În general se apreciază că un om este înţelept atunci când îşi cunoaşte sensul şi menirea misiunii sale, acţionând spre împlinirea ei cât mai desăvârşită.

Pentru acest motiv comunităţile sociale îşi încredinţează buna desfăşurare a vieţii lor, alegând pe cei mai înţelepţi dintre ei, să le rânduiască activitatea şi să le stabilească ordinea. Şi aceasta, fiindcă înţelepţii posedă capacitatea de a îmbina armonic dreptatea şi bunătatea, nelăsând ca dreptatea să devină duritate oarbă iar bunătatea să  decadă în slăbiciunea, de care să profite abuziv, cei care sunt înclinaţi spre delăsare şi dezordine.

Sfânta Scriptură, considerând înţelepciunea ca fiind un atribut al lui Dumnezeu şi un dar oferit omului spre a împlini voia Sa aducătoare de pace, ordine şi bunăstare în relaţiile interumane, deplânge situaţiile în care oamenii dar mai ales conducătorii lor, abătându-se de la calea lui Dumnezeu ce Sfântă, generează în viaţa comunităţii tot felul de greutăţi de lipsuri şi dezordini.

Pe de altă parte, fericeşte pe ,,omul care-şi pune nădejdea în Domnul şi nu aleargă la deşertăciuni şi la părtăşii mincinoase,,. Unul ca acesta face voia Domnului, având legea înscrisă în inima sa, putând spune: ,,Am vestit dreptatea Ta, Doamne, în adunarea mare…….Dreptatea Ta nu am ascuns-o în inima mea ci am vestit adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus……..N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare”(Ps. 39,6-14).   Unul ca acesta, este  Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, rânduit de Dumnezeu cu 44 de ani în urmă, să împlinească voia Lui, dreptatea, adevărul, înţelepciunea şi bunătatea Lui.

Ca unul care mai bine de şaptesprăzece  ani, în calitate de secretar eparhial şi cordonatorul şantierului construcţiei Catedralei Arhiepiscopale şi apoi 7 ani Eclesiarh şi administrator al Catedralei, am arătat devotament filial chiriarhului meu şi pot da mărturie asupra faptului că Înaltpreasfinţia Sa este pentru apropiaţii săi colaboratori, cât şi pentru întregul cler şi credincioşi din Arhiepiscopia Aradului, un model de înţelepciune, de bunăvoinţă, de generozitate, de blândeţe sau ce numeşte Sfânta Scriptură ,,blândeţea înţelepciunii” (Iacob 3,13), în misiunea arhierească a Bisericii, încât principiile şi comportamentul cultivat de-a lungul vremii, au devenit normative în activitatea parohială şi pastoral misionară a preoţimii noastre.

Concret vorbind, îl simţim permanent alături de noi, fiindcă cel mai mult timp din activitatea zilnică o petrece în birourile noastre, îndrumându-ne şi orientându-ne spre o activitate cât mai eficientă. De pildă, fiind totdeauna atent la soluţionarea optimă a problemelor curente, ne cerea în redactarea actelor să prezentăm iniţial soluţiile în ciornă, pe care verificându-le adăuga cuvenitele îmbunătăţiri, iar după dactilografierea actului,verifica din nou redactarea însoţită de ciorna iniţială.

Pe de altă parte, arătând totdeauna bunăvoinţă şi bunăcredinţă se manifesta foarte respectuos cu cei primiţi în audienţă nejignind, neofensând pe nimeni, încât cuvântul său se dovedea ,,ziditor, plăcut, dres cu sare”( Col.4,6) spre a aduce har ,,celor ce-l aud”  (Efes.4,29).  Delicateţea sufletească a arhiereului ieşea în evidenţă şi atunci când îşi conducea pe cei primiţi în audienţă până la uşa de la ieşire din birou.

În cazul problemelor controversate, mai deosebite sau dificile, dovedea o răbdare plină de înţelepciune, spre a determina soluţiile cele mai eficiente. Aceiaşi bunăvoinţă îngăduitoare arăta şi celor nemulţumiţi, impacientaţi sau revoltaţi, căutând şi găsind mijloacele împăciuitoare, mergând până la identificarea cu activitatea preoţilor sau a personalului bisericesc de la parohii, spre a face aşa cum ne îndeamnă Părinţii Bisericii,, ca în toate să biruiască iubirea lui Hristos,,-in omnibus caritas”, de aceia Chiriarhul ştia,, să stăruie în răbdare şi învăţătură,, (IITim.4,2 şi 2,5).  În astfel de situaţii, chibzuit, dar niciodată pripit, îşi prelungea de cele mai multe ori programul de audienţă depăşind sau chiar renunţând la programul de masă.

