Pe Calea Betleemului aflându-ne, în chiar Duminica dinaintea Nașterii Domnului, ne regăsim în postura omului care încă mai poate răspunde întrebărilor celor interioare și aflând, poate, răspuns nu tocmai satisfăcător, să mai poată încă îndrepta ce este de îndreptat. Clipe de cercetare și de tihnă.
Am fost astăzi la Mănăstirea Gai, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. Și așa cum se întâmplă adesea, participând poate la o conferință, citind un articol sau o carte, ori ascultând o predică, ca din întregul cuprins al acestora sufletul să îți fie atins în mod deosebit, dar deloc întâmplător, de câteva cuvinte. Acele cuvinte care opresc cumva timpul personal și lasă loc întrebărilor despre care Sfinții Părinți spuneau că de vrei să te mântuiești cu ele să călătorești.
Ne-a îndemnat astăzi, către finalul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Emilian ”să-L așteptăm pe Domnul Hristos în viața și familia noastră, pentru că El dă sens existenței noastre”.
Așadar, Cel ce dă sens existenței noastre se va naște în doar câteva zile, iar noi am avut o viață, un an sau 40 de zile de post pentru a ne pregăti așa cum se cuvine de marea întâlnire din Ieslea Betleemului. Iar când zicem ”așa cum se cuvine” ne gândim nu la cele pe masă sau sub brad puse ci în sufletul-iesle, loc de naștere a Celui ce dă adevăratul sens al existenței noastre. Ne-am pregătit, cu tot ce înseamnă cuprinderea cuvântului ”pregătire”, pentru acest moment? Este încă timp de cercetare și de îndreptare. Astăzi.
Cuvântul Ierarhului
Pregătire pentru Nașterea Domnului
”În așteptarea Praznicului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Biserică a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie, Evanghelia de la Matei, capitolul 1, versetele 1-25, în care este prezentată genealogia Mântuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus. Această genealogie subliniază umanitatea Mântuitorului Iisus Hristos, arătând astfel că Mesia – Hristos nu a fost înger, după cum în mod greșit credeau unii, dar nici numai Dumnezeu, după cum, la fel de greșit, au crezut alții.
Evanghelia de astăzi ne atrage atenția, așadar, că Iisus Hristos a fost nu numai Dumnezeu, ci și om. Și pentru aceasta ne arată concret care sunt strămoșii Săi: că provine din neamul lui Avraam, Isaac, Iacov, David, Solomon și ceilalți, de trei ori câte patrusprezece neamuri. De ce atâtea? Pentru că patrusprezece înseamnă de două ori șapte, iar șapte este număr sfânt, este simbolul sfințeniei. Și S-a născut Iisus Hristos pe acest pământ atunci când de trei ori patrusprezece neamuri au „plinit vremea”.
Evanghelia de astăzi vrea să ne mai spună și că Iisus Hristos S-a născut dintr-un neam anume, așa după cum și noi oamenii ne naștem dintr-un anumit neam. Fiecare dintre noi are strămoși, părinți și, la rândul nostru avem copii, nepoți și strănepoți.
Sfântul Evanghelist Matei ne prezintă pregătirea poporului evreu prin prorocii și drepții Vechiului Testament care așteptau în mod activ – duhovnicesc pe Mesia – Hristos.
Prin citirea Apostolului de astăzi (Evrei, 11), unde se vorbește despre credință și puterea ei, în corelare cu Evanghelia, înțelegem că prin credință, prorocii au văzut mai dinainte și au binevestit taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credință, ei au prevăzut și prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, Care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din Fecioară, răstignirea, moartea, învierea și înălțarea Lui la ceruri: „Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7,14). Sfântul Ap. Pavel mai arată că pregătirea pentru venirea în lume a Mântuitorului Hristos se face în suferință și în speranță.
Sfântul Matei descrie și modul în care s-a săvârșit zămislirea Mântuitorului Hristos și nașterea Sa, și anume îngerul îl înștiințează pe dreptul Iosif că ce s-a zămislit sau Cel zămislit în pântecele Fecioarei Maria este de la Duhul Sfânt. Așadar, Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul Care mântuiește omenirea de păcate și de moarte, dăruindu-i iertare, înviere și viață veșnică.
Nașterea Domnului Hristos unește veșnicia cu timpul istoric. Dumnezeu cheamă la mântuire toate popoarele și pe toți oamenii, pentru că El iubește pe toți oamenii, după cum înțelegem din Sfânta Evanghelie și din istoria lumii.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Fiul lui Dumnezeu S-a născut după trup, ca tu să te naști după Duh, pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu a avut o îndoită naștere: una asemenea nouă, și alta mai presus de noi”.
Suntem chemați să-L cunoaștem pe Mântuitorul Iisus Hristos din Evanghelie, Sfânta Scriptură și Tradiția Bisericii. În acest sens Sfântul Evanghelist Ioan zice: „Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8).
Este adevărat, potrivit învățăturii noastre de credință că, fără iubire față de Dumnezeu, fără iubirea Lui față de noi și fără iubirea noastră întreolaltă și „bunăvoire”, cum cântau îngerii la nașterea lui Hristos, nu va putea trăi nimeni.
Să ne pregătim duhovnicește și trupește pentru primirea Domnului Iisus Hristos în peștera ființei noastre, pentru ca El să locuiască în noi, iar noi să devenim purtători de Hristos, într-o lume care adeseori Îl respinge, Îl exclude și transformă Sărbătorile Lui în preocupări materiale și lumești.
Să așteptăm Crăciunul, să-L așteptăm pe Domnul Hristos în viața și familia noastră, pentru că El dă sens existenței noastre.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cuvântul de învățătură așezat la sufletele celor care astăzi au luat Calea Gaiului.
20 decembrie 2020, Duminica dinaintea Nașterii Domnului, Mănăstirea Gai din Arad. O zi în care chemați am fost și suntem, fiecare în parte și toți împreună, a-L aștepta pe Cel care dă sens existenței noastre, chemându-ne a fi vrednici locuitori ai ”cetății cu temelii puternice, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu.”.
O zi în care amintindu-ne, prin cuvintele Apostolului astăzi citit în biserici, de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de proroci, care ”prin credință au biruit împărații, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei… ”, putem încerca și noi ca din slabi ce eram a ne face tari în războiul cu toate cele vremelnice care fac ca ieslea în care Mântuiorul urmează a se naște să fie sărăcăcioasă, rece și întunecoasă.
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
