devenid astfel ctitor al acestei lucrări în cadrul ICIM-Arad.
În 1992 s-a alăturat la iniţiativa Chiriarhului un grup de intelectuali, membri marcanţi ai cetăţii Aradului, de diferite profesii: ingineri, profesori, jurişti, arhitecţi, economişti, reprezentanţi ai unor societăţi comerciale de prestigiu şi ai unor firme de construcţii cu experienţă în domeniu, pentru a sprijini acţiunea de adunare, utilizare sau control al fondurilor şi pentru a oferi consultanţă de specialitate în domeniul organizatoric, juridic şi de construcţii. Astfel, prin decizie chiriarhală, grupul constituit s-a numit Comitetul de sprijin pentru construcţia Catedralei şi s-a întrunit săptămânal la sediul Episcopiei ori pe şantier, constituind un adevărat organism verificator.
Întreg anul 1993 a fost marcat de întocmirea documentelor de proiectare, de obţinere a autorizaţiilor şi încheierea contractului de execuţie. Abia în 1994 au început lucrările de construcţie, prin consolidarea terenului de fundare, finalizate în primăvara anului 1995, prin turnarea şapei de egalizare, pe care s-a ridicat apoi radierul general al fundaţiei Catedralei.
În urma consultărilor cu Comitetul de sprijin pentru construcţia Catedralei, în scopul bunei coordonări a lucrărilor de construcţie, a încasărilor şi a efectuării plăţilor către executant, pe lângă dirigintele de şantier, s-au numit, începând cu 1 martie 1995, prin decizie chiriarhală, doi preoţi catedrali: preotul Simion Mladin-coordonator de lucrări şi preotul Gheorghe Gogan-economist.
Pentru o mai apropiată comunicare cu sponsorii construcţiei şi credincioşii donatori, s-a ridicat în 1995 o capelă, ce a fost numită de credincioşi Bisericuţă, care a fost sfinţită la vecernia din Praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului, din acelaşi an.
Răspunzând numărului din ce în ce mai mare al credincioşilor participanţi la slujbele de la bisericuţa şantierului, s-a reuşit în toamna anului 1996, să se finalizeze un Paraclis la demisolul Catedralei. Sfinţirea acestuia s-a săvârşit la 22 decembrie 1996, când s-a oficiat în noua biserică şi primul parastas pentru ctitorii Catedralei şi eroii Revoluţiei din 1989.
A urmat un moment dificil din punct de vedere financiar, însă Dumnezeu a venit în ajutor prin implicarea părintelui Viorel Sasu din Miramar – Florida SUA, fost preot în parohia Arad-Gai. El a determinat o familie de români stabiliţi în SUA: pe Corneliu şi Ruxandra de Bota, să doneze pentru construirea Noii Catedrale, suma de 210.000 dolari. Astfel, ei au devenit primii ctitori ai Catedralei şi în acelaşi timp cetăţeni de onoare ai Municipiului Arad, împreună cu părintele Viorel Sasu şi preoteasa Rodica.
La scurt timp, impresionaţi de gestul creştinesc al ctitorilor, cu recunoştinţă şi preţuire, Conducerea eparhială a înfiinţat Fundaţia Pro-Catedrala Corneliu şi Ruxandra de Bota, având ca scop adunarea de fonduri pentru construcţia Catedralei. Fundaţia s-a dovedit foarte eficientă prin numărul mare de membri şi prin activitatea adunării de fonduri. Este momentul să reţinem în acest sens şi sprijinul financiar al credincioşilor, precum şi cel din partea autorităţilor locale de stat: Prefectură, Consiliul Judeţean, Primăria Municipiului, la care se adaugă, nu în ultimul rând, sprijinul financiar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, precum şi al Societăţilor comerciale din cuprinsul Judeţului Arad.

Arhitectura, caracteristici principale ale construcţiei: Păstrând în timp amprenta stilului arhitectural al secolelor XIX-XX, centrul civic al municipiului a fost lipsit de un monument religios ortodox reprezentativ. Prin ridicarea acestui edificiu, Catedrala devine un obiectiv de proporţii monumentale, cu o arhitectură reprezentativă pentru canoanele cultului ortodox şi răspunde desfăşurării în cele mai bune condiţii a ritualului bisericesc şi urmăririi lui de către 2.000 de credincioşi la nivelul bisericii mari şi peste 400 la paraclisul de la demisol.
Cote: Lungime: 62.00 m; Lăţime: 35.00 m Cote nivelitice: Cotă de fundare: 7.10 m; Cotă teren sistematizat: 2.50 m; Cotă planşeu demisol: 5,40 m Cote planşee supra structură: 0.00; +3.00; + 6.00; +9.00; +12.00; +15.00; +18.00; +21.00 şi +24.00 m; Cilindrii mici: între cota +15.00 m şi 19.05 m cu raza de 4.05 m; Cilindrii mari: între cota +15.00 m şi 21.75 m, cu raza de 6.75 m; Absidele laterale şi absida din altar: între cota +15.00 m şi 22.35 m, cu raza de 7.35 m; Cilindrii turn central: între cota +15.00 m şi 22.50 m, cu raza de 7.50 m; Cupola turn central: între cota 34.50 m şi 42.00 m, cu raza de 7.50 m; Cota superioară turn principal peste învelitoare: +46.00 m +7.00 m şi crucea = 53.00 m. Construcţia catedralei este o clădire cu structura din beton armat şi zidării de umplutură, executată între anii 1995 şi2014 de către antreprenorul iniţialşi general al construcţiei.Este încadrată în grupa de construcţieA.1; categoria de construcţiea.; clasa de importanţă I; acceleraţia terenului ag =0.20g; perioada de colţTc=0.7 sec. Încadrarea construcţiei conform HG nr. 776 din 1997 este la categoria de importanţă:A, iar comportarea în timp se constată a fi bună.

Iconostasul, detalii constructive: Proiectul iconostasului Catedralei, precum şi al mobilierului aparţine sculptorului Sorin Martin, fiind o compoziţie eclectică, o interpretare a stilului neoclasic cu influenţe brâncoveneşti, care poate fi observată în elementele ornamentale. Ornamentaţia este formată în mare parte din motive antropomorfe, predominând frunza de acant stilizată şi viţa de vie. Abordarea compoziţiei ornamentale şi modelajul motivelor ornamentale traforate sunt încadrate de profile cu ornament sculptat în relief. A fost confecţionat de către Fabrica de mobilă din Arad cu manopera sponsorizată, din lemn de paltin, adunat din pădurile Ocoalelor silvice din judeţ. Este susţinut de o structură din lemn de brad, cu deschidere de 12, 8 m pe orizontală şi 10, 3 m înălţime. Construcţia iconostasului s-a făcut pe registre, din panouri cu dimensiuni manevrabile manual şi echipate în atelier cu tăblii sculptate în relief sau traforate, încadrate cu profile şi poleit în tehnica Bolos cu foiţă de aur, de 24 K, prin contribuţia unuia din cei mai generoși donatori, Ion Sandu, preşedintele P.A.B. România.

Clopotele Catedralei: După doi ani de căutări şi cercetări, Conducerea eparhială, prin analiză de oferte, a încredințat confecționarea clopotelor firmei Grassmayr din Insbruck, Austria, donator fiind distinsa familie a Domnului Mircea Frenţiu cu soţia Livia. La turnarea clopotelor Catedralei arădene s-a folosit aliaj: 78% cupru electrolitic cu puritatea de 99,99%; 22% staniu electrolitic cu puritatea de 99,99%; impurităţi< 0,1% (plumb şi zinc).
Acordajul clopotelor Catedralei s-a făcut individual, după vechea referinţă muzicală de 435 Hz a anului 1859 şi referinţa internaţională de 440 Hz a anului 1939, printr-o lejeră modificare a profilului clopotului după turnare, cu scopul de a obţine notele muzicale juste cerute de beneficiar. Unicitatea clopotelor este dată de aspectul estetic şi funcţia sonoră, adică: timbrul, puterea şi armonia sunetelor. Sunetul clopotelor Catedralei se compune în principal din Fundamentală, Octava inferioară, Quintă, Terţă şi Octava superioară. Toate aceste note sunt realizate cu o precizie de şaisprezecimi de semiton, potrivit normei Limburg.

