Ca să celebrăm altfel Anul Omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, Basilica.ro prezintă șapte medici români care au revoluționat medicina mondială.

Prezentăm numele în ordinea cronologică a celor mai răsunătoare realizări pe care le-au avut pe plan mondial. Cu excepția unui singur medic din această listă, toți au devenit membri ai Academiei Române.

Dr. Victor Babeș (1854-1926)

1885 – Împreună cu profesorul Victor André Cornil, a scris primul tratat de bacteriologie din lume intitulat „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase”, lucrare premiată de Academia de Științe din Paris.

În 1887 a înființat primul Institut de Patologie și Bacteriologie din România.

În cercetările sale a identificat peste 40 de microroganisme patogene care îi poartă numele.

În 1900, la un congres internațional de Zoologie la Londra, au fost clasificați paraziții care îi poartă numele – din clasa Babesia – pe baza descoperirilor lui. Activitatea sa a influențat dezvoltarea ulterioară a medicinei veterinare. El a introdus vaccinarea antirabică în țara noastră.

Victor Babeș a descoperit și o metodă de depistare timpurie a cancerului genital feminin. Analiza, care este un examen al celulelor, îi poartă numele, împreună cu numele unui alt cercetător care a contribuit la ea, dr. George Papanicolau.

Dr. Mina Minovici (1858-1933)

1892 – A înființat Morga Orașului București, dotată cu săli de autopsie, laboratoare, bibliotecă.

Aceasta a fost redenumită în 1898 ca Institutul Medico-Legal, prima astfel de instituție din lume. Deținea cea mai performantă tehnologie de laborator din Europa, mai ales în domeniul toxicologiei. A servit drept model pentru toate țările din Europa, care au creat în următorii ani instituții similare.

Dr. Constantin I. Parhon (1874-1969)

1909 – A scris prima carte de endocrinologie din lume, intitulată „Les secretions interns” (Secrețiile interne).

În 1939, a fost implicat în organizarea la București a primului congres european de endocrinologie.

„Tulburările funcțiilor endocrine stau la baza unui mare număr de procese patologice și nu pare excesiv să ne gândim că nu există un singur proces fără un coeficient endocrin”, transmitea el la evenimentul științific.

Dr. Nicolae Paulescu (1869-1931)

1916 – A descoperit o substanță antidiabetică în pancreas, pe care a numit-o pancreină – insulina de astăzi. A injectat-o unui câine cu diabet, observând un efect de normalizare a nivelului glicemiei. Cercetările au fost întrerupte în perioada Primului Război Mondial, dar, în 1921, a publicat „Pancreina și procedura fabricației sale”.

Un an mai târziu, canadienii Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunțau descoperirea insulinei. În 1923, aceștia au primit Premiul Nobel pentru Medicină. Dr. Nicolae Paulescu a scris juriului că el descoperise primul substanța și efectele ei, dar cererea sa de recunoaștere a fost respinsă.

Comitetul Nobel a recunoscut meritele românului abia în 1969, în urma campaniei inițiate de fiziologul scoțian Ian Murray.

Dr. Ioan Cantacuzino (1863-1934)

Fondatorul școlii românești de imunologie și patologie experimentală a studiat la Paris Științele naturii, Filosofia și Medicina. A fost artizanul Legii sanitare românești din 1910, care i-a purtat numele.

În 1913, a salvat Armata Română de o epidemie de holeră cu ajutorul unui vaccin administrat printr-o metodă proprie, care îi poartă numele. A condus campaniile antiepidemice pentru combaterea tifosului exantematic și a holerei în timpul Primului Război Mondial.

1926 – a făcut din România a doua țară din lume, după Franța, care a introdus vaccinul BCG (împotriva Bacilului Calmette-Guérin), pentru imunizarea nou-născuților împotriva tuberculozei.

A fost membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris, precum și Doctor Honoris Causa al multor universități franceze.

Dr. Ana Aslan (1897-1988)

1952 – după ani de cercetări, a creat rețeta pentru „vitamina H3” (Gerovital), care tratează fenomenul de îmbătrânire și boli ale bătrâneții ca ateroscleroza, vitiligo, sclerodermia și altele.

În același an a înființat, la București primul Institut de Geriatrie și Gerontologie din lume. Modelul de organizare a institutului a fost recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.

În 1955, a publicat, împreună cu prof. dr. Constantin I. Parhon, lucrarea „Novocaina – factor eutrofic și întineritor”.

În 1958, a început distribuirea pe scară largă a Gerovitalului, patentat de Ministerul Sănătății din România și ulterior brevetat zeci de țări din întreaga lume, ca medicament anti-îmbătrânire.

Au apelat la acest tratament celebrități de talie mondială ca pictorul Salvador Dali, actorii Charlie Chaplin și Marlene Dietrich, miliardarul Aristotel Onassis și Jacqueline Kennedy, fosta Primă Doamnă a Statelor Unite, oameni de stat ca Indira Gandhi, generalul de Gaulle sau Iosip Broz Tito.

Dr. George Emil Palade (1912-2008)

1974 – a devenit primul român care a primit Premiul Nobel pentru descoperiri fundamentale în biologia celulară.

A fost premiat pentru explicarea mecanismului celular al producției de proteine, în urma descoperirii unor particule din citoplasma celulei care sunt bogate în ARN (acid ribo-nucleic) și la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor. Acestea poartă numele de ribozomii sau corpusculii lui Palade.

Împreună cu Philip Siekevitz, a stabilit definitiv rolul crucial în producerea de energie celulară al mitocondriilor.

Era născut, crescut și educat în România, dar și-a desfășurat activitatea științifică în Statele Unite ale Americii.

Foto credit: Fotomontaj Basilica.ro

https://basilica.ro/7-medici-romani-care-au-inovat-medicina-mondiala/