Joia Mare, Joia Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, a adus împreună mulțime de credincioși arădeni la Catedrala Veche din Cetatea Aradului, unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Denia celor 12 Evanghelii.
Ușa Catedralei, ca o balanță a vremurilor. Înaintea ei, târgul de Paști, organizat pe spațiul fostei Piețe Mari, cu toate cele ale lui (…), dincolo de ea, în clipele în care noi am ajuns, o liniște pe care lesne o puteai „auzi”. Cu fiecare clipă scursă, balanța începea a se înclina spre cele ce lui Dumnezeu trebuiau dăruite. Cu lumânări în mâini, arădenii veniseră să dea lui Dumnezeu timp de prohodire.
Prima dintre cele 12 Evanghelii, citită a fost de Ierarh, celelalte, pe rând, de slujitorii Catedralei. Cutremurătoare clipe ale Pătimirilor, aduse înaintea noastră, a tuturor.
Ceva, însă, avea să ni se oprească mai mult în memorie decât celelalte toate: Antifonul al 3-lea, glasul al 2-lea, pe care îl lăsăm scris spre citire în Arcurile peste timp ce vor veni:
„Pentru învierea lui Lazăr, Doamne, pruncii evreilor au strigat Ție, Iubitorule de oameni: Osana! Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțelegă.
La Cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mai înainte ucenicilor Tăi: Unul dintre voi Mă va vinde. Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.
Întrebând Ioan: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?, l-ai dovedit pe acela prin pâine; iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.
Cu 30 de arginți și cu sărutare vicleană, Te căutau iudeii să Te ucidă, Doamne; iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.
La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: așa să faceți, precum vedeți. Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.”
Toate erau acolo, înaintea ochilor… iar Iuda n-a vrut să înțeleagă.
A urmat un popas la care am zăbovit mai mult.
Iuda înțelesese, dar…
În Evanghelia a 5-a (Matei 27, 3-32) ni s-a arătat un Iuda care înțelesese ce a facut, dar nu și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. A mers, le-a spus arhiereilor și bătrânilor că a greșit vânzând sânge nevinovat, a aruncat cei 30 de arginți în templu, a plecat și, ducându-se… s-a spânzurat. L-am văzut Iuda și totodată i-am văzut pe oameni strigând ca Barnaba tâlharul să fie eliberat, iar Hristos Să fie răstignit. Neputând să răspundă întrebării lui Pilat: „Dar ce rău a făcut?”, neputincioși în a aduce argumente pentru înverșunarea cu care voiau să vadă răstignit Binele, Dreptatea și Dragostea desăvârșită, au acoperit întrebarea cu o și mai mare înverșunare, strigând: Să fie răstignit!
Un popas deloc întâmplător.
Dincolo de el, liniștea, parcă mai mare decât de obicei, clopotele cu o dureroasă chemare, iar Ierarhul, cu Sfânta Cruce pe umeri, ieșind pe ușa dinspre miazănoapte, a dus-o spre închinare în mijlocul Catedralei. Căci, astăzi a fost răstignit pe lemn Cel ce a așezat pământul pe ape; astăzi, cu porfiră mincionoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori; astăzi, lovire peste obraz a luat Cel ce a izbăvit în Iordan pe Adam; astăzi, cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii; astăzi, cu sulița a fost străpuns Fiul Fecioarei.
Erau toate, acolo, înaintea noastră.
În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfinția Sa a vorbit despre relatările celor patru Sfinți Evangheliști despre Pătimirile Domnului, încredințându-i pe toți cei prezenți la Denie că, plecând în această seară de la biserică, nu L-au părăsit pe Hristos pe Cruce ci vor pleca însoțiți de Mântuitorul Iisus Hristos spre Praznicul Învierii.