Personalizarea clopotelor: Personalizarea clopotelor amplifică pentru viitor simbolistica clopotului, oferindu-i o importanţă istorică deosebită. Astfel, clopotele Catedralei arhiepiscopale, pe lângă sigla firmei producătoare, poartă din turnare următoarele incripţii: Clopotul I. „Mărire Numelui Tău Dumnezeule, Acest clopot închinat eroilor şi martirilor neamului românesc pentru unitatea acestuia, s-a turnat prin dărnicia tuturor credincioşilor din eparhie pe seama Catedralei Sfânta Treime din Arad, în anul mântuirii 2003, sub păstorirea Preasfinţitului Părinte Episcop Dr. Timotei Seviciu”, are 4058 kg, în nota muzicală LA, cu diametrul 186 cm; Clopotul al II-lea „Prea Sfântă Treime miluieşte-ne. Acest clopot şi celelalte trei mai mici s-au turnat pe cheltuiala familiei Mircea şi Livia Frenţiu, pe seama Catedralei Sfânta Treime, din Arad, în anul mântuirii 2003”, are 1054 Kg., în nota muzicală MI, cu diametrul 121 cm; Clopotul al III-lea „Doamne, curăţeşte păcatele noastre”, are 738 kg. în nota muzicală FA#, cu diametrul 107 cm; Clopotul al IV-lea „Stăpâne, iartă fărădelegile noastre”, are 434 kg. în nota muzicală LA, cu diametrul 90,5 cm; Clopotul al V-lea „Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre”, are 250 kg., în nota muzicală DO#, cu diametrul 74,5 cm.

Crucile Catedralei: Proiectul Crucilor Catedralei eparhiale a fost elaborat de către Institutul de Proiectări din Arad sub conducerea arhitectului Gheorghe Seculici și aparţine arhitectului Ioan Hăprian, şef de proiect. Crucile Catedralei, în număr de patru, au fost confecţionate gratuit de către Astra Vagoane Arad secţia călători, prin bunăvoinţa unuia dintre cei mai de seamă donatori ai Catedralei, Domnul Valer Blidar, acţionar unic şi preşedinte.
Materialele pentru confecţionarea Crucilor, profile metalice şi tablă de inox, au fost donate de distinsa familie Mircea şi Livia Frenţiu, care s-a ocupat de aprovizionarea lor, optând pentru un inox de cea mai înaltă calitate.
Structura Crucilor este din profile metalice îmbinate prin sudură electrică şi placate cu tablă de inox de 4 mm, proiectul de rezistenţă aparţinând Domnului ing. Sorin Soriţeu.
Braţele Crucilor au formă octogonală iar la capete treflă realizată întrun pătrat, cu următoarele dimensiuni: Crucea mare, lungime 7,30 m; lăţime 3,5 m (braţul orizontal);Crucile mici, în număr de trei, sunt egale: lungime de 3,5 m; lăţime de 1,75 m (braţul orizontal).
După confecţionarea şi sablarea abrazivă, Crucile au fost aduse în curtea şantierului Catedralei şi cusprijinul conducerii Batalionului 191 Infanterie Col. Radu Golescu din Cetatea Aradului, s-a amenajat un atelier din patru corturi militare, în care, timp de aproximativ trei luni de zile, s-a făcut poleirea cu aur de 24 K prin electroliză.

Zestrea spirituală a Catedralei arădene: Dorinţa Chiriarhului de a avea Sfinte Moaşte în Catedrală s-a împlinit prin voia şi lucrarea Preasfintei Treimi şi bunăvoinţa Eminenţei Sale, Cardinalul Angelo Comastri, care menţiona în scrisoarea de însoţire: „Ca semn al credinţei şi unirii spirituale, urmare cererii deosebite, mă grăbesc să vă ofer o relicvă – ex ossibus Sancti Ioannis Chrysostomi”. Au fost aşezate într-o raclă din argint confecţionată la Monetăria Statului-Bucureşti, sub un baldachin sculptat din lemn, în naosul bisericii, toată cheltuiala fiind suportată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana prin grija deosebită a Domnului Preşedinte Ec. Ioan Cuzman.
Patrimoniul spiritual al Noii Catedrale a fost îmbogăţit prin împodobirea cu două icoane reprezentând pe Maica Domnului-Pantanassa şi Deisis. Icoanele au fost pictate la Muntele Athos, fiind dăruite Catedralei de către un grup de credincioşi. Icoana Deisis a fost aşezată alături de tronul arhieresc, iar icoana Maicii Domnului simetric, alături de tronul numit al Maicii Domnului.

