Prima duminică din noul an bisericesc, a 13-a a după Rusalii, ce prin Pilda lucrătorilor celor răi ne reamintește o ”sentință de dezmoștenire”[1] pentru nepăsarea față de chemarea lui Dumnezeu de a aduce roade duhovnicești la vreme, dar și pentru răutatea față de cei ce îndeamnă spre mântuire, deschide cadrul propice în Parohia Minișel din Protopopiatul Ineu, întrunirea Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.
Taina Sfântului Maslu, una din expresiile dragostei și a deschiderii Bisericii lui Hristos spre omul în suferință a fost săvârșită în sobor, de către preoții: Pr. Prot. Zaha Adrian – Parohia Ineu, Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Bisorca Ciprian – Parohia Iercoșeni.
Un înălțător cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Prot. Zaha Adrian, aprofundând aceasta mare și de folos Taina a Bisericii, și anume Taina Sfântului Maslu, ” Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 14-15). Astfel, încă din primul pasaj biblic al rânduielii, deslușim lămurit folosul celor ce cu credință primesc această Taină: ” va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”. Bineînțeles, această lucrare a lui Dumnezeu în folosul omul se face întru-un ogor (suflet credincios) bine pregătit, de aceea rânduiala Tainei Sfântului Maslu este precedată de cea a Spovedaniei și a Împărtășaniei – mijloace de curățire sufletească, pe de-o parte, iar pe de alta parte, și prin lucrarea proprie de îndepărtare de tot lucrul, fapta rea – ca și pavăză a inimii spre cele bune și frumoase, dar – nu în ultimul rând – și de lucrarea binelui, de faptele cele bune, de virtuți.
Tot printre pasajele biblice din rânduiala acestei Taine regăsim și avertizare în ceea ce privește lucrarea diavolilor, în chipul tâlharilor ” Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.” (Luca 10, 30), cu alte cuvinte, diavolul te îndepărtează și te lipsește de Dumnezeu și de harurile Lui, te rănește in adâncul firii, a ființei, a conștiinței, iar acel ”aproape mort” reprezintă cea mai adâncă amorțire a conștiinței, când cel lipsit de Dumnezeu nu mai are emoții/rețineri/mustrări în a săvârși cele rele.
Dar, tot în citirile biblice ale acestei Taine, descoperim și o exemplu de lucrare a mântuirii personale, modelul Zaheu Vameșul. Acesta pornind de la conștientizarea lăuntrică a decăderi prin păcat, caută apropierea de Dumnezeu prin smerenie înălțându-se astfel (la propriu – s-a urcat în sicomor/dud; la figurat – smerindu-se de toata mândria și puterea poziției sociale, ca un om simplu). In acest moment are loc atât întâlnirea cu Iisus cât și recunoașterea eforturilor lui Zaheu: ”a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân” (Luca 19, 5) – iată, Dumnezeu știe pe nume, personal, pe cel ce-L caută. Această întâlnire și recunoaștere nu rămâne fără efect în viața lui Zaheu: ” stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca 19, 8-9), ci întărit de întâlnirea cu Dumnezeu, Zaheu se schimbă, trece la alt nivel în acest model duhovnicesc, al îndreptării și lucrării faptelor bune.
Un alt aspect al acestei Taine este legat de untdelemn sfințit prin lucrarea Duhului Sfânt ”ca să fie, celor care se vor unge din el, spre tămăduire și spre izbăvirea de toată patima și întinăciunea trupului și a sufletului și de toata răutatea” (Rugăciunea sfințirii untdelemnului – Taina Sfântului Maslu). De altfel, untdelemnul sfințit îl regăsim și în alte aspecte ale vieții credinciosului, începând cu Taina Sfântului Botez, la sfeștanii și binecuvântări (temelia casei/biserică, casă nouă, târnosire altar), la sfârşitul Sfintei Liturghii, …, până și la ultimul aspect, slujba înmormântării – la pecetluirea sicriului, unde se amesteca untdelemn și vin, arătând prin aceasta că harul lui Dumnezeu (în chipul untdelemnului) transcende mormântul/moarte. Totodată, untdelemnul reprezintă și roadele creștinului în rugăciune și fapte bune, alt pasaj biblic din cadrul Tainei Maslului ne avertizează cu privire la lipsa sau prea-puținele roade de rugăciune și fapte creștine în chipul fecioarelor ne-înțelepte ce ”luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.” (Matei 25, 3) – astfel pierzând șansa rămânerii în preajma Mirelui Hristos.
