Mănăstirea Roșia din județul Arad s-a înveșmântat astăzi, în Duminica a doua din Postul Paștelui, în haina de lumină a Liturghiei Arhierești pe care Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit-o, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în acest lăcaș de închinare ocrotit de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
În rânduiala Postului Mare, după Duminica Ortodoxiei și ca o prelungire a biruinței ei asupra ereziilor Biserica a așezat Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama. Sfânt care, rugându-se stăruitor Maicii Domnului să îi lumineze întunericul („Luminează-mi întunericul, Maica Domnului!”), nu doar a teologhisit, nu doar a vorbit despre Dumnezeu ci l-a „experiat”, după cum frumos definește Părintele Dumitru Stăniloaie trăirea în Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama: „cel plin de strălucire dumnezeiască nematerialnică”, „casă de Dumnezeu luminată a lucrării celei dumnezeieşti”, „oglindă a luminii celei nemateriale”, „cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte”,„făclie a strălucirilor celor nemateriale”, „bucurie a ortodocşilor şi cinste”. Un Sfânt, într-o familie de Sfinți (tatăl, călugărit înainte de înveșnicire, mamă, frați și surori care, mergând, pe calea monahismului au gustat-o pe cea sfințeniei), care ne amintește astăzi, în a doua Duminică din Post, și cu o zi înaintea de Începutul Postului Crăciunului (14 noiembrie), că atunci când mintea nu este plină de Dumnezeu riscă să rămână în întuneric, privind doar spre trecătoarele lucruri pământești.
Spre Înviere aflându-ne, Biserica ne întinde și astăzi o mână de ajutor spre risipirea întunericului, așezându-ne înaintea sufletului și a minții Evanghelia prieteniei, cum ne place nouă a spune fragmentului scripturistic ce ne vorbește despre vindecarea slăbănogului din Capernaum, și pe cea în care Iisus – Păstorul cel bun ne dezvăluie că „îşi pune sufletul pentru oile Sale”, pentru ca ele „viaţă să aibă şi din belşug să aibă”. Toate cu ajutorul și prin Harul lui Dumnezeu, și potrivit participării noastre la Taina Bisericii.
Căci „Harul lui Dumnezeu (apa vie) este prezent și lucrează în viața Bisericii, iar noi vedem, ne hrănim și trăim această sfințire în funcție de participarea noastră la Taina Sfintei Biserici”, după cum avea să spună Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în Cuvântul dăruit credincioșilor și monahiilor de la Roșia.
CUVÂNTUL IERARHULUI
Harul și lumina dumnezeiască – pentru luminarea, iertarea și mântuirea lumii
„Sfânta Biserică a rânduit ca în Postul Mare, în a doua Duminică să cinstim pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, teologul luminii necreate și al harului dumnezeiesc.
În cadrul Sfintei Liturghii se citește Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum (Marcu 2,1-12) și cea rânduită zilei cinstirii Sfântului Ierarh Grigorie Palama (Ioan 10, 9-16).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos vindecă cu harul și puterea Sa vindecătoare, un om paralizat, numit slăbănog, și totodată îi iartă păcatele: „Fiule, iertate îți sunt păcatele tale” (Marcu 2,5). Domnul Hristos vindecă mai întâi sufletul bolnavului de păcate și apoi vindecă și trupul afectat de boală: „Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta” (Marcu 2, 9). Aceste fapte dumnezeiești ne arată că Hristos-Domnul are puterea de a ierta și vindeca pe oameni de păcat și boală. Cunoaștem că această putere a dăruit-o și ucenicilor Săi: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate; și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23), precum și urmașilor prin succesiune apostolică.
Suntem înfiați de Dumnezeu prin Taina Botezului, când primim harul înfierii, iertarea și luminarea pentru consacrarea legăturii noastre cu Sfânta Treime. Pe parcursul vieții pământești primim iertarea păcatelor săvârșite (prin Taina Spovedaniei) și darul vindecării sufletești și trupești prin Sfintele Taine. Credința (cf. Marcu 2,5), rugăciunea, pocăința, Harul lui Dumnezeu și faptele bune ne ajută să dobândim iertarea, vindecarea și îndumnezeirea.
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) este ierarhul și teologul care a tâlcuit învățătura despre „lumina necreată” și „Harul dumnezeiesc”, ce ni se împărtășesc pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Sfinții Bisericii s-au împărtășit și se împărtășesc de slava și lumina lui Dumnezeu, acestea fiind arătate în iconografia ortodoxă prin lumina din jurul capului sfinților, numită aureolă sau nimb.
Harul lui Dumnezeu (apa vie) este prezent și lucrează în viața Bisericii, iar noi vedem, ne hrănim și trăim această sfințire în funcție de participarea noastră la Taina Sfintei Biserici.
Mărturisitorul teolog Ilarion Felea, spune că: „Harul sfințește sufletele și bisericile; harul curățește aerul în inimi și în biserici; harul ne umple sufletele și bisericile de sfințenie, de liniște, pace cerească, de smerenie, de lumină, de tăcere, de mângâiere, de bucurie sfântă, de fericire cerească, de viață și slavă divină; harul este un adaos de putere dată de Dumnezeu omului, e însăși puterea dumnezeiască, sfântă; ne îmbracă Hristos, în haină cerească a sufletelor dăruite de Dumnezeu” (Spre Tabor, vol. IV, p. 149). Tot Părintele ne învață că: „Harul ne ajută să trăim în Hristos, în aerul Duhului Sfânt, în văzduhul Dumnezeirii – liberi și fericiți, curați și luminați ca îngerii…”.
Suntem astăzi în această Mănăstire pentru a mulțumi lui Dumnezeu, fiindcă ne împărtășește harul și darurile Sale cerești și pământești, ne dă puterea de a ne ruga, de a lucra, de a iubi pe Hristos Domnul, Biserica, oamenii și frumusețea divină din lume. Totodată, subliniem importanța tradiției isihaste (de multe veacuri) din mănăstirile noastre, și dragostea creștină față de toți fiii și fiicele Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
31 martie 2024, Duminica a doua din Postul Paștelui, Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Evanghelia prieteniei și a Păstorului cel bun, Liturghie Arhierească la Mănăstirea Roșia din județul Arad. Timp cu și pentru Dumnezeu în urcușul spre Înviere.
Urcuș pe parcursul căruia suntem chemați, cu fiecare, pas, faptă și gând, să fim buni prieteni, suntem chemați să fim parte a turmei Bunului Păstor, suntem chemați ca văzând ceilalți toate cele ale noastre să spună ca oarecând împăratul Andronic despre copiii lui Constanțiu (tatăl Sf. Grigorie Palama): „Iată copiii Sfântului!”.