La fel de binevoitor se manifesta Arhiepiscopul Aradului şi în multiplele vizite arhiereşti, luând în prealabil legătura cu preoţii în cauză şi atrăgând întotdeauna atenţia să nu împovăreze parohia cu cheltuieli, iar la oficierea slujbei să nu fie invitaţi prea mulţi slujitori, spre a nu lăsa parohiile lipsite de Liturghia Duminicală.

De altfel, Înaltul Ierarh ţine apropiate legături cu preoţii, spre a le cunoaşte deopotrivă preocupările, neajunsurile şi aspiraţiile lor misionare, participând chiar şi la evenimentele festive din familia lor, precum cununii, botezuri sau sfinţirea caselor.

Acelaşi spirit binevoitor şi plin de afecţiune, îl arăta şi cu prilejul evenimentelor festive şi ocazionale, la care se cuvenea să fie prezentă şi Biserica fiind totdeauna punctual, decent şi modest, aprecia de fiecare dată activitatea organizatorilor, evidenţiind în alocuţia plină de înţeles duhovnicesc sensul şi importanţa evenimentului comemorat pentru viaţa credincioşilor.

Spirit irenic, promotor convins al acţiunilor menite să susţină unitatea creştină, Înaltul Ierarh a ştiut să ţină echilibrul şi să cultive armonic comunicarea cu celelalte culte, care prin reprezentanţii lor, şi-au arătat disponibilitatea de a participa cu regularitate la evenimentele semnificative din viaţa eparhiei şi chiar din viaţa personală a Ierarhului, precum ziua de naştere, ziua onomastică, ziua instalării, etc.

Menţinând relaţii de respect şi cordialitate cu confraţii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltul Ierarh de la Arad ştie în acelaşi timp să-şi dovedească recunoştinţa filială şi faţă de înaintaşi, profesori, concretizată de pildă, în ridicarea unui monument funerar din marmură, ca simbol al cinstirii datorată celui care i-a fost profesor şi îndrumător de doctorat Părintele Profesor Dr. Ioan G. Coman, care se odihneşte în aşteptarea învierii alături de soţia sa, preoteasa Irina, în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Ceea ce aureolează şi eternizează, în mod deosebit activitatea Înaltpreasfinţiei Sale, este ridicarea Catedralei Arhiepiscopale, cu hramul Sfânta Treime, în municipiul Arad, reprezentând după mai bine de o sută de ani de la sfinţirea Catedralei Vechi, ce deserveşte astăzi Parohia Arad-Centru, o împlinire, după trei veacuri a dorinţei şi idealului înaintaşilor adormiţi întru fericire, ierarhi ai eparhiei arădene, de a avea o catedrală pe măsura rolului şi importanţei acestui oraş în istoria şi cultura poporului român.

După multă chibzuinţă de cercetare a variantelor propuse de arădenii dornici să aibă o catedrală, a binecuvântat fericitul amplasament, la răscrucea celor patru puncte de intrare în oraş, sugerând astfel că toate drumurile duc la biserică.

Având delegaţie specială de a participa la construcţia catedralei, mă simt dator să exprim întreaga mea recunoştinţă Arhipăstorului nostru, care pe toată perioada construcţiei a coordonat total şi responsabil desfăşurarea lucrărilor, prin vizite de lucru la şantier, consultarea permanentă şi prelungită cu proiectanţii, meşterii, pictorii, spre a găsi soluţiile optime în realizarea pentru eternitate a măreţului edificiu.

Chiar şi numai rememorarea acestor câteva aspecte ale activităţii Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, consider în măsură să evidenţieze chipul luminos al Arhipăstorului nostru,  prin înţelepciune sfântă primită prin harul lui Dumnezeu şi concretizată prin bunăvoinţă şi generozitate. Aceasta este- aşa cum spune Sfântul Apostol Iacob ,,blândeţea înţelepciunii”(Iac. 3,13) sau ,,înţelepciunea de sus, care este întâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare, supusă, plină de roade bune, de milă, neîndoielnică şi nefăţarnică” (Iac. 3,17).

Folosind acest prilej aniversar, mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu cu modestie şi demnitate, în apropiata oblăduire şi conlucrare cu unul dintre cei mai vrednici episcopi ai Aradului şi ai Bisericii Ortodoxe Române, de la care am învăţat ,,cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim. 3,15) şi  mă rog să dăruiască Înaltpreasfinţiei Sale şi pe mai departe, lungă şi rodnică arhipăstorire, să se poată bucura de roadele muncii depuse.

Întru mulţi şi fericiţi ani stăpâne!

Preot Simion Mladin

Administratorul Catedralei Arhiepiscopale

Foto credit: Arhid. Claudiu Condurache