În încheiere preotul paroh Lucaciu Marius a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Chipuri de persoane în vârstă care s-au remarcat în Sfânta Scriptură – prorocița Ana, dreptul Simeon, preotul Zaharia”.
Sfânta Prorocița Ana Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. Murind bărbatul ei după șapte ani de la căsătorie, ea a rămas la Templu toată viața ei, „în post și în rugăciuni” (Luca 2, 37), ea aducea jertfă pentru cei care erau nedreptățiți și aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la nașterea Sa în trup, de preasfânta Lui Maică și de dreptul Iosif.
Conform unei vechi tradiții, în timpul domniei lui Ptolemeu al 2-lea, un număr de 70 sau 72 de înțelepți evrei au fost adunați în Alexandria pentru a realiza traducerea scripturii Vechiului Testament în limba greacă, limba oficială în imperiul lui Alexandru Macedon și a urmașilor lui. Între aceștia s-a aflat și Dreptul Simeon, ce a primit spre traducere cartea prorocului Isaia. Când au ajuns cu tâlcuirea la Isaia 7, 14, unde scrie „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuil”, bătrânul Simeon s-a îndoit în inima sa, zicând că nu este cu putință că o fecioară să nască neștiind de bărbat și a vrut să șteargă aceste cuvinte. A fost însă oprit de îngerul Domnului care i-a spus: „Nu fi necredincios în cele scrise, a căror împlinire tu însuți o vei vedea, pentru că nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”. La 40 de zile de la nașterea lui Hristos, se împlinește făgăduința, Dreptul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, va lua în brațe pe Cel născut din Fecioara și va spune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. (Luca 2, 29) și a prorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului. Dreptul Simeon și Prorocița Ana se prăznuiesc pe 3 februarie.
Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântul Ioan Botezătorul este serbat de două ori: pe data de 5 septembrie, data treceri la cele veșnice și pe data de 24 iunie, în soborul drepților Zaharia și Elisabeta. A în Palestina, era din neamul lui Aaron, fiind preot în templul din Ierusalim. Căsătorit cu Sfânta Elisabeta (tot din neamul lui Aaron), sora sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Cu toate că „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului” (Luca 1:6), nu aveau nici un copil, în acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu. Primește înștiințare de la Arhanghelul Gavriil – când slujea la Templu – ca va avea copil deși e înaintat în vârstă, și pentru îndoiala sa rămâne mut până la 8 zile după nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, la tăierea împrejur a copilului, când se deschide gura lui Zaharia și prorocește „Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui, Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat soarele care răsare din înălțime, Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.” (Luca 1, 76-79). Sfântul Proroc Zaharia a sfârșit tragic, fiind de serviciu la Templul, a fost găsit de ostașii trimiși de Irod, care au încercat în zadar să afle de la Zaharia unde este ascuns fiul său. Atunci, la porunca lui Irod, aceștia l-au ucis, înjunghiindu-l „între templu și altar” (Matei 23, 35). Sfânta Elisabeta a murit la patruzeci de zile după uciderea sfântului Zaharia.
Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de Rad Nicolae și Braițiu Nicolae.
Următoarea întrunire a preoților din Cercul Pastoral-Misionar Târnova va avea loc la data de 10 Septembrie, la Parohia Dud.
Pr. Lucaciu Ionuț Marius
[1] Antonie, îPS Plămădeală – Tâlcuiri noi la texte vechi, Sibiu, 1989, p.296
