Născut în anul 1938, luna noiembrie, ziua 16, în localitatea Mâsca, din părinții Gheorghe și Ana. Tatăl său moare în anul 1943, contactând TBC pe front (al II – lea război mondial). Mama sa, fiind din Seleuș, părinții și neamurile insistă să se întoarcă în satul natal, alături de părinții ei, care au fost afectați de moartea fiului Gheorghe, la vârsta de 18 ani.

Refuză să se întoarcă în satul natal, pentru că, zicea mama lui „eu nu mă întorc cu fiul meu de la lumină, la întuneric”, Mâsca, fiind localitate în podgoria Aradului, era cu mult mai dezvoltată și mai aspectuoasă decât Seleușul din vremea aceea. Așa că rămâne în Mâsca și în anul 1946 se recăsătorește cu Ioja Pavel, care mai avea trei copii dintr-o căsătorie anterioară, rămași în grija lui după moartea soției.

Școala primară o face la Mâsca (4 clase), având mai mulți învățători, fiind perioada din timpul celui de-al II – lea război mondial și după război. Unul din învățători, Dimitrie Munteanu, în fișa psiho-pedagogică a clasei a IV – a menționează că are înclinații spre gramatică și matematică. Continuă școala elementară, clasele a V – a , a VI – a și a VII – a la Galșa, absolvind-o în anul 1951.

Dorește să urmeze cursurile Liceului Pedegogic din Arad, dar având o situație materială a familiei mai sărăcăcioasă, aceasta nu-i poate asigura taxele școlare cerute și mai ales că trebuia să-și cumpere vioară. Se înscrie la Școala Medie Metalurgică, localul fiind peste drum de Școala Pedagogică. În anul III de învățământ (1953) școala se transformă în școală profesională și întrerupe cursurile.

În anul 1957 la insistențele preotului paroh, Pavel Mihai, având aptitudini spre cântarea bisericească, se înscrie la Seminarul Teologic din Caransebeș pe care îl absolvă în anul 1962. Nu mai continuă studiile Facultății de Teologie. În anul IV dă diferență la liceu absolvind în acel an (1961) clasele a VIII – a și a IX –a, iar în următorul an (1962) absolvă clasa a X – a. Termină clasa a XI – a la seral la Liceul M. Constantinescu din Arad în anul școlar 1962-1963.

După obținerea diplomei de bacalaureat (1963) se înscrie la Institutul de 2 ani de învățători din Arad. Anul I (1963-1964), îl termină la zi, urmând ca în anul II de învățământ să fie repartizat ca învățător practicant la Școala de 8 ani din Drauț, unde cea mai mare parte a anului școlar (1964-1965) predă și limba română, fiind și diriginte la clasa a VIII – a.

În vacanțele școlare, participă la cursurile de pregătire, iar la sfârșitul anului dă un examen de absolvire a anului școlar (1964-1965), apoi în luna august a anului 1965 dă examenul de diplomă, în urma căruia a fost declarat învățător, fiind repartizat la Școala de IV clase din Milova (1965-1966). Aici lucrează în condiții de simultaneitate. Din procesul verbal de inspecție din 7 decembrie 1965 reiese preocuparea învățătorului pentru organizarea unor lecții de calitate, dovedind o bună pregătire pedagogică și metodică. Se preocupă și de activitatea cultural – artistică cu copiii de la clase, cât și cu tineretul din localitate, valorificând folclorul local destul de bogat.

În anul școlar 1966-1967 este transferat la Școala primară din Sâmbăteni, unde lucrează un singur an școlar cu o singură clasă, apoi cei trei ani în care a predat acolo a lucrat cu câte două clase.

În procesul verbal din 20 ianuarie 1967 încheiat în urma inspecției speciale efectuată în vederea admiterii la examenul pentru obținerea gradului de definivat în învățământ, se scoate în evidență preocuparea învățătorului pentru organizarea lecțiilor din punct de vedere metodic și al conținutului, dorința acestuia de a realiza lecții de calitate, bine încadrate în timp. Acordă atenție cuvenită fiecărei verigi a lecției, temele de casă fiind verificate minuțios, apreciază în mod just cunoștințele elevilor cu ocazia verificărilor. Se observă preocuparea învățătorului pentru activarea întregului colectiv al clasei la lecții.

