Astăzi 3 noiembrie a avut loc în parohia Sânpaul, întâlnirea Cercului Pastoral Misionar Pecica IV, coordonată din încredințarea Înaltpreasfinției Sale Timotei Arhiepiscopul Aradului, de pr.dr. Tudor Budeanu de la Parohia Macea II.
Temele discutate au fost: „ Rugăciunea inimii în cadrul spiritualitaţiii ortodoxe” și „Tradiția isihastă la Sfântul Paisie de la Neamț”. Temele au fost tratate și prezentate de părintele Ichim Adrian, paroh al Parohiei Ortodoxe Sânpaul, care a subliniat în referatul întocmit cu rigoare, necesitatea rugăciunii neîntrerupte, în veacul secularizat de azi.
Pornind de la cuvintele Sfântului Isaac Sirul „fiţi în pace cu propriul vostru suflet dacă vreţi ca cerul şi pământul să fie în pace cu voi. Siliţi-vă să aflaţi comoara cea ascunsă în adâncul fiinţei voastre şi Cerul se va deschide în faţa ochilor voştri. Altă uşă de intrare, în Cer şi pe pământ, nu mai există. Scara care duce în împărăţia cerurilor e înfiptă în adâncul sufletului vostru; fugiţi de păcat, intraţi în acest adânc al fiinţei voastre şi acolo, în adâncul cel mai adânc al sufletului, veţi descoperi treptele pe care veţi putea începe urcuşul”, părintele referent a accentuat frumusețea tradiției isihaste în spațiul ortodox precum și posibilitatea practicării rugăciunii lui Iisus, de către fiecare credincios, chiar dacă traim întrun veac al vitezei, informației și a ruperii de tradiție. În acest context rugăciunea inimii poate deveni o punte spre descoperirea vocației creștine: „ în ciuda tendinţei noastre de a considera epoca contemporană ca pe o eră a secularizării şi a apostaziei, constatăm, cu surprindere, că în prezent Rugăciunea lui Iisus este practicată de un număr mult mai mare de persoane decât a fost vreodată. Dacă nu cu mult timp în urmă era practicată doar în câteva aşezăminte monahale, astăzi s-a generalizat şi este îmbrăţişată de tot mai mulţi creştini din toată lumea. în timpurile noastre, Rugăciunea lui Iisus este preţuită datorită uşurinţei de a fi rostită oricând şi oriunde. Este o rugăciune de toată vremea. Prin ea putem atinge, simplu şi direct, cele mai înalte taine ale contemplării. Nu cere cunoştinţe speciale, nici o pregătire deosebită şi oricui doreşte să se angajeze pe această cale îi spunem doar atât: „începeţi pur şi simplu!”. Este rugăciunea pustnicului şi a sihastrului, dar este, de asemenea, şi rugăciunea ce ni se oferă şi nouă în momentele de tensiune, de zgomot sau de împrăştiere – şi, mai ales, în momentele de durere, fizică sau psihică – atunci când alte forme de rugăciune nu mai sunt posibile. Iată de ce chemarea Sfântului Nume a devenit rugăciunea de căpătâi pentru „epoca noastră zbuciumată”. Mai mult, ea poate fi o rugăciune „pasarelă”, „de legătură”, o rugăciune ecume- nică, o rugăciune cu o lungă şi bogată istorie, comună creştinilor copţi, greci şi latini; ea face parte din patri- moniul comun tuturor creştinilor şi poate fi un instrument puternic în efortul comun de reconciliere”.
A doua parte a întâlnirii, a avut ca punct central viața și activitatea Sfântului Paisie de la Neamț, cel care a dus mai departe tradiția isihastă în mănăstirile din Moldova, tradiție inaugurată de părintele Vasile de la Poiana Mărului. S-a accentuat mult rolul său în traducerea Filocaliei în limba slavonă și modul în care opera lui a influențat ulterior viața Sfântului Serafim din Sarov. Urmărind tradiția isihastă inaugurată de Sfântul Paisie de la Neamț, putem spune cu deosebită bucurie, că monahismul românesc a avut un rol important în dezvoltarea și menținerea tradiției isihaste în vetrele monahale ortodoxe.
Pr.dr. Tudor Budeanu