În data de 1 noiembrie 1925, Mitropolitul primat Miron Cristea devenea primul patriarh al României.

S-a născut în data de 18 iulie 1868 în Toplița, județul Harghita. Timp de două decenii, a slujit ca Episcop al Caransebeșului, înainte de a deveni mitropolit primat în 1920 și, ulterior, Patriarh al României între 1925-1939.

Printre realizările semnificative ale Patriarhului Miron cristea se numără și înființarea eparhiilor din Oradea, Cluj și Constanța. Totodată, a avut un rol esențial în viața politică a țării, fiind membru al Regenței între 1927 și 1930 și prim-ministru în ultimii doi ani de viață.

A înființat „Fondul Milelor” și a sprijinit educația teologică prin burse pentru tinerii care studiau în străinătate.

De asemenea, a realizat proiecte ambițioase, precum construirea Palatului și Reședinței Patriarhale, precum și restaurarea Catedralei patriarhale. Tot el a inițiat reprezentanța românească de la Ierusalim și a vizitat Locurile Sfinte în 1927.

În plan cultural, Miron Cristea a fost numit membru de onoare al Academiei Române pe 7 iunie 1919 și a scris o lucrare de doctorat despre Mihai Eminescu, tradusă ulterior de Mitropolitul Antonie Plămădeală și publicată în anii ’80.

A trecut la Domnul în data de 6 martie 1939, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.

Patriarhia Română, 99 de ani de la înființare

La finalul anului 1924, Mitropolitul Pimen al Moldovei și Sucevei a redactat o propunere potrivit căreia Mitropolia Ungrovlahiei să fie ridicată la rangul de Patriarhie. În acest mod, Mitropolitul Primat urma să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naționale Române.

Documentul a fost semnat de Mitropolitul Nectarie al Bucovinei, de Arhiepiscopul Gurie al Chişinăului şi de Episcopii Lucian al Romanului, Roman al Oradiei, Nicolae al Clujului şi Ilarie al Constanţei.

Propunerea a fost inclusă pe ordinea de zi a Sfântului Sinod în şedinţa din 4 februarie 1925, condusă de Arhiepiscopul Gurie al Chişinăului.

Înfiinţarea Patriarhiei Române a fost recunoscută şi aprobată, cu unanimitate de voturi, de Senat şi Camera Deputaţilor. În 23 februarie 1925, legea în cauză a fost promulgată de Regele Ferdinand.

O lună mai târziu, în data de 12 martie 1925, Bisericile Ortodoxe surori au fost înştiinţate, printr-o scrisoare irenică, de cele împlinite.

În mai 1925, scrisoarea irenică a fost trimisă Patriarhiei Constantinopolului prin Dragomir Demetrescu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Din cauza vicisitudinilor politice, Patriarhul Constantinopolului, Constantin VI (1924-1925), a fost nevoit să se retragă din scaun şi nu a mai putut convoca Sfântul Sinod pentru a răspunde acestei scrisori.

În luna iulie a anului 1925 a fost întronizat ca patriarh al Constantinopolului Vasile al III-lea (1925-1929), care, luând în considerare hotărârea Bisericii Ortodoxe Române, prin Tomosul cu nr. 1579 din 30 iulie 1925, a recunoscut ridicarea acesteia la rangul de Patriarhie.

2025 a fost declarat Anul Centenar al Patriarhiei Române

În contextul în care anul viitor Biserica Ortodoxă Română va împlini 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei (aprilie 1885) și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie (februarie 1925), anul 2025 a fost declarat Anul Centenar al Patriarhiei Române.

Proiectul de lege a fost adoptat în luna februarie de către Camera Deputaților, după ce a fost depus de Parlamentul României și adoptat de Senat, în octombrie, respectiv decembrie 2023.

În ședința de lucru de vineri, 25 octombrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat principalele evenimente propuse pentru pregătirea, organizarea și desfășurarea Anului Centenar 2025.

https://basilica.ro/se-implinesc-99-de-ani-de-la-intronizarea-primului-patriarh-al-romaniei/