Al nouălea pelerinaj la biserica de lemn din Furcșoara, jud. Hunedoara 

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei Arhiepiscopul Aradului, credincioșii Parohiei Ortodoxe „Sf. M. Mc. Gheorghe” Aradul Nou, au efectuat pentru al nouălea an la rând, un pelerinaj la biserica de lemn din Furcșoara, Episcopia Devei și Hunedoarei, Luni 24 iunie 2024, cu prilejul Sărbătorii Sfintei Treimi și a Nașterii Sf. Ioan Botezatorul.

Destinația aleasă reprezintă pentru foarte mulți credincioși ai parohiei arădene și locul nașterii și a copilăriei.

80 de credincioși arădeni, însoțiți de părintele Gabriel Mariș preot slujitor al Parohiei Aradul Nou, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită în biserica de lemn a Parohiei Furcșoara. Aceștia au fost întâmpinați de către oficialități în frunte cu primarul comunei Brănișca. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de patru preoți. Biserica s-a arătat însă neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși sosită la biserică, mare parte din ei așezându-se pe lângă biserică, ascultând cu evlavie slujba. Părintele Alin Mureșan, parohul frumoasei biserici, păstorește acolo 7 credincioși, prezenți și ei la biserică, ca în fiecare duminică și sărbătoare. Auzind de eveniment, alături de enoriasi s-au adunat și fiii satului plecați în alte localități din țară. A fost o mare sărbătoare pentru comunitate. O bucurie nemărginită prilejuită de reîntâlnirea cu locurile natale, cu oamenii schimbați de anii care au trecut peste chipul lor. După Sfânta Liturghie, a fost săvârșite un parastas pentru toți preoții slujitori, ctitorii, binefăcătorii și mai ales pentru rudeniile adormite în Domnul ale celor prezenți dar și pentru Maria Arsenia fiica părintelui paroh, adormită in Domnul la doar 10 anișori in urma unui grav accident. După parastas s-a săvârșit Taina Sfântului Maslu împreună cu soborul preoților. Toți cei prezenți au fost invitați de gazde la o agapă frățească la căminul cultural, ocazie pe care toți au folosit-o și pentru a depăna amintiri.

Istoric

Parohia Aradul Nou

Parohia Aradul Nou a avut o biserică edificată în mod sigur din lemn, a cărui slujitor în 1767 era preotul Gheorghe Popovici, originar din Bătania. Sfârşitul bisericii şi chiar a parohiei ortodoxe poate fi pus pe seama masivelor colonizări habsburgice care au început încă din al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea continuând până în cea de-a doua jumătate a veacului. La sfârşitul perioadei de colonizare, Aradul Nou devine una dintre cele mai populate aşezări cu familii de origine germană. Nu după mult timp, între populaţia autohtonă şi noii veniţi, se nasc o serie de nemulţumiri şi asperităţi. În aceste împrejurări, prin ordinul din 24 iulie 1765 al Mariei Tereza, românii au fost mutaţi în Mănăştur iar sârbii la Felnac.

După primul război mondial, alături de puţinii români aflaţi în partea de cartier numită Mureşel, au fost aşezaţi colonişti aduşi din satele Furcşoara și Căbești de lângă Ilia (județul Hunedoara) dar şi din alte sate, întemeindu-se partea de cartier numită Colonia veche. Aceasta a fost grăuntele de muştar din care avea să se formeze viitoarea parohie ortodoxă din Aradul Nou. Cel care a depus eforturi pentru înfiinţarea noii parohii a fost preotul prof. dr. Nicolae Popovici, secondat de o serie de intelectuali şi funcţionari din administraţia de stat în frunte cu dr. Aurel Crişan. Urmare a creşteri treptate, începând mai ales cu 1921, a numărului ordodocşilor în Aradul Nou şi mai ales în Mureşel, care „au hotărât să se organizeze bisericeşte” în anul 1925, Ministerul Cultelor recunoaşte Parohia ortodoxă română Aradul Nou, ca parohie independentă. Până atunci credincioşii aparţineau de parohia Sânicolaul Mic.

Consiliul eparhial Arad numeşte, prin decizia cu numărul 1482/1926, ca administrator parohial pe profesorul preot dr. Nicolae Popovici, de la Institutul Teologic din Arad.

Biserica de lemn din Furcșoara, a fost ridicată în anul 1808. Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din satul Furcșoara, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03314), pare să dateze din secolul al XVII-lea; momentul înălțării se va putea preciza cu exactitate doar în eventualitatea descoperirii vechii pisanii, dăltuită, cu probabilitate, pe ancadramentul ușii dinspre naos, ascuns în prezent sub un strat impropriu de tencuială.

Veșmântul iconografic inițial, din care mai sunt vizibile astăzi doar unele mici fragmente din altar și de pe suprafața tâmplei, a fost executat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, putând fi atribuit fie preotului Ioan Zugravul din Deva, fie pictorului anonim de la Certeju de Jos; frumoasele icoane ale „Sfântului Ierarh Nicolae” și ale „Mântuitorului Iisus Hristos” au fost transferate în colecția de artă bisericească de la Protopopiatul Ortodox Orăștie.

Degradată din pricina șubrezeniei bârnelor, zestrea originală a fost înlocuită, în anul 1808, cu o alta, la fel de valoroasă, semnată de zugravii Simion și Gavriil Silaghi din Abrud; șantierul este atestat de inscripția de pe marginea sudică a bolții naosului: „Zugravindu-s-au această sfântă biserică în zilele înălțatului împărat Franțiscus al II-lea, vicariuș D[omania] Să Nicolae Huțovici, protopop eparhiei Iosif Nemeș, ctitor popa Petru, Bâce Adam, Conea Pătru, Bârj Toader, Negrilă Nicoară, Negrilă Gheorghe, birău Bâce Ion, cu cheltuiala satului, 1808, de Simon Silaghi din Abrud, Gavril Silaghi”. În fața bisericii, străvechiul „scaun de judecată” își mai așteaptă încă „împricinații”.

Preot Gabriel Cosmin Mariș