Duminica a 18-a după Rusalii, a ,,Pescuirii minunate” ne regăsește în parohia Dud, din Protopopiatul Ineu, Parohie ce azi  a avut prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe  – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Dan Pavel – Parohia Șilindia, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna, Pr. Bisorca Ciprian-Gheorghe – Parohia Iercoșeni.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Tudor Robert, arătând în cele enunțate că Taina Sfântului Maslu este în sine o taină a vindecării, o conlucrare divino-umană, prin care Dumnezeu vine spre om, în ajutorul lui la suferință și durerea bolilor sufletești și trupești – pe de-o parte, iar pe de altă parte, omul alergă spre Dumnezeu, cu toata nădejdea că în zbuciumul sufletului și durerea trupului, Domnul îi va aduce liniște și alinare.

Dar aici trebuie să conștientizăm și să urmam un parcurs duhovnicesc, pornind de la eliberarea minții de tumultul gândurilor, îmblânzirea inimii de la supărări și răutăți, căutarea și apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu și transpunerea în viața personală – că aceasta înseamnă ”ascultarea”, auzire (a Cuvântului lui Dumnezeu) și împlinirea lui, iar la toate acestea adăugând rugăciune, post, stăruință în credință, ne învrednicim de conlucrarea cu Dumnezeu în folosul nostru, al mântuirii noastre, al vindecării noastre sufletești si trupești.

De altfel, Evanghelia Duminicii a 18-a după Rusalii, întrevede acest model al urcușului duhovnicesc. Când mulțimile se îmbulzeau, Hristos se urcă în corabia lui Simon (Petru) și îl roagă să o depărteze puțin de mal, apoi a vorbit mulțimilor – vedem lămurit că și noi, pentru liniștea sufletească în rugăciune, avem nevoie să ne îndepărtam de grijile lumești, cum spunem în fiecare Liturghie: ” Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm”. Apoi, Evanghelia zile ni-l prezintă pe Simon Petru făcând ascultare, ” Şi, răspunzând, Simon a zis: Învățătorul, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” (Luca 5, 5), vedem apoi o auto-analiză, o conștientizare a stării păcătoase, Simon Petru la întâlnirea cu Hristos (în Persoană – era în corabia lui, în Cuvânt – auzise cuvintele Mântuitorului către mulțime, în Minune – pescuirea minunată de care nu avuse parte fără Hristos) se schimbă, se transformă, putem spune chiar radical, Evanghelia menționând ” Şi trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul şi au mers după El.” (Luca 5, 11)

Astfel de transformări radicale în urma întâlnirii cu Hristos mai regăsim și în modelul lui Zaheu vameșul, în modelul femeii păcătoase ce a spălat cu lacrimi picioarele lui Iisus si le-a uns cu mir, dar și în viețile sfinților, unde amintim de cuvioasa Maria Egipteanca. Prin urmare, orice întâlnire cu Hristos în viața noastră, ne schimbă, puțin câte puțin, înspre ce este bun și de folos sufletelor și trupurilor noastre, motiv în plus în a înmulți aceste întâlniri cu Hristos, în rugăciune, în post, în participarea la Sfintele Slujbe și Taine, în faptele bune ale iubirii milostive.

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de tinerii Ignișca Maria Lucia, împreună cu toţi cei care au înfrumusețat momentul de la strană.

În încheiere preotul paroh Achim Giani a mulțumit preoților prezenți, oficialităților și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Hristos, doctorul sufletelor și trupurilor noastre. Mântuitorul îi vindecă pe cei bolnavi cu trupul pentru a arăta dumnezeirea Sa, dar și pentru a vindeca sufletul lor”.

”Din versetele de la Sfântul Evanghelist Matei (4, 23; 9, 35; 11, 4-5) şi Sfântul Evanghelist Luca (9, 11), unde se spune că „mulțimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuință de vindecare îi făcea sănătoși”, înțelegem că vindecările pe care Mântuitorul le săvârșește sunt semnul prezentei Împărăţiei lui Dumnezeu în lume. Deci, vindecările au şi un sens profetic, şi anume ele sunt inaugurarea sau începutul unei vindecări finale, care se va realiza într-un cer nou şi un pământ nou, în care nu va mai fi lacrimă şi moarte (cf. Apocalipsa 21, 1, 4), pentru că Învierea de obşte va fi vindecarea definitivă a tuturor oamenilor de moarte şi de stricăciune.”[1]

Dumnezeu ne-a zidit întru sănătate şi dorește ca noi să fim sănătoși, dar ne-a lăsat și libertatea ca noi să ne purtăm de grijă. Ajutorul Său ne vine atunci când noi îl chemăm în viaţa noastră, prin rugăciune, El ne sfințește, curăţeşte sufletul şi îndreaptă viaţa noastră ca ea să fie din nou sănătoasă și bineplăcută lui Dumnezeu. Poate, de aceea, majoritatea vindecărilor săvârşite de Mântuitorul erau precedate sau concomitent cu iertarea păcatelor, încât mulți se întrebau ”Cine este Acesta care iartă şi păcatele?” (Luca 7, 49).

Această vindecare completă a ființei umane (trup și suflet) pe care doar Dumnezeu o poate săvârși, evidențiază tocmai calitatea supremă și unică a Celui care vindecă, și anume dumnezeirea Sa.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius

[1] https://doxologia.ro/iisus-hristos-vindecatorul-sufletelor-al-trupurilor, Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși).