„Cât de minunat eşti, Doamne, în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura…!”
Oriunde ai păși în aceste binecuvântate zile de revenire a naturii la viață, n-ai cum să nu te bucuri de acest adevărat „praznic al primăverii”, după cum frumos spune, în cuprinsul său, Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Cu atât mai frumos acest praznic al culorilor și miresmelor pe malul Mureșului, și cu atât mai bogat cu cât la capătul unei binevenite plimbări auzi chemarea clopotelor unei biserici, parcă anume tocmită acolo pentru a-ți aminti continuarea icosului 3, în începutul articolului amintit, îndemnându-te parcă să-ți continui uimirea, zicând: „Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?”.
Deloc întâmplător a ne întreba astfel, astăzi. Pentru că astăzi suntem în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Duminica Lăsatului sec de brânză, Duminica Iertării. Astăzi, acum, „mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape” (Romani 13, 11). Iar a participa în timpul acestui astăzi la o Liturghie Arhierească săvârșită într-o biserică închinată Sfântului Apostol Andrei, de altfel singura din municipiul Arad ocrotită de Apostolul românilor, cu atât mai mare și bucuria, și taina acestui început. Început de primăvară, început de post spre Înviere. A fiecăruia în parte și a tuturor, împreună.
Fără prea mult efort, Liturghia Arhierească săvârșită astăzi de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopia Aradului, în biserica parohiei din Micălaca Nouă Zona 300, încredințată spre păstorire Părintelui Gheorghe Oprea, ne-a amintit că la prima pășire în ea, tot la o Liturghie Arhierească, în urmă cu deja patru ani, scriam că a fost „o zi în care nu te puteai simți altfel decât bucuros că ești acasă”. Un acasă în care, și atunci ca și acum, întâmpinați am fost încă de la intrare de Sfântul Andrei, frumos pictat pe biserică, pentru ca mai apoi, odată trecuți de pragul bisericii, să descoperim o adevărată catedrală a Sfinților Români, în mijlocul arădenilor: Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Sava de la Buzău, Sfântul Irodion de la Lainici, Sfântul Mucenic Atanasie Todoran, Sfinții de la Niculițel, Sfântul Partenie de la Agapia, Sfântul Natan de la Putna… .
Ce loc mai potrivit, așadar, pentru a culege cele necesare Începutului de Post Mare? Erau acolo mulțime de Sfinți Români, oamenii lui Dumnezeu deveniți Sfinții Lui, toți în comuniune, înveșmântați în straie populare, care dezvăluiau deja, prin prezență, preschimbarea în veacul învierii ce va să fie.
În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre învățăturile mântuitoare primite de la Hristos Domnul, îndemnând ca acum, la începutul Postului, să ne eliberăm mintea, inima și ființa de toate poverile care ne apasă.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Pe parcursul vieții noastre pământești, în pelerinajul acesta către Cer, nu ne naștem învățați. Primii noștri învățători sunt părinții care ne dau viață, iar după aceea învățătorii, profesorii, duhovnicii și cei din jurul nostru de la care învățăm multe. Ca pelerini pe pământ, avem nevoie de învățătură pentru ca viața noastră să fie folositoare pentru noi și pentru cei de lângă noi. Viața, ca dar de la Dumnezeu, trebuie trăită după niște principii, căci nu putem trăi la întâmplare. Dumnezeu ne-a dat rațiune, inteligență și înțelepciune pentru a le dezvolta în interiorul nostru, pentru noi, pentru familie și pentru comunitate.
Învățăm de la toți oamenii, învățăm din Vechiul Testament, de la profeții și înțelepții Vechiului Testament, însă uitându-ne la Noul Testament, vedem că Învățătorul suprem este Domnul nostru Iisus Hristos. Ucenicii Săi, ne amintim, că adeseori Îl numeau Învățător (Învățătorule, ce să facem, cum să ne rugăm, cum să postim, cum să ne comportăm?), iar El, Învățătorul, a dat o mulțime de sfaturi ucenicilor și celor care Îl ascultau. Ne-a învățat pentru ca noi să nu greșim, să avem o viață frumoasă, în armonie cu semenii și cu Dumnezeu. Am ascultat în Evanghelia care s-a citit astăzi cum să postim, cum să ne împăcăm cu ceilalți, cum să iertăm pentru ca postul nostru să fie cu folos, pentru ca la rândul nostru să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu.
Învățătura este simplă, însă de multe ori noi o complicăm pentru că nu gândim întotdeauna creștinește și nu acționăm întotdeauna înțelept. Domnul Hristos ne responsabilizează: dacă doriți să fiți iertați, să iertați mai întâi, dacă dorim să fim iubiți și noi să iubim.
Să nu ne ocupăm viețile doar cu grijile pământești, să nu ne ocupăm mintea și gândurile cu dorința de a aduna mai mult sau cu grija față de cele lumești. Lucrurile materiale sunt folositoare pentru viața noastră pământească, dar nu trebuie să fie împovărătoare. Stresul și grija exagerată față de cele din jurul nostru ne îmbolnăvește și ne îndepărtează de Dumnezeu. „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer”, spune Mântuitorul. Iar comoara din cer se adună dăruind semenilor din ceea ce avem, din dragostea noastră.
Duminica aceasta, a Izgonirii lui Adam din Rai, ne duce cu gândul la primul om, Adam, care nu a ascultat de Dumnezeu și din dorința de a cunoaște mai mult, de a fi mai înțelept, s-a făcut neascultător. O înțelepciune fără ascultare.
Mântuitorul vine și ne aduce prin Harul Său, prin dragostea și smerenia Sa, darul înțelepciunii și al cunoașterii („Și aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, adevăratul Dumnezeu”). Harul lui Dumnezeu ne luminează, ne dă putere să iubim, ne dă putere să iertăm, ne dă puterea să devenim înțelepți. Nu pentru noi, în mod egosit, ci și pentru semeni. Căci de aceea Dumnezeu nu a făcut pe om singur, ca să fie în comuniune cu ceilalți. Așa ne putem mântui: împărtășindu-ne dragostea, în chipuri diferite, unii față de ceilalți.
Să ne ajute Dumnezeu să punem început bun încă din prima zi a Postului, care începe de mâine. Să ne eliberăm mintea, inima, ființa de toate poverile care ne apasă, iar atunci când nu reușim să iertăm din toată ființa noastră sau nu suntem iertați, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a ne ajuta. Post cu folos și să ne întâlnim la Înviere mai buni, mai luminoși și mai împăcați.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
17 martie 2024, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Duminica Lăsatului sec de brânză, Duminica Iertării, ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Liturghie Arhierească în Parohia ocrotită de Sfântul Apostol Andrei. Toate în praznciul primăverii acestui an, în ajunul Începutului Postului Paștelui, în care „Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6, 14-21)
POST BINECUVÂNTAT!
