Sâmbătă 18 noiembrie 2023 împreună cu un grup de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad am fost în pelerinaj la Mănăstirea Prislop din Episcopia Devei și Hunedoarei. Inițiativa pelerinajului a venit din partea studenților și a fost susținută de decanul facultății Pr. Prof. dr. Cristinel Ioja. Mănăstirea Prislop este o străveche vatră a monahismului românesc din Transilvania. Aici s-a nevoit și Sfântul Ioan de la Prislop care a viețuit după învățătura Sfântului Nicodim de la Tismana, bineplăcând lui Dumnezeu, dobândind harul Duhului Sfânt, multe minuni s-au săvârșit prin rugăciunile sale. De la el a rămas și peștera aflată pe malul pârâului Silvuț, mai la deal de biserica mănăstirii. Tot aici, în această mănăstire, se află mormântul părintelui Arsenie Boca, loc de pelerinaj pentru mulțime de credincioși, care vin fiecare cu necazurile sale nădăjduind în ajutorul părintelui Arsenie.
Omul este călător pe acest pământ. Se spune că pelerinajul este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu sau pelerinajul este drumul omului spre întâlnirea cu Dumnezeu. Pe drumul vieţii este bine să-i căutăm pe cei care l-au văzut și l-au cunoscut pe Dumnezeu, pe sfinții și oamenii bineplăcuți lui Dumnezeu. Aceștia devin pentru noi pilde de viețuire creștină și de slujire a lui Dumnezeu. Pentru mulți dintre cei care au venit la această mănăstire, acel moment a fost un moment de schimbare în bine a vieții lor, de împlinire a bunelor dorințe și a izbăvirii de diferite patimi.
Și acum erau mai multe autocare cu pelerini, venite din diferite părți ale țării, cu toate că se anunțase vânt, frig și ploaie și am avut parte chiar de prima zăpadă din această iarnă. Ne-am oprit la biserică, era multă lume la Sfânta Liturghie, am pornit apoi spre mormântul Părintelui Arsenie, brazii din cimitir și poiana alăturată erau ninse, un peisaj mirific de iarnă. Pe cărare era puțină lume înaintea noastră, era liniște se auzea doar cântecul păsărilor Am sărutat crucea și măicuța de serviciu de la mormânt ne-a îndemnat să cântăm ceva, iar studenții au cântat imnul: „Apărătoare Doamnă…” Am coborât apoi la peștera Sfântului Ioan, ne-am închinat la icoana Sfântului Ioan și a Maicii Domnului aflate în peșteră apoi ne-am întors pe lângă mormântul părintelui Arsenie iar măicuța ne-a mulțumit și ne-a dăruit ulei sfințit. Mai jos de cimitir, sub copaci, am petrecut câteva momente în liniștea locului, cugetând la cele două pilde de viețuire creștină, bineplăcute lui Dumnezeu care au sfințit acest loc, la sihăstria Sfântului Ioan și stăreția părintelui Arsenie. privind apoi spre valurile de credincioși, tineri și bătrâni, care se îndreptau spre mormântul părintelui Arsenie cu flori și lumânări în mâini, fiecare cu gândurile și necazurile sale. Când omul simte iubirea sfinților este dispus să jertfească multă osteneală și să pornească în căutarea lor. Această căutare te ajută să înțelegi lucruri care până acum erau de neînțeles și să vezi viața altfel.
Apoi am coborât în curtea mănăstirii unde fiecare și-a cumpărat diferite suveniruri apoi am plecat și am vizitat biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Densuș, unde am fost întâmpinați cu multă cu căldură de părintele Nicolae Ovidiu Coman, absolvent al facultății noastre, care ne-a prezentat câteva date despre istoricul și arhitectura bisericii. Biserica din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de pe teritoriul țării, datând din secolele XII-XIII, ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. La realizarea construcției au fost folosite materiale provenite de la ruinele cetății Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, aflată în apropiere. Biserica este acoperită cu plăci de piatră iar pictura murală datează din secolul XV. Despre această biserică Nicolae Iorga a spus că este „fără pereche în toată românimea”.
Mulțumind lui Dumnezeu pentru toate ne-am întors acasă cu sufletul plin de bucurie și de pace.
Pr. Lect. Dr. Ioan Lazăr