Duminica a 11-a după Rusalii, a “Datornicului nemilostiv”, ne regăsește în mirificele plaiuri ale Arăneagului, din Protopopiatul Ineu, Parohie ce azi a avut prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.
S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Leucuța Marius – Parohia Agrișu-Mare, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Dan Pavel – Parohia Șilindia, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel, Pr. Bișorca Ciprian – Parohia Hodiș.
Un profund cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Tudor Robert, în care, pornind de la bucuria întâlnirii duhovnicești la Taina Sfântului Maslu, reamintește rânduiala și necesitatea ca aceasta Taina să fie precedată de Taina Spovedaniei – prin care ne liberăm de povara păcatului și dobândim iertare. Iertarea păcatelor reprezintă și eliberarea de sub auspiciile si consecințele păcatelor, căci: ”Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 6, 23), cu alte cuvinte, iertarea datoriei celei mari cum regăsim în pasajul evanghelic al Duminicii a 11-a după Rusalii. Evident, firea noastră omenească, are tendința de a diminua mulțimea greșelilor noastre, dar și de a scoate în evidența, de a afișa cate o infimă faptă bună. Aici, Evanghelia zile ne cheamă la a conștientiza aceste proporții în raport cu Dumnezeu, iar nu cu semenii, întrucât îmbunătățirea duhovnicească a fiecăruia dintre noi e spre Dumnezeu ”Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26) – adică tocmai aceasta lucrare personală a fiecăruia din noi spre asemănarea cu chipul Creatorului; iar nu spre asemănarea cu chipul trecător al lumii acesteia. Și dace e sa vorbim de proporții, valoarea imensă, 10 mii de talanți (1 talant = aprox. 486 bănuți de aur, 10.000 talanți = 4.860.000 bănuți aur – echivalentul plății unui muncitor pe 20 de ani) nu reprezintă în tâlcuirea Evangheliei strict o valoare numerică, materială, ci cu precădere face trimitere la mulțimea păcatelor noastre, iar verdictul: ”Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și toate câte are, ca să se plătească” (Matei 18, 25) arată tocmai efectul păcatelor în viața celui păcătos, îndepărtarea, pierdere a tot ce are, de la bunuri până la cei dragi, și în cele din urmă pe el însuși. De aici am putea defini chiar ”păcatul” ca și rupere/despărțire/pierdere.
Greutatea efectelor păcatelor și consecințele iminente ”Pentru că plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23), trezesc în cele din urmă în conștiința realitatea căderii și descoperim o lupă interioară, poate cea mai grea, a despătimirii, a întoarcerii de la păcat la Dumnezeu, a dobândirii îngăduinței și a iertării Lui ”Deci, cazându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot” (Matei 18, 26) – datornicul descoperă pocăința, rugăciunea, lucruri plăcute lui Dumnezeu căci ”milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria” (Matei 18, 27) – întocmai lucrarea Tainei Spovedaniei, dezlegarea de păcate, eliberarea de povara sufletească.
Însă, această eliberare de păcate, dobândirea iertării de la Dumnezeu, au și un aspect al responsabilizării și asumării conștiente, prin aceea că, pe de-o parte, nu ne mai întoarcem la răutățile și păcatele pentru care am dobândit iertare, iar, pe de altă parte, noi cei ce-am dobândit iertarea, și care vom avea nevoie de iertare și de aici înainte, cu atât mai mult la judecata de apoi, suntem chemați/datori moral ca la rândul nostru să dăm dovadă de îngăduință și iertare fața de cei care ne greșesc, căci altfel ne regăsim in verdictul final al Evangheliei zilei dat datornicului nemilostiv ”Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă […] precum și eu am avut milă de tine? […] l-a dat pe mâna chinuitorilor” (Matei 18, 32-34).
Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de tinerii Ignișca Maria Lucia și Pingică Laurențiu.
În încheiere preotul paroh Pingică Alin a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Chipuri de melozi în cărțile Sfintei Scripturi (Moise, Psalmistul David, Solomon)”.
Moise a fost și a rămas „profetul și legiuitorul care a scos poporul evreu din Egipt și l-a condus până la hotarele Pământului Făgăduinței, personajul central al apariției și formulării religiei iudaice. Potrivit descrierii lui Iosif Flavius, „Moise a fost cel mai vechi legiuitor al lumii”, urmat de Platon și de filosofii greci, care i-ar fi fost discipoli, continuând totuși să respecte legile țării lor ( Josephus Flavius, Contra lui Apion 2, pp. 257-281). După istoria biblică vechi-testamentară și după tradiția iudaică, periodizarea vieții și activității lui Moise este împărțită în trei părți: patruzeci de ani în Egipt (copilărie, educație și formare spirituală), patruzeci de ani în ținutul Madian (meditație, lucrare, căsătorie, chemare la misiunea profetică și de eliberator) și patruzeci de ani în deșert, în fruntea poporului (conducător și legislator).
Cartea Psalmilor sau Psalmii lui David – în contextul lumii vechi Evreii au fost poporul cu cea mai bogată înzestrare poetică. Cununa poeziei vechitestamentare este Cartea Psalmilor sau, aşa cum s-a impus prin terminologia greacă, Psaltirea. Numele vine de la instrumentul muzical psaltérion, un fel de harpă a zilelor noastre, cu care era acompaniată recitarea sau cântarea imnurilor religioase. Felurile psalmilor: imnuri, rugăciuni, psalmii regali sunt aceia care se referă la persoana regelui sau la ceremoniile legate de curtea regală, psalmi mesianici.
Între personalitățile Vechiului Testament, Regele Solomon deține un loc de cinste. Rămas în istorie drept unul dintre cei mai înțelepți, impresionanta sa înțelepciune și viziune asupra vieții a fost unică și plină de substanță, astfel încât oricine va avea fericita curiozitate să deschidă Vechiul Testament și să-i citească scrierile se va încredința pe deplin de frumusețea și actualitatea lor. Titlul cărții stă mărturie pentru acest lucru: ,,Pildele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel”.(Pilde 1.1, 10, 1; 25, 1). Solomon a rostit trei mii de pilde și 1005 cântări.
Următoarea întrunire a preoților din Cercul Pastoral-Misionar Minișel va avea loc la data de 03 Septembrie, la Parohia Minișel.
Pr. Lucaciu Ionuț Marius
