„În vremea aceea… pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare…”
În vremea aceea, Hristos S-a Înălțat. În vremea aceasta, Hristos se înalță împreună cu noi. „În vremea aceea…” sună melodios, sună a glas de cărunțit bunic așezat pe prispa timpului spre cercetarea vremurilor.
Arcurile peste timp sunt adesea binevenite și nu doar pentru o cercetare a memoriei, de altfel oricând folositoare, ci ca barometru al roadelor prezentului culese din lucrările trecutului și așezate la temelia zilei de mâine.
Făcându-ne propiul arc peste timp al participării la Liturghiile Arhierești săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în ultimii ani la sărbătoarea Înălțării Domnului, am descopErit prin cercetarea articolelor scrise la vremea respectivă că în urmă cu doi ani, „în vremea aceea”, am participat la hramul bisericii Parohiei Arad-Șega II. Un timp al greu încercatului an 2020, în care Preasfinția Sa a sfințit clopotele acestei biserici.
În dimineața acestei zile, clopotele atunci sfințite au anunțat comunității praznicul Înalțării Domnului, iar mulți dintre cei prezenți atunci au răspuns și astăzi chemării. Unii fizic, iar alții purtați în amintire de cei rămași pentru a-i pomeni în Liturghii. „Să ne rugăm astăzi și pentru cei urcați la Cer, dar și pentru cei de lângă noi, care au nevoie de rugăciunile noastre”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la începutul Sfintei Liturghii săvârșite împreună cu un sobor de preoți și diaconi în biserica „Înălțarea Domnului” închinată Eroilor martiri ai Revoluției din 1989.
Așezare, împreună-rugăciune, emoție și recunoștință.
A fost așezare și împreună-rugăciune frumos împletită prin cântarea Grupului de elevi de la Seminarul Teologic Ortodox Arad, conduși de domnul Marius Lăscoiu-Martin, prof. de muzică bisericească.
A fost împătrită emoție culeasă din ochii doamnei căreia Preasfinția Sa i-a dăruit unul dintre buchetele de flori primite la întâmpinare; din cei ai Părintelui Diacon Cristian-Marian Petruț, care a fost hirotesit astăzi întru Arhidiacon; din cei ai Președintelui Consiliului Județean Arad, căruia Preasfinția Sa i-a dăruit un buchet de flori și cartea „Știința mântuirii” cu ocazia serbării onomasticii; și din acel frumos buchet de flori pe care Ierarhul l-a încredințat doamnei preotese Mădălina Vidican, soția preotului paroh din Bătania, pentru a-l duce Eroilor neamului românesc din Ungaria.
A fost recunoștință. Acea recunoștință pe care de 19 ani am făcut-o sărbătoare națională prin slujbele de pomenire și sunetul clopotelor care acoperă România a semn de neuitare a jertfei pe care Eroii noștri au făcut-o pentru neam, credință și țară.
Din toate acestea, împreună-rugăciune, emoție și recunoștință, credincioșii Parohiei Arad-Șega II au mai făcut astăzi un pas din drumul spre Cer deschis fiecăruia în parte și tuturor împreună de Înălțarea Domnului.
Cuvântul Ierarhului
Înălțarea Domnului – drumul nostru către Cer
„Prin Praznicul Înălțării Domnului, Sfânta Biserică ne învață ceea ce Sfinții Evangheliști Marcu (16,19) și Luca (24, 50-51 și în Faptele Apostolilor 1, 9-11) au relatat despre acest eveniment din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos și din istoria mântuirii lumii.
Sfântul Evanghelist Luca spune că Înălțarea Domnului a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, adică după ce Hristos S-a înfățișat viu după patima, moartea și Învierea Sa, „vorbindu-le ucenicilor despre Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1,3). De ce a mai rămas patruzeci de zile după Înviere?
Fiindcă misiunea cu care venise de la Dumnezeu Tatăl o împlinise. Domnul Iisus Hristos lăsase învățătura precisă despre Dumnezeu, despre nemurirea sufletului, despre Judecata de Apoi, despre om, despre cum trebuie să trăim pe pământ, despre viața veșnică.
Apoi Domnul a dovedit prin fapte învățătura Sa: „Dacă nu credeți cuvintelor Mele, credeți în faptele Mele, credeți în ceea ce vedeți (…). Voi ați văzut că am dat ochi unor orbi din naștere. Ați văzut că am înviat morți (…)”.
Mântuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor Săi: „Dacă nu mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” (Ioan 16, 7), arătând legătura dintre Înălțarea Sa și Cincizecime, adică Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli. În „Cuvântarea de despărțire”, Hristos le-a spus: „Mă duc ca să vă gătesc loc” (Ioan 14, 2); sau „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru” (Ioan 20, 17).
Mântuitorul Iisus Hristos împărtășise ucenicilor ultima dorință din Testament sintetizată în trei lucruri: „Mergând, învățați”; „Botezați”; „Cărora le veți ierta, păcatele, vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute”.
Domnul Hristos S-a înălțat la cer, prin propria-I putere dumnezeiască, cu același trup cu care a înviat; un trup transfigurat, un trup care nu se mai supunea legilor materiei. Cu toate acestea, după Învierea Sa a cerut ucenicilor ceva de mâncare. Și ei L-au servit cu o bucată de pește și un fagure de miere. Ce lucru minunat! A săvârșit acest gest pentru a le dovedi că este El, Hristos, Cel dinainte de Înviere, dar cu trupul transfigurat. Totodată, arată că Dumnezeu a venit la noi, pentru a face din nou universul creat de El, un spațiu al Euharistiei, al împărtășirii. El a mâncat mâncarea noastră. Mâncând Dumnezeu mâncarea noastră, aceasta nu a mai rămas o simplă mâncare, ci s-a făcut Euharistie. Și astfel ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului Hristos.
Prin Hristos, omenirea întreagă se înalță la cer, fiindcă firea umană, prin trupul înviat al Domnului, s-a preaslăvit cu El în Sfânta Treime.
Înălțarea Domnului este dovada că oamenii sunt creați pentru a moșteni viața veșnică, pentru a se înălța la cer, nu pentru pământ și mormânt.
Astăzi, pomenim pe Eroii neamului românesc, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pentru apărarea țării, credința strămoșească și libertatea noastră. Dumnezeu să primească jertfa lor, iar noi să fim recunoscători prin fapte și rugăciune față de credința, suferința și sacrificiile lor. Ei au plecat la cer…
Așadar, datori suntem să învățăm să urcăm și noi către cer. Nu este ușor, însă nu suntem singuri, căci pe acest drum ne însoțește Mântuitorul Iisus Hristos, prin Care „Se descoperă și Se întrupează înțelepciunea și iubirea divină”, spune părintele mărturisitor Ilarion V. Felea. Urcarea la cer sau coborârea la iad este alegerea fiecăruia dintre noi. Chiar dacă, cu părere de rău, observăm în lume că unii aleg să coboare la iad, să nu încetăm să țintim Cerul și să ne rugăm: Doamne Iisuse Hristoase, fii cu noi și ne ajută pe drumul către Împărăția Ta!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
2 iunie 2022, Praznicul Înălțării Domnului, Liturghie Arhierească, hirotesire întru Arhidiacon și slujbă de pomenire pentru Eroii neamului, în Biserica „Înălțării Domnului” închinată Eroilor de la Revoluția din 1989.
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