Pictura Catedralei: În urma unui concurs de oferte, lucrările de pictură interioară au fost încredinţate prof. Cezar Cătălin Băluţ şi s-au desfăşurat în perioada 2010-2018. Pictura murală a catedralei reprezintă una dintre cele mai spectaculoase realizări artistice, în care s-au contopit influenţele bizantine şi occidentale, cu tradiţia locală, rezultând o pictură de un rafinament artistic şi estetic remarcabil. Pictura dovedeşte profunzimea şi temeinicia unei sinteze artistice, care defineşte autorul ca personalitate de cultură, doctor în arte vizuale şi la curent cu toate inovaţiile artistice ale timpului, realizând un impresionant ansamblu de pictură bisericească.

Mozaicuri: Frontispiciul Catedralei „Sfânta Treime” este marcat de icoana hramului. Aceasta are o suprafaţă de 35 mp, şi lucrată de Sc Art Georgies Srl, reprezentată de prof. Virgil Moraru din Iaşi. Lucrarea este de excepţie, mozaic Georgies, culoare fonduri de aur, inventat şi brevetat de executant, folosind în compoziţia lucrării: 10-12 kg material la culori/mp şi la fondul de aur 10-11 kg material/mp. Aportul material şi logistic la executarea acestei lucrări l-a avut distinsa familie a generalului Ioan Heredea, soţia Dorina şi fiica Ioana, care au contactat firma şi au achitat toate cheltuielile pentru execuţie, transport şi montajul icoanei, devenind ctitori ai Catedralei.
Apreciind iniţiativa donatorului icoanei de hram, cât şi lucrările prof. Virgil Moraru, la dorinţa credincioşilor, s-a hotărât ornamentarea firidelor exterioare ale Catedralei, cu icoane de mozaic. Astfel, s-au donat 44 de icoane, fiecare cu dimensiunea de 2,10 mp, la cota +18 m, la care se mai adaugă 15 mozaicuri în Paraclisul Catedralei cu aceleaşi dimensiuni. Ele reprezintă pilde şi minuni din viaţa Mântuitorului.

Târnosirea Catedralei: La 6 decembrie, anul mântuirii 2008, Catedrala a fost târnosită de către Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de Ierarhii Sfântului Sinod, de preoţi şi diaconi. Este prima Catedrală episcopală ortodoxă din România finalizată după 1989 şi cea dintâi din mileniul al treilea. În cadrul aceleiaşi slujbe s-au săvârşit şi cele rânduite la paraclisul Catedralei cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit al Ardealului Dr. LAURENȚIU Streza.

Ridicarea Episcopiei la rang de Arhiepiscopie: La 28 noiembrie 2009, Catedrala Arhiepiscopală a găzduit slujba solemnă de ridicare a Episcopiei la rang de Arhiepiscopie şi a Chiriarhului la demnitatea de Arhiepiscop, săvârşită de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL.

Sfințirea picturii: Lucrarea picturală s-a sfinţit de soborul Ierarhilor, preoţilor şi diaconilor, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte IOAN Selejan, Mitropolitul Banatului, în 2018, anul comemorativ al Centenarului Marii Uniri.

Concluzii: Eparhia Aradului este păstrătoarea şi apărătoarea de-a lungul vremurilor a idealurilor naţionale pe aceste meleaguri. Noua Catedrală simbolizează triumful luptei şi al aspiraţiilor seculare ale credincioşilor ortodocşi, consfinţind în plan artistic afirmarea naţiunii române în cadrul civilizaţiei universale.
Desigur, atât pentru Conducerea eparhială, cât şi pentru constructor şi proiectant, edificarea Noii Catedrale a fost un examen deloc uşor de promovat; dar peste toate a guvernat efortul comun şi susţinut al fiecăruia dintre cei responsabili, impulsionaţi de credinţa şi trăirea creştină.
De aceea, Mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, ne rugăm să primească jertfa tuturor celor care au ajutat la înălţarea şi împodobirea Sfintei Catedrale, să binecuvinteze strădaniile tuturor celor care au jertfit şi s-au ostenit, să le dăruiască pace şi întru toate cele de folos. Înscrie Doamne în cartea vieţii tale pe toţi jertfitorii şi închinătorii acestui sfânt locaş, umple-i pe toţi de dragoste şi desăvârşită unire către Sfântă Biserica Ta şi jerfelnica slujire a neamului nostru, ca şi prin aceasta să fie preamărit Numele Tău cel Sfânt. Amin! (din Hrisovul de târnosire al Catedralei, 6 decembrie 2008)

Pr. Simion Mladin
Administrator, Mare Eclesiarh al Catedralei

Foto credit: Nelu Scripciuc

Album fotografic realizat de Arhid. Claudiu Ștefan Condurache: