„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28)
Evanghelia-dialog (Luca 1, 24-38) dintre un înger, Îngerul Gavriil, și o copilă, Fecioara Maria, vine de peste veacuri și ne aduce astăzi un mesaj care vorbește despre pace, despre iubire și despre nădejde. Și, poate, despre cel mai limpede moment al umanității adăpostit în acel „Fie mie după cuvântul tău!” al celei care avea să fie Maica Fiului Celui Preaînalt și care, prin acest consimțământ (FIE!), ne-a așezat pe noi toți, cei de demult și cei de astăzi, în fața „singurului eveniment nou sub soare” (Sf. Ioan Damaschin): întruparea Fiului lui Dumnezeu.
Zi a bucuriei, dragostei, nădejdii care o are în centrul ei pe Maica Domnului. Foarte posibil, ca dintr-o familiaritate dată, poate, de desele pomeniri ale numelui ei ca mijlocitoare înaintea Fiului, să trecem cu o mai mare ușurință peste imensitatea (nicidecum un alt cuvânt nu ne-a venit în ajutor) celei pe care în Acatistul Bunei Vestiri o numin pe drept cuvânt „îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu”. Căci cu ce altceva, în veacuri de istorie, am îndrăznit noi, muritorii, mai mult înaintea lui Dumnezeu decât cu acel „Fie!” al Fecioarei Maria? Un cuvânt din trei litere, în fața căruia orice statut social, descoperiri, invenții, comori pământești de orice fel devin palide, căzând de pe orice fel de piedestal le-am dori așezate.
Căci ea, Maica Domnului, este „cea prin care se înnoiește făptura”, „steaua, care arată Soarele”, „cea prin care răsare bucuria”, „scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu”, „podul care-i trece la Cer pe cei de pe pământ”, „ceea ce luminează gândurile celor credincioși” și „ceea ce covârșește mintea celor înțelepți”.
Maica Domnului a devenit și ușă prin care Dumnezeu intră la noi, și scară pe care Dumnezeu a coborât la noi, și sălaș al înțelepciunii lui Dumnezeu, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit astăzi, în ziua Bunei Vestiri, Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Gai din Arad.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a Maicii Domnului cu un profund caracter teologic și istoric. Aspecte pe care le cunoaștem din istorisirile Sfinților Evangheliști, și în mod deosebit din ceea ce ne spune Sfântul Evanghelist Luca, din a cărui Evanghelie am ascultat un pasaj despre ceea ce înseamnă evenimentul Bunei Vestiri. Adică vestea trimisă de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil că Fecioara va naște un prunc. Nu orice prunc, ci pe Fiul lui Dumnezeu. O lucrare a lui Dumnezeu care a fost promisă încă de la căderea în păcat a protopărinților noștri Adam și Eva. Această sărbătoare a Bunei Vestiri are legătură cu ceea ce înseamnă căderea lui Adam și a Evei, cărora le-a promis un răscumpărător. Acum, la sărbătoarea Bunei Vestiri, se plinește vremea. Este plinirea vremii, plinirea făgăduinței lui Dumnezeu, care nu rămâne niciodată dator. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu este mai presus de fire, de înțelegerea noastră omenească, în privința Fecioarei Maria. Nașterea unicului său Fiu, Iisus Hristos, se realizează nu prin ceea ce este firesc la oameni, unitatea dintre bărbat și femeie, ci prin lucrarea lui Dumnezeu, pogărârea Duhului Sfânt peste Fecioara Maria („Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” – Ioan 1, 14). Deci Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a pogorât în pântecele Fecioarei, rămânând în același timp și Dumnezeu adevărat, așa cum Sfinții Părinți au statornicit peste veeacuri: Dumnezeu adevărat și Om adevărat. S-a întrupat pentru ca pe noi să ne răscumpere din moartea păcatului. De aceea, sărbătoarea Bunei Vestiri este așezată de Părinții Bisericii în legătură cu Răstignirea Mântuitorului, Moartea pe Cruce și Învierea din morți. Este așezată primăvara ca semn al Învierii.
Ascultarea Maicii Domnului de cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Arhanghelul Gavriil este ascultarea pe care n-au avut-o Adam și Eva față de Dumnezeu.
Ascultarea Maicii Domnului este răspunsul omenirii decăzute, dar cu speranța în Mântuitor. Cuvintele „Fie mie după cuvântul tău!” reprezintă restabilirea ascultării sau îndreptarea omului în fața lui Dumnezeu. Unitatea aceasta dintre Dumnezeu și om este o lucrare divino-umană cu aspecte istorice, dar și teologice. Se împlinește vremea, din punct de vedere istoric, al așteptării celor din Vechiul Testament, și lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare a omului chiar din interiorul umanității.
Părinții Bisericii au așezat acum această sărbătoare tocmai pentru a ne trezi conștiința, pentru a ne arăta planul existențial al lumii create, văzute și nevăzute, comuniunea dintre lumea văzută și nevăzută, care deși par a fi separate sunt împreună. Când ne rugăm, când ne împărtășim cu Sfintele Taine, când ne ridicăm mintea la Cer, simțim că atunci Cerul coboară pe pământ, așa cum se petrece la Sfânta Liturghie, prin invocarea Duhului Sfânt. Cerul coboară pe pământ, iar pământul devine Ierusalimul care se pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Au asociat Părinții această ascultare a Maicii Domnului cu Botezul nostru. Dacă ea a zis „Fie mie…” și în clipa aceea Hristos Domnul S-a sălășluit întru ea, noi, la Botez, prin nașii noștri, rostim cuvintele „Mă unesc cu Hristos”, iar Hristos rămâne în ființa umană. Suntem aidoma Maicii Domnului pentru că ne-am unit cu Hristos și de aceea ne numim creștini, purtători de Hristos. A rămas în noi și lucrează prin noi („Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, spunea Sfântul Apostol Pavel).
Maica Domnului a fost cea aleasă pentru această lucrare dumnezeiească și ne bucurăm, ca oameni, că ea a reușit să împlinească ceea ce alții nu au reușit: a devenit și ușă prin care Dumnezeu intră la noi, și scară pe care Dumnezeu a coborât la noi, și sălaș al înțelepciunii lui Dumnezeu. Fapt reflectat aici, în biserică, cu multă înțelepciune, tocmai prin faptul că pe Ușile Împărătești sunt reprezentați Maica Domnului și Arhanghelul Gavriil. Prin Ușile Împărtești intră Hristos în lumea aceasta și rămâne cu noi. Așadar, ori de câte ori ne aflăm în biserică și privim către catapeteasmă să aveam această perspectivă a Cerului.
Îi mulțumim Maicii Domnului și ne rugăm permanent pentru mijlocirea înaintea Fiului ei. Observăm, de-a lungul istoriei, cât de apreciată, cât de venerată, cât de iubită a fost și este Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, tocmai pentru că face această legătură profundă între noi și Dumnezeu. Să o rugăm să ne aducă întotdeauna vești bune în lucrarea pe care noi o săvârșim pe pământ, să mijlocească pentru noi, să fim sănătoși și să ajungem cu bucurie la Înviere.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
25 martie 2024, praznicul Bunei Vestiri, Liturghie Arhierească la Mănăstirea Gai din Arad. Timp al bucuriei, dragostei și nădejdii reînnoite. Căci… „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!” – Tropar la Buna Vestire
