Cum știm deja că nimic nu este întâmplător, ci totul este bine rânduit în providența lui Dumnezeu, anul acesta, Duminica a 4-a după Rusalii ne aduce înaintea sufletului și a minții, prin cuvântul Evangheliei, un sutaș „smerit și credincios”, iar prin plinirea zilei de prăznuire, un Voievod „ctitor și darnic” – Sfântul Ștefan cel Mare. Pesemne pentru a ne aminti, în vremuri tulburi și mai cu seamă de însingurare, că „a cultiva credința strămoșească, dragostea și dărnicia, în familie, comunitate și în lume”, după cum avea să spună Preasfințitul Părinte Emilian, astăzi, la hramul Mănăstirii Dobrești, este calea de urmat.
Privind spre cununa de Sfinți, frumos împletită de Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, așezată pe cupola cerului Mănăstirii Dobrești de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ctitorul acestui lăcaș de închinare, cu atât mai lesne de înțeles de ce doar mergând pe calea credinței, dragostei și dărniciei, tulburării lumești îi va lua locul pacea Împărăției lui Dumnezeu și… toate celelalte se vor adăuga nouă (Matei 6,33).
Aflată la plinătatea a două decenii de existență, Mănăstirea Dobrești și-a deschis porțile, ca într-o părintească îmbrățișare, pentru toți credincioșii care au ales să participe la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Ierarhul nostru, Preasfințitul Părinte Emilian, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în ziua de prăznuire a Voievodului întregului neam românesc numit de Mihai Eminescu „cel Mare, cel Bun, cel Sfânt”.
Credința, nădejdea, dragostea și smerenia fi-vor dintre virtuțile care fac ca sutașul din Evanghelia zilei și Sfântul nostru Voievod să fie legați astăzi cu firele nevăzute ale providenței divine, însă de departe așezarea acestora în smerenie fac ca lumina candelelor lor să străbată veacurile întru memorie și povață.
Pentru că dacă unul I-a spus Mântuitorului „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea”, celălalt, după cea mai importantă victorie asupra turcilor (la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475), cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor, „a postit patru zile numai cu pâine și cu apă și în toată țara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu și numai Lui să I se aducă laudă” (Cronica Țării Moldovei).
Smerenie care arată o profundă credință în Hristos Domnul, nesecatul „izvor de dragoste și putere”.
CUVÂNTUL IERARHULUI
Credința în Hristos Domnul, izvor de dragoste și putere
„Anul acesta, în Duminica a 4-a după Rusalii sărbătorim și pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, într-o duhovnicească legătură cu subiectul Evangheliei, și anume „Vindecarea slugii sutașului” (Matei 8, 5-13).
Din relatarea Sfântului Evanghelist Matei, reiese faptul că sutașul roman (centurionul), care avea în subordine 100 de ostași, era un om plin de compasiune și grijă față de subordonați, de aceea a cerut Mântuitorului Iisus Hristos să-i vindece slujitorul. La rugămintea acestuia, Domnul Hristos, observând dragostea, smerenia și credința lui („Doamne nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu… Ci numai spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea… ”, Matei 8, 7-10), vindecă persoana bolnavă de la distanță.
Astfel, înțelegem că Dumnezeu iubește pe toți oamenii, iar Fiul lui Dumnezeu, vindecă pe cei bolnavi și dorește mântuirea tuturor oamenilor și la cunoștința adevărului să vină (cf. I Timotei 2, 4).
Mântuitorul Hristos scoate în evidență valoarea și demnitatea fiecărui om în fața lui Dumnezeu. Totodată, arată importanța rugăciunii pentru alții, pentru cei bolnavi și neputincioși…, precum și importanța cuvântului în raport cu ceilalți oameni.
Sărbătorim astăzi pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, ctitor de mănăstiri și biserici, apărător al creștinătății Europene. Troparul Sfântului exprimă trăsăturile și lucrarea Voievodului: „Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte…”.
El a fost un Voievod credincios și a inspirat credința creștină și ostașilor săi în apărarea Moldovei. Totodată, a simțit nevoia să se roage, să se încredințeze el și familia sa, rugăciunilor părinților sfințiți din bisericile ctitorite de el în Moldova, la Muntele Athos și în alte locuri („Să ne cânte nouă și Doamnei Maria, în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o Liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire, scria Egumenului din Mănăstirea Neamț”). De la Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a primit povață și întărire în credință. Toate biruințele le-a pus pe seama ajutorului lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților (ex. Sf. M. Mc. Gheorghe).
Din ceruri și de la Mănăstirea Putna, Voievodul Sfânt ne inspiră în lupta noastră cu vrăjmașul, cu păcatul și ispitele pentru a conștientiza faptul că Mântuitorul Iisus Hristos ne vindecă și ne ridică la starea sfințeniei și a comuniunii cu Biserica Sa.
Ca „prieten al lui Dumnezeu”, Sfântul Ștefan cel Mare ne îndeamnă să nu uităm prietenii și binefăcători noștri, să ne rugăm pentru neamul nostru românesc, devenind vrednici urmași ai înaintașilor noștri.
Suntem aici, la mănăstirea din Dobrești (Timiș), ctitoria Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care adesea ne îndeamnă, pe clerici și credincioși, să fim vrednici urmași ai Voievozilor Români, să fim în continuare un Neam de Voievozi.
Privind și luând aminte la sutașul smerit și credincios, precum și la Voievodul ctitor și darnic, să cultivăm în familie, comunitate și în lume, credința strămoșească, dragostea și dărnicia, pentru ca împreună cu ei și cu Sfântul Apostol Pavel să putem spune și noi „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei 4, 7-8).”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
Duminică, 2 iulie 2023. A 4-a Duminică după Rusalii și ziua de prăznuire a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Liturghie Arhierească la Mănăstirea Dobrești, ctitoria Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Zi în care, prin prezența Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul la hramul acestui sfânt lăcaș, într-un frumos arc peste țară, și noi, arădenii, ne-am plecat genunchii, ca blândul nostru Rege Mihai în 1992, înaintea ”Altarului Conștiinței Naționale” (mormântul Voievodului de la Putna), conștienți fiind că „lumea de mâine nu poate exista fără Morală, fără Credință şi fără Memorie”.
Și fără smerenie, fără dragoste, fără dărnicie… adaugă, astăzi, din Evanghelie, sutașul.
