Donație de alimente pentru Cantina Socială Sfântul Nicolae din Arad 

Trăim într-un secol care ne pune la încercare nu numai puterea de a depăşi greutăţile de tot felul, ci chiar latura profund umană a existenţei noastre. Astăzi, cuvinte ca milă, solidaritate, sprijin, ajutor, dragoste faţă de cei din jur par a se fi pierdute în iureşul unei vieţi tot mai grăbite.

Ca întotdeauna, Biserica rămâne un reazem pentru credincioşii săi, încercând să-i întoarcă unii cu faţa către ceilalţi şi să le reamintească unul dintre principiile fundamentale ale Ortodoxiei: dragostea faţă de aproapele.

Auzim adesea în jurul nostru vorbindu-se despre filantropie, un concept cu rădăcini vechi în istoria creştinismului, dar la fel de actual şi, mai ales, necesar în zilele noastre. Poate că nu avem timp, fiecare dintre noi, să ne dovedim, în fiecare zi, dragostea, sprijinul şi solidaritatea faţă de cei din jurul nostru, însă cu siguranţă putem răspunde din când în când chemării Bisericii și a oamenilor ei cu inimă mare, care sunt mereu alături de cei aflaţi în nevoie și lipsuri. Dragostea către aproapele este virtutea prin care creștinul dorește si voiește aproapelui binele vremelnic și veșnic, dându-și totodată și silința de a-i face acest bine.  În virtutea aceasta sălășluiește deplin duhul învațăturii și vieții creștine.

De aceea, Mântuitorul o și numește semnul de recunoaștere al creștinului: “Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, daca veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35). Așadar, cine nu se călăuzește de virtutea dragostei către aproapele, acela nu este creștin adevărat și nu îndeplinește porunca pe care El ne-a dăruit-o și anume: ,, Toată Legea şi proorocii stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele” (Matei 22,40).

Dragostea către aproapele este o datorie de seamă a creștinului, fiind necesară pentru mântuirea noastră. Este adevărat că în fruntea tuturor datoriilor creștinești stă dragostea către Dumnezeu. Pe aceasta o numește Mântuitorul “marea și întâia poruncă”, dar îndată adaugă: “Iar a doua, la fel cu aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-38).

Urmând îndemnul Sfinților Apostoli și cel al marelui filozof și teolog, Nicolae Stheinhardt, dascălii de la Școala Gimnazială ” Iustin Marșieu” din Socodor au înțeles că educația  copiilor înseamnă și să-i învățăm pe aceștia să facă fapte bune, fapte prin care să-i ajute pe cei aflați în nevoie și să le arate dragostea lor. Și cum Socodorul este o comună renumită pentru legumele sale, profesorii de la Școala Gimnazială ,,Iustin Marșieu’’ Socodor împreună cu elevii, părinții și bunicii acestora au desfășurat o campanie de donație de legume, fructe și alimente către Cantina socială ”Sf. Ierarh Nicolae”, administrată de Arhiepiscopia Aradului. Ca și în fiecare an s-au adunat destul de multe alimente, care au fost transportate la Arad, joi 24 octombrie 2024. Acolo au fost primite cu multă bucurie de către doamna Gianina Ștefănuț și de cei care se ocupă de administrarea cantinei și care se străduiesc zilnic să asigure masa pentru 150 de oameni sărmani copii și adulți. Aceștia au transmis un cuvânt de mulțumire copiilor, părinților și dascălilor de la Socodor pentru gestul minunat.

În fiecare an elevii își arată dragostea lor față de semeni aducând cu bucurie din puținul lor pentru a bucura pe cei care sunt lipsiți și aflați în strâmntorare, fiecare aducând după putința lor ca dar din dar să se facă Rai, arătând astfel că din ce le-a dăruit Dumnezeu lor ei dau mai departe și altora, ca astfel Dumnezeu să le înmulțească puținul dat în anii care vor urma.

Cu ajutorul lui Dumnezeu vom continua și pe viitor să fim filantropi cu semenii noștri și să îi ajutăm să poată avea o masă caldă zilnică. Acest lucru îl putem face, dascălii Școlii Gimnaziale ,,Iustin Marșieu” din Socodor, numai cu ajutorul bunicilor și al părinților eleviilor din această localitate,  care sunt niște oameni harnici, buni și darnici care își apleacă inima și urechea la nevoile celor din jurul lor.

Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa acestora, să le înmulțească darul și să o înscrie în Împărăția Sa cea Cerească.

Profesor Jurca Marius