La Sâmbăteni participă activ în cadrul Căminului Cultural unde instruiește mai multe formații de dansuri populare, brigăzi artistice, grup vocal bărbătesc, cu care participă la diferite spectacole organizate la nivel de județ cu ocazia feluritelor sărbători. De asemenea are o bogată activitate cultural – artistică și în cadrul școlii cu elevii, valorificând folclorul local foarte bogat din această localitate.

În anul școlar 1970-1971 se transferă la Școala primară din Mâsca unde rămâne și predă până la pensionare, în anul 1999. În aproape toți cei 28 ani ca învățător la Mâsca (fiind primul învățător originar din localitate, după ieșirea la pensie a învățătorului Gheorghe Muntean – născut în Mâsca – în anul 1941) predă la clase simultane.

În anul 1972, la 13 martie, i se efectuează inspecția specială în vederea dreptului de a participa la colocviul pentru obținerea gradului II în învățământ. Din procesul verbal de inspecție reiese că învățătorul lucrează corespunzător cerințelor metodice în condiții de simultaneitate. Învățătorul are grijă de îmbogățirea vocabularului elevilor și de folosirea corectă a acestuia în vorbirea curentă. Temele de casă corespund ca volum de muncă, formându-le elevilor deprinderi de muncă independentă.

În anul 1980 este numit director al școlii, funcție în care rămâne până la pensionare. În anul 1981, la 14 mai i se efectuează inspecția specială în vederea obținerii gradului didactic I, cu care ocazie prezintă lucrarea științifico – metodică intitulată: „Asigurarea continuității între activitatea cu elevi și cea independentă a elevilor în condițiile predării simultane la două clase”.

Comisia alcătuită în acest scop, pe baza votului deschis, a admis lucrarea în unanimitate. Se consemnează în procesul verbal întocmit în acest scop că lucrarea realizată și prezentată într-un cadru legal are o valoare știițifico – metodică prin faptul că este rezultatul unei documentări corespunzătoare, și în special, pentru că reflectă preocupările unui învățător cu o bogată experiență didactică. Valoarea teoretică și practică a lucrării crește tocmai pentru că ea pleacă de la munca concretă cu elevii ciclului primar. „Considerăm lucrarea ca încununarea muncii unui cadru didactic valoros, dar și o angajare a acestuia spre noi realizări”.

Obținerea gradului didactic I i-a dat dreptul de a face parte din colectivul de metodiști al Inspectoratului Școlar Județean participând la inspecții tematice sau frontale. De asemenea și la Mâsca are aceleași preocupări cultural – artistice, atât în cadrul școlii cât și în cadrul Căminului Cultural.

Din anul 1992 devine dascăl și în Biserica Ortodoxă din Mâsca, participând cu regularitate la slujbele religioase, fiind numit și cântăreț bisericesc. Pe lângă cântarea la strană se preocupă și de înființarea unui cor bărbătesc, iar în 1997 înființează un cor mixt pe patru voci, dând răspunsurile la Sfânta Liturghie și cântând și la alte evenimente, realizând o misiune corală deosebită și la Bisericile ortodoxe din apropiere: Șiria, Galșa, Covăsânț, Măderat, etc. A avut cinstea și onoarea de a fi și membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Aradului, vreme de mai multe mandate, ca și reprezentant al credincioșilor laici.

Învățătorul și directorul Dumitru Gheorghe, d – l Puiu așa cum este cunoscut de toată lumea, rămâne un reprezentant de seamă al învățământului românesc, un dascăl și în Biserică și o figură emblematică a comunității din care face parte, bucurându-se de o apreciere deosebită din partea tuturor: elevi, părinți, colegi, prieteni, consăteni, etc.

Înainte de a împlini vârsta de 82, Bunul Dumnezeu l-a chemat la Sine, cuprinzând sufletul său cu brațele Sale cele părintești. S-a mutat la cele veșnice în data de 4 noiembrie 2020, iar  înmormântarea sa se va face în data de 6 noiembrie 2020, în cimitirul parohial din Mâsca, la ora 14. Întreaga comunitate regretă mutarea sa de pe pământ la cer, adresând sincere condeleanțe familiei îndoliate.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în veci! Amin.

Pr. Radeș Mihai