Credincioșii din filia Buceava, parohia Mădrigești au avut bucuria duhovnicească de a participa în după-amiaza zilei de duminică 26 mai la Taina Sfântului Maslu, cu ocazia întrunirii Cercului Pastoral-misionar  Nr.3 Gurahonţ, coordonat de către preotul Moţ Aurelian Iulian.

Din sobor au făcut parte: pr. Moț Iulian coordonatorul cercului, pr.Cristea Silviu de la parohia Guravăii, pr. Vesa Ioan de la parohia Iosășel, pr.Groza Ștefan de la parohia Dieci, pr. Bele Raul de la parohia Secaș, pr. Rocsa Sebastian de la parohia Pescari, pr.Bej Florin de la parohia Crocna, pr. Zbârcea Teodor de la parohia Mădrigești, pr. Rada Ioan de la parohia Sălăjeni și pr. Horga Marius de la parohia Pleșcuța.

Având în vedere că Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor ” și „ Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, preotul Vesa Ioan de la parohia Iosășel a susținut următoarele teme:

1.Asumarea suferinței și cre­dința în Dumnezeu sunt prima condiție spre vindecarea completă, trupească și sufletească, a omului (Iov 2, 10);

2.Pastorația bolnavilor: încurajare și sprijin în sufe­rință, dar și chemare la înnoirea vieții în Hristos.

În susținerea temei părintele Vesa spunea:

Îngrijirea celor bolnavi reprezintă nu numai o datorie morală a creștinului ca manifestare a dragostei față de aproapele, așa cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos în Pilda samarineanului milostiv, ci și o componentă a misiunii sociale a Bisericii.

Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a tămădui ‘orice boală și orice suferință în popor’ (Matei 4, 23), înțelegând prin aceasta bolile sufletești și trupești ale oamenilor, El fiind Doctorul suprem Care a transmis această lucrare ca îndemn și poruncă apostolilor și ucenicilor Săi. Astfel, Biserica întemeiată la Cincizecime este și spațiul în care cei bolnavi găsesc vindecare, misiunea sa fiind aceea de a tămădui sau vindeca pe cei bolnavi ca o continuare a lucrării ei liturgice.

Potrivit învățăturii Sfintelor Evanghelii și a Sfinților Părinți, boala este fie urmarea păcatului, fie o încercare prin care Dumnezeu dorește să ne întărească în virtute și să ne apropie mai mult de El. Nevoințele celor aflați pe patul de suferință, care își asumă această cruce, sunt comparate cu nevoințele mucenicilor și ale marilor pustnici, iar grija arătată față de cei bolnavi este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu.

În acest context, lucrarea preotului în alinarea suferinței celor bolnavi și în păstrarea sănătății sufletești și trupești a celor pe care îi păstorește este o lucrare sfântă și necesară, el fiind nu numai un doctor de suflete, ci și un împreună-lucrător cu medicul la redobândirea sănătății depline a celor pe care îi păstorește.

Când omul își pierde sănătatea ajunge adesea într-o stare de disperare asemenea lui Adam care a pierdut raiul, dacă nu dă bolii sale un sens spiritual.

Pentru omul bolnav, sănătatea pierdută iremediabil reprezintă bunul cel mai de preț pe care și-l dorește cel mai mult. De aceea, este firesc ca el să caute refacerea sănătății. Însă lucrarea mântuitoare a lui Hristos vizează în primul rând sănătatea sufletului care este nemuritor, spre deosebire de trup care este trecător sau stricăcios.

Din acest motiv, Biserica se roagă constant pentru sănătatea și mântuirea oamenilor. În acest sens, pastorația celor bolnavi urmărește, pe lângă sporirea credinței în Mântuitorul Iisus Hristos – Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, și dobândirea conștiinței că mântuirea sufletului și trăirea în comuniune cu Dumnezeu reprezintă țelul vieții omului, potrivit cuvintelor Domnului: ‘Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte vi se vor adăuga vouă’ (Matei 6, 33).

În finalul întâlnirii, preotul paroh Zbârcea Teodor  a mulțumit preoților și  tuturor credincioșilor  pentru participare.

Pr. Moț Aurelian Iulian