Duminica a XXV-a după Rusalii, a „Samarineanului Milostiv”, dar și premergătoare începutului Postului Crăciunului, regăsește membrii Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu, la ceas de rugăciune și meditație în Parohia Târnova.
S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Protopop Zaha Adrian – Parohia Ineu, Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel, Pr. Bisorca Ciprian-Gheorghe – Parohia Iercoșeni. Soborului slujitor s-au adăugat și invitați de suflet ai Parohiei: Pr. Ivănuț Valerian-Iulian – Parohia Bârsa, Pr. Rău Mădălin Florentin – Parohia Revetiș, Diacon Cociuba Daniel – Catedrala nouă Arad (fiu al satului). De asemenea, soborul a fost împlinit și de prezența: Pr. Pensionar Păiușan Teodor (Târnova), Pr. Pensionar Feier Teodor (Drauț).
Un înălțător cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele protopop Zaha Adrian, acesta a remarcat tradiția încetățenită ca în prima Duminică după praznicul Soborului Sf. Arh. Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri – ocrotitorii Biserici Parohiei Târnova, și, de luăm în considerare cuvântul ” Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Psalm 103, 5), înțelegem că îngerii sunt ființe, făpturi duhovnicești create de Dumnezeu. Tradiția dogmatică a Bisericii învaţă că Dumnezeu a creat mai întâi lumea nevăzută, de natură spirituală, trecând abia apoi la creația lumii văzute, de natură materială. Un singur loc din Scriptură se referă deslușit la acest aspect: „Știi tu cine a hotărât măsurile pământului […] sau cine a pus piatra cea din capul unghiului, atunci când stelele dimineții cântau laolaltă şi toţi îngerii Mă sărbătoreau?” (Iov 38, 5-7). Aşadar, îngerii nu sunt plăsmuiri imaginative umane. Îngerii sunt slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor: ”Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14).
Dar pe lângă toate lucrurile evidente în legătură cu Sfinții Îngeri ce reies atât din paginile Sfintei Scripturi cât și din Tradiție și din învățătura Biserici, se cuvine să mai aprofundăm câteva aspecte. Vedem astfel că îngerii sunt prezenți în întreaga istorie a lumii văzute și nevăzute, de la facerea ei – încă de la facerea lumii nevăzute – până la finalul ei, la judecata de apoi și împărăția veșnică a lui Dumnezeu.
Un alt aspect deosebit îl reprezintă caracterul de ostași, de luptători ai lui Dumnezeu, luptând împotriva răului, împotriva nedreptății. E exemplu, Arhanghelul Mihail este cel care atunci când Lucifer (purtător de lumină) s-a răzvrătit creând dezbinare între îngeri, s-a ridicat în apărarea adevărului și a dreptății îndemnând ceilalți îngeri strigat ”Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, s-a oprit căderea îngerilor, prefacerea lor din duhuri de lumină în draci întunecați. Ar fi bine ca atunci când gânduri și simțăminte năvalnice ne tulbură și tind să ne stăpânească, să repetăm acest îndemn. Și să îl înțelegem: Să stăm bine – Dumnezeu este Bun, Dumnezeu este Binele, înseamnă să stăm după Dumnezeu, cu Dumnezeu, întru Dumnezeu. Să luăm aminte – să avem în vedere, să re-memorăm lucrarea lui Dumnezeu, a analiza, păstra și împlini rânduiala lui Dumnezeu, altfel rânduiala noastră se strică, ne pierdem rosturile, rătăcim … și nu mai stăm bine! Să luăm aminte la Dumnezeu și, înapoi, la noi înșine, apoi iar la El și iar la noi, să ne măsurăm neîncetat starea după Binele Adevărat. Să stăm cu frică – este vorba de frică bună: aceea de a cădea/pierde din iubire și adevăr, aceea de a ne despărți de bine, de Dumnezeu. A nu se confunda cu frica cea rea, din ispita diavolului aceea a deznădejdii, ce ne ține departe de Dumnezeu.
Avem și exemple din lumea văzută de luptători ai lui Dumnezeu, ce au luptat pentru dreptate, adevăr, credință: sutașul ce s-a rugat pentru sluga lui bolnavă, sutașul Loghin ce se își începe convertirea sub crucea Mântuitorului la momentul când Iisus încredințează în mâinile Tatălui Duhul Său, Loghin exclamând „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15, 39) și încredințându-se la Învierea Mântuitorului pe când străjuia mormântul.
Suntem chemați așadar, asemenea luptătorilor cerești a sfinților îngeri, să ne facem și noi luptători cu patimile, cu ispitele, cu orice înfățișare a răului, câștigându-ne astfel cel mai de preț lucru: ”Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).
Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de Ignișca Maria Lucia și cei prezenți in strană, care au înfrumusețat momentul alinând sufletește mulțimea credincioșilor, în mijlocul cărora s-au regăsit și autorități locale și centrale.
În încheiere, preotul paroh Păiușan Florin a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Sfinții vindecători și taumaturgi cinstiți în mod special pe teritoriul României (Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Antiohiei, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva cea nouă ș. a.)”.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut între anii 270 şi 280, în orașul Patara, unul dintre principalele porturi ale provinciei Lichia, situat astăzi în sud-vestul Turciei (Asia Mică). Învățătura Bisericii a dobândit-o, cum era şi firesc, mai întâi de la părinții săi, iar mai târziu, de la fratele mamei sale, Nicolae, care a fost episcop al cetății Mira, a fost hirotonit întru preot de unchiul său. Avea doar 23 de ani. După moartea episcopului locului, Sfântul Nicolae – cunoscut pentru sfințenia vieţii sale – a fost ales de popor arhiereu. Tradiția a înregistrat nenumărate minuni pe care Sfântul Nicolae le-ar fi săvârşit în timpul vieţii sale. Între cele mai cunoscute sunt salvarea unor corăbieri şi potolirea furtunii pe mare, eliberarea celor trei tineri condamnaţi pe nedrept la moarte de prefectul Avlavie, precum şi a altor trei arestaţi de Eustaţie; învierea mai multor persoane, a unei fetiţe, a trei tineri studenţi, a trei copii şi vindecarea unor boli incurabile, înmulţirea dulciurilor pentru copiii din Patara şi din Mira.
Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270, a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. Sfântul Ierarh Spiridon a trecut la cele veşnice în anul 348, la vârsta de 78 de ani, pleacă periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credinţă și cu dragoste, pretutindeni în lume. Alergând prin lume să facă bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul său, Sfântul cel milostiv își tocește periodic încălțămintea.
Pe vremea împărăției lui Deciu, era în Antiohia Siriei un filozof și vrăjitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, născut din părinți necredincioși, care a fost dat în copilăria sa spre slujba zeului Apolon. Un tânăr din Antiohia, Aglaid, văzând frumusețea tinerei Iustinei încerca în orice fel să o ia pe aceasta de soție. Însă iubirea Iustinei pentru Domnul nostru Iisus Hristos era prea mare ca Aglaid să reușească să o convingă. Atunci, tânărul Aglaid a cerut ajutorul vrăjitorului Ciprian care a încercat toate mijloacele prin care ar fi putut-o ispiti pe Iustina, însă au fost în zadar. Ciprian și-a dat seama de puterea Crucii Mântuitorului Iisus Hristos și de faptul că s-a înșelat și luând cărțile vrăjitorești ca să le ardă, s-a dus la Episcopul Antim și căindu-se a fost botezat de către acesta și ridicat în treapta de diacon, preot și chiar Episcop.
Viețile altor tămăduitori precum Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva cea nouă ș.a. au fost amintite în discuțiile ce au urmat.
Pr. Lucaciu Ionuț Marius
