Duminica a 4-a după Rusalii, a ”Vindecării slugii sutașului”, ne regăsește în parohia Nadăș, din Protopopiatul Ineu, Parohie ce azi  a avut prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag,  Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe  – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Leucuța Marius – Parohia Agrișu Mare. De asemenea, soborului slujitor s-a alăturat și Pr. Ivănuț  Valerian-Iulian  – Parohia Bârsa și Pr. Sas Radu – Parohia Groșeni.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Sas Radu, aducându-ne aminte frumusețile revărsate de Dumnezeu – cu referire la pitoreștile meleaguri ale Nadășului – acestea descoperind la rândul lor frumusețea lui Dumnezeu ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (PS. 18, 1). Dar și noi oamenii, suntem creați după Chipul și spre asemănarea cu Dumnezeu (Facerea 1, 26), asemănare la care suntem chemați a ajunge prin căutarea cuvântului lui Dumnezeu, prin ascultarea Cuvântului (auzire – transpunere în viața personală – împlinire prin fapte bune), și toate aceste, pe temeiul/fundamentul dragostei și a dăruirii, în primul rând lui Dumnezeu, dar și semenilor, altfel ” De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Cor. 13, 1).

Din nefericire, omul – în mod predominat – în suferință și la necaz își aduce aminte de Dumnezeu, fapt ce îl regăsim și în Vechiul Testament (mulțimea de bolnavi de la Scăldătoarea Vitezda, înfățișarea leproșilor la preoții de la templu…), și în Noul Testament – mulțimea bolnavilor vindecați de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de Apostoli, dar și de Sfinții tămăduitori ai Bisericii Creștine. Taina Sfântului Maslu adună în rugăciune năzuințele celor bolnavi și în suferință, atât a celor cu chinuri trupești cât și a celor cu neliniști sufletești, ungerea cu untdelemn sfințit fiind ”spre tămăduire și spre izbăvirea de toată patima și întinăciunea trupului și a sufletului și de toată răutatea.” (Taina Sfântului Maslu – Rugăciunea sfințirii untdelemnului).

Credința lucrătoare și nădejdea în Dumnezeu sunt cele care, pe de-o parte ne apropie de Dumnezeu, dar care aduc și aportul nostru de răspuns chemării la harul și binecuvântarea pe care cu prisosință Dumnezeu le revarsă celor ce cred și îi urmează Lui. Bineînțeles, credința lucrătoare are ca și suport dar și ca rod faptele cele bune pe care Domnul le răsplătește, așa cum însăși primul pasaj Evanghelic al Tainei Sfântului Maslu amintește ”Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da”  (Luca 10, 35)

În încheiere preotul paroh Giurgiu Gheorghe a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Cântarea religioasă în Sfânta Scriptură”. Vechimea cântării în manifestarea religioasă își are obârșia din cele mai vechi timpuri, Sfânta Scriptură mărturisind chiar vechimea cântării dinaintea facerii lumii văzute: ”Știi tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanțul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci când stelele dimineții cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?” (Iov 38, 5-7).  Muzica face să vibreze lăuntricul sufletului; ea dă glas în formă sonoră, exaltând „mișcărilor inimii”. Prin întâlnirea cu  Cuvântul Sfintei Scripturi, muzica devine rugăciune cântată, cântare sfântă. Istoria poporului evreu, Vechiul Testament aduce exemple: după trecerea prin mare Roșie au cântat lui Dumnezeu: „Să cântăm Domnului, că cu slavă s-a proslăvit” (Ieșirea 15, 1. reluat în Deuteronom 32. 1-43). David și fiii lui Israel cântau Domnului folosind diferite instrumente muzicale din lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din timpane, din fluiere și din chimvale (II Regi 6. 5). „Lăudați pe Domnul și chemați numele Lui: vestiți între neamuri lucrurile Lui”  (I Paralipomena 16. 8), dar mai ales Psalmii oferă un sugestiv tablou al practicii cântărilor de lauda și preamărire a lui Dumnezeu.

Practica  rugăciunii cu cântarea o regăsim în Noul Testament încă din vremurile apostolice. De exemplu, la miezul nopții Pavel si Sila, rugându-se, lăudau pe Domnul în cântări, iar cei din temniță ascultau (Fapte 16. 25). Apostolul neamurilor ii îndeamnă pe Efeseni (Efeseni 5. 19-20), pe romani (Rom. 15. 9), pe Coloseni (Col. 3, 16) să cânte psalmi, sa laude pe Dumnezeu mulțumind totdeauna, pentru toate. Dar cea mai importanta mențiune a cântării în Noul Testament: ”a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul,  mulțumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieșit la Muntele Măslinilor.” (Marcu 14, 22-26) , ritualul a respectat tradiția cinei pascale iudaice, încheindu-se cu cântarea psalmilor Aleluia (Psalmi 113-118 si 125). De asemenea menționăm și îndemnul: „Este cineva cu inima bună? Să cânte psalmi„(Iacov 5, 13)

Următoarea întrunire a preoților din Cercul Pastoral-Misionar Târnova va avea loc la data de 20 August, la Parohia Arăneag.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius