În ajunul prăznuirii Sfântului Ioan Damaschinul, grupul psaltic – condus de Pr. Streulea Gabriel – care îi poartă numele, avându-l ca ocrtotitor și îndrumător duhovnicesc, l-a prăznuit, cu binecuvântarea IPS Timotei – Arhiepiscop al Aradului și prin prezența în mijlocul comunității a Preasfinției Sale, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la Catedrala Veche din Arad, prin slujba privegherii, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Din sobor au făcut parte Pr. Protopop Flavius Petcuț, Pr. Cristinel Ioja – decan al Facultății de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, Pr. Lucian Farcașiu – profesor de liturgică la Facultatea de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, Pr. Petru Ursulescu, Arhid. Tiberiu Ardelean – profesor al Facultății de Teologie și Inspector, Diac. Gheorghe Lehaci, Diac. Cristian Petruț și alți preoți recent hirotoniți aflându-se în practică. Privegherea a început cu slujba Vecerniei cu Litie, la finalul căreia PS Părinte Emilian Crișanul a adresat un cuvant de învățătură celor prezenti, despre viața și activitatea Sfântul Ioan Damaschinul, continuând apoi cu slujba Utreniei. Sfânta Liturghie fiind săvârșită în ziua de 4 decembrie.
Sfantul Ioan Damaschin (675-749), considerat „ultimul părinte bisericesc” al perioadei patristice, s-a născut într-o familie aristocrată (probabil arabă), în jurul anului 675, care se afla în fruntea administrației fiscale a Siriei. După moartea tatălui său, Ioan ocupă aceeași dregătorie, până în 718, când califul Omar II (717-720) pornește o persecutie sângeroasă împotriva creștinilor, interzicând acestora orice funcție în statul musulman. Ioan împarte averea săracilor și, împreună cu fratele său adoptiv, Cosma, se retrage la mănăstirea Sf. Sava din Pustiul Iudeii. Este hirotonit preot de Patriarhul Ioan V al Ierusalimului, care îi dă și sarcina de a predica în Biserica Învierii din Cetatea Sfântă. Fratele său, Cosma, ajunge episcop de Maiuma în 743. Deși retras din viața publică, Sf. Ioan se angajează activ în controversele vremii, dezlănțuind o luptă aprigă împotriva dușmanilor icoanelor, ajutând la formularea dogmei de credință prin cele trei tratate de cinstire a sfintelor icoane, învățătură acceptată cu Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787. Totodată, el se va angaja și în disputele teologice, apărând doctrina ortodoxă niceeană împotriva monofizitismului, nestorianismului, iacobismului, maniheilor și a islamului. El nefiind doar un teolog al dogmelor și al textelor bisericești, ci și un maestru al tainelor muzicale, de la având sistematizarea muzicii bisericești, în ceea ce astăzi numim „eh-uri” sau „glasuri”.
După informația biografului său, Ștefan Taumaturgul, Sf. Ioan se stinge din viață în anul 749, la Mănăstirea Sava, unde a fost înmormântat. Sf. Ioan Damaschin apare ca un teolog complet, în el se regasesc elementele fundamentale ale cugetătorului, dar și cele ale trăitorului celor înalte.
Ștefan-Ioan Muț
membru al corului psaltic „Sfântul Ioan Damaschin” din Arad
