„Căci acolo sunt doi, trei adunați în numele Meu, acolo sunt și eu”(Matei 18, 20).
Pe această cărare am pășit și noi în ajun de Nașterea Domnului, unde s-a îmbinat bucuria cu cântecul tradițional, și în aceeași măsură portul popular în ambianță cu Marele praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
În acest context, în Parohia Ortodoxă Păiușeni, am demarat proiectul „HRISTOS CUNOSCUT PRIN TRADIȚIE”, înainte cu câteva zile de marele praznic, prin implicarea preotului paroh Andrei Gheorghe Oprea și a tânărului artist Alexandru Pop Zărăndan, și s-a organizat o șezătoare prin care au fost prezentate obiceiurile satului Păiușeni, și anume că „în ajun de începerea postului, fiecare om de la casa lui, spăla cu leșie vasele în care au fost gătite mâncărurile de peste an, și mai apoi le punea în pod, și le lua pe cele în care a fost gătită doar mâncare de post” ne-a spus nană „Piștoaie”.
Am încercat ca fiecare obicei al zonei să fie adus la cunoștința noii generații pentru ca, fiecare dintre noi, să putem cunoaște care a fost viața bunicilor și a străbunicilor noștri. Prin această bucurie, am cunoscut rugăciunile pe care, bunicii invitaților noștri la această șezătoare, le spuneam în fiecare dimineată, prânz și seară.
Am pășit într-un alt ego al vieții, în care odinioară am trăit sau am crescut unii dintre noi. Tot la inițiativa preotului paroh, invitații noștri, au cântat colinde vechi de mult uitate de noi, în care fiecare om, fiecare persoană se regăsește, își găsește straiul popular, își găsește vechile colinde și cunoaște viața oamenilor de mai demult.
Șezătoarea sătească, este o adunare de dimensiune mică, desfășurată la o casă de regulă, în care femeile tricotează în război, și produc ciorapi, cămăși și diferite articole de îmbrăcăminte pentru familia lor în anul ce vine. Aceasta începe de regulă și se desfășoară pe o perioadă mare de timp, mai exact începe cu câteva zile înainte de postul Nașterii Domnului și ține până la începerea postului Învierii Domnului.
În postul Nașterii Domnului, în timpul șezătorii care ținea de regulă ore în șir, femeile torceau și croșetau, iar bărbații se îngrijeau de gospodăriile lor și de tot ce ținea munca dimprejurul casei lor. Așadar, în acest peisaj pitoresc al satului Păiușeni, ne-am așezat și noi alături de cei ce fac și de cei ce se fac unii altora de folos.
Tot în acest peisaj al pragului marelui praznic împărătesc, bunii noștri credincioși au adus daruri, atât financiare cât și materiale, pentru a putea fi distribuite către copii din orfelinate, căci „roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr”(Galateni 5, 9).
Aducem mulțumiri întâi de toate Bunului Dumnezeu pentru că și în această zi am îndeplinit lucrarea ziditoare de suflet și de tradiție, artistului Alexandru Pop Zărăndan pentru implicarea trup și suflet în acest proiect și mai ales credincioșilor Parohiei Păiușeni, atât pentru susținerea lor cât și pentru ajutorarea celor ce au nevoie de ajutorul nostru.
Pr. Andrei Oprea