Comemorarea Eroilor Bonțeni în Parohia Șiad

În după-amiaza zilei de Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor, credincioși din Parohia Bonțești, alături de o delegație a Liceului „Ioan Buteanu” – Gurahonț și împreună cu D-l Primar interimar Daniel Blaj și o parte din conducerea Primăriei Gurahonț, au luat parte la comemorarea Eroilor Bonțeni, care și-au dat viața pe dealurile Șiadului, pentru apărarea Patriei și a credinței ortodoxe strămoșești.

Evenimentul comemorării acestor Eroi a fost posibil prin colaborarea dintre cele două Primării, Gurahonț respectiv Craiva. Slujba de pomenire a Eroilor, oficiată de un sobor de preoți, a deschis manifestările de la Șiad. Cuvântul de bun-venit a fost adresat de către viceprimarul comunei Craiva, iar apoi un emoționant discurs a fost rostit de către primarul interimar, Daniel Blaj – Gurahonț. A urmat apoi cântece și poezii patriotice interpretate de către grupul de copii al Liceului Gurahonț. Imnul Național și Imnul Eroilor au fost intonație de Fanfară, moment în care au avut loc depuneri de coroane, iar la final, un scurt și emoționant discurs al d-lui Șerb Pavel din Bonțești, orfan de război.

Câteva considerații istorice:

Întoarcerea armelor de către armata română împotriva Germaniei și a aliaților săi va duce la intrarea în focul războiului și a Batalioanelor Fixe înfiinţate 1942 și 1943, formate din cetățeni mai în vârstă care nu fuseseră mobilizați în armata combatantă. Pe Valea Crișului Alb acționa Batalionul Fix Criș cu sediul la Ineu. Sarcina Batalioanelor fixe era aceea de a zădărnici intrare trupelor maghiare pe teritoriul românesc, până la sosirea trupelor regulate române și sovietice. Batalionul cuprindea mai multe companii iar o companie mai multe detașamente, respectiv în fiecare sat activând câte un detașament. Compania de la Gurahonț își avea sediul la Zimbru și era condusă de căpitan în rezervă Lungu Constantin, învățător la Școala Primară Gurahonț. Compania era înzestrată cu mitraliere și puști mitraliere, în general cu armament ușor. Din detașamentul Bonțești făceau parte 44 de combatanți în frunte cu sergenții Alexandru Farcaș și Beg Petru. Iată cei 44 de combatanţi ai plutonului din Bonţeşti: Ciucur Vichentie, Darău Vasile, Farcaş Petru, Coţoi Vasile, Coţoi Ioan (Hatatana), Popa Vasile, Danci Virgil, Moţ Alexandru, Danci Constantin, Cismaş Gheorghe, Coţoi Ioan, Hanci Vasile, Rob Vasile, Zacoi Petru, Trif Teodor, Frenţ Petru, Bacoş Ivantie, Ardelean Alexandru, Groza Ioan, Şandru Vasile, Oancea Vrenti, Iacob Demian, Hanci Alexandru (Moţişoara), Blaj Alexandru, Popa Alexandru, Hubăr Mihai, Halic Ştefan, Darău Teodor, Şerb Ioan, Farcaş Alexandru, Danci Vrenti, Oancea Vasalie, Beg Petru, Lorinţ Petru, Coţoi Simion, Coţoi Teodor, Crişan Gligor, Oancea Ioan, Cismaş Arsenie, Danci Ilie, Hanc Ioan, Andăr Ioan, Hord Vasile şi Rob Ioan.

La începutul lunii septembrie 1944 maghiarii organizează o puternică ofensivă pe Valea Crișului Negru și Valea Crișului Alb, ofensivă la care participau câteva divizii de infanterie sprijinite de baterii de artilerie. Armata română și sovietică încă nu ajunsese în zona noastră așa că sarcina de a zădărnici înaintarea maghiară a căzut în seama Batalionului Fix Criș și a Școlilor de Ofițeri din Bacău cantonată la Gurahonț, Ineu și a rezervelor din regimentele 85 infanterie Ineu și 93 infanterie Arad. Primii care au intrat în luptă au fost companiile din Batalionul Fix Ineu. Compania Gurahonț primește misiunea de a ocupa pozițiile de pe dealurile Șiadului, un loc strategic foarte bun deoarece în fața dealurilor de întindea vasta Câmpie a Susagulului, sergentul Alexandru Farcaș și soldatul Hanc Ioan organizându-și un cuib de mitralieră foarte bine amplasat, din punct de vedere strategic în lipsa armamentului greu. În data de 14 septembrie 1944 cuibul de mitralieră organizat de cei doi reușește să respingă atacul maghiar producând inamicului pierderi grele. Trădați de morarul din Șiad care le arată maghiarilor un drum ocolitor, face ca cei doi să cadă în capcana pusă la cale. Totodată ei nu se pot apăra deoarece li se terminaseră muniția, tovarășii lor de luptă spunând că țeava la mitralieră se înroșise de mulțimea

gloanțelor trase. Asupra lor este aruncată o grenadă care-i sfârtecă pur și simplu. Între timp compania se regrupează, reușește să elibereze pentru moment locul dar era prea târziu. Cei doi au fost înhumați în pripă în acel loc, iar peste câteva luni duși cu căruțele de camarazii lor și reînhumati în curtea bisericii, unde își dorm somnul de veci.

La un an distanță, 14 septembrie 1945, bonțenii, foștii camarazi, ridică o troiță pe locul unde au căzut cei doi eroi. Pe troiță stă scris printre altele: „Ei nu sunt morți, ei trăiesc alături de noi”.

(Ioan Toma Darau – extras din lucrarea „Cultură și civilizație pe Valea Musteștiului; Bonțești – Satul de pe Dealul teșit, Monografie istorică)

Pr. Pasc George Darius