Biserica Ortodoxă și școala confesională română au jucat un rol deosebit în ridicarea nivelului de cultură în rândurile lucrătorilor pământului din așezarea Radna de pe malul drept al Mureșului. Bătrânii satului povesteau că după spusele strămoșilor, ar fi existat aici o biserică românească ortodoxă în secolul al XIV-lea. Tradiția locului nu are însă acoperire în documente istorice. Știm însă că în iulie 1768 și în iunie 1782, autoritățile de la Viena au dat undă verde zidirii unei biserici române ortodoxe, dar anul zidirii lăcașului de cult nu se cunoaște. În anul 1843, Radna avea 1025 de suflete ortodoxe, un preot, un capelan, o școală cu un învățător și 12 elevi.

Clădirea de azi a bisericii datează din anii 1840-1847 și a fost zidită din contribuțiile credincioșilor și cu sprijinul financiar al Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului. Exteriorul bisericii este realizat în stil baroc – vienez, iar interiorul a fost remodelat mult mai târziu.  Din registrele parohiei, aflăm preoții Biserici Ortodoxe Române din Radna: Ioan Popovici (1767-1811), George Novac (1767-1811), IoanCefan (1811- 1839), Alexandru Popescu (1811-1840), George Popescu (1841-1892), Teodor Tripon (1847-1898), Maximilian Micloși (1898-1913), Procopiu Givulescu ( 1903-1945), Alexiu Doboș (1913-1932), Gheorghe Crișovan (1932-1975).

Clopotul cel mare al bisericii a fost donat de către Nicolae Tripon în anul 1847, iar celelalte clopote au fost donate în anul 1923 de către credincioșii parohiei. Credincioșii au contribuit de asemenea la zidirea casei parohiale în 1890, clădirea servind mulți ani ca sediu al școlii  confesionale  ortodoxe române.

Aici la Radna a păstorit vreme de 46 de ani , cu deosebită cinste și râvnă, cu înaltă demnitate moral – civică și bisericească, un om al locului, al cărui nume și ale cărui fapte înălțătoare de slujitor al biserici și al enoriașilor săi, au rămas în mintea și sufletele trăitorilr acestei așezări – preotul și protopopul, Gheorghe Crișovan (1932-1975).

A văzut lumina zilei în mai 1907 la Radna, provenind dintr-o familie de ostenitori trudnici ai pământului. Aflându-i dragostea de carte, părinții l-au trimis la școală, dorința lor fiind de a-l vedea slujitor al bisericii în satul natal. După absolvirea școlii primare, urmează cursurile Școlii Comerciale Superioare din Lipova, apot  Institutul Teologic din Arad, devenind preot. A fost sfințit în această calitate de către ÎPS Episcopul al Aradului,  Grigorie Gh. Comșa și rânduit pentru parohia comunei în care s-a născut. Sfințirea paraclisului de la Izvorul „Sfântul Gheorghe”  Feredeu din 9 iunie 1932, la  sărbătoarea Înălțătii Domnului, a fost oficiată de către ÎPS Părinte Episcop dr. Grigorie Gh. Comșa al Aradului, asistat de Î. P. Cuv. Sa Arhimandritul Policarp Morușca, starețul Mânăstirii Hodoș – Bodrog. Au fost prezenți preoți, protopopi, între aceștia și diacon Gheorghe Crișovan din Radna, care în decursul Sfintei Liturghii a fost hirotonit preot. Om integru, gata pentru sacrificiu „cu vorba, dar și cu fapta”, animator cultural entuziast, dar cu deosebire de certă valoare, avea să ajungă la 25 februarie 1968 protopop. Astfel declara oficial ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit al Mitropoliei Banatului, Nicolae Corneanu: „am socotit de bine a înălța pe Prea Cucernicul Părinte GHEORGHE CRIȘOVAN de la parohia Radna, protopopiatul Lipova, la rangul  de protopresbiter, pentru =ndelungata și rodnica sa activitate pusă în slujba Bisericii și a binelui obștesc, precum și în semn de deosebită prețuire și părintească dragoste”. Și continuă : „Nădăjduim că această cinstire va fi pentru Prea Cucernicia Sa, temei de a lucra mai departe cu toată râvna pentru Biserica noastră strămoșească și pentru propășirea Patriei noastre, iar pentru ceilalți preoți un îndemn de a-și spori zelul lor pastoral și munca pentru binele obștesc, spre fericirea și mântuirea credincioșilor și spre mângâierea și mulțumirea noastră”.

În septembrie 1944, trupele maghiaro-horthyste și hitleriste rupând frontiera de stat la Curtici și Nădlac, cuceresc Aradul și se îndreaptă spre cucerirea Văii Mureșului. Preotul Gheorghe Crișovan aflat la casa parohială este trezit din somn și chemat de urgență la cazarma Școlii de Subofițeri  Rezervă din Radna. Aici, comandantul școlii îl anunță că unitatea sa este gata să ia poziție de luptă la digul Păulișului, cerându-i să sfințească drapelul de luptă al unității. Preotul Gheorghe Crișovan a rămas aici la Radna, pentru a fi gata în orice moment pentru a acorda asistență religioasă ostașilor. Conștient de menirea și îndatorirea sa, preotul Gheorghe Crișovan săvârșește Te De-umul, binecuvântează drapelul unității  și întinde crucea comandantului colonel, Alexandru Petrescu, apoi corpului ofițeresc și comandanților de plutoane. Trupa în marș iese cu cântec pe porțile larg deschise ale cazarmei.

Preotul Gheorghe Crișovan a fost de asemenea pe linia frontului ca preot militar, confesor al Garnizoanei, însoțindu-i  pe colonelul Alexandru Petrescu și pe căpitanul Ioan Fătu. Toți cei care cădeau la datorie, erau aduși la Radna și îngropați cu onoruri militare, însoțite de rugăciunile preacucernicului preot.

O poză veche îl arată pe preotul Gheorghe Crișovan, sfințind Troița de lemn ridicată în memoria celor căzuți la datorie. Alături de el, sunt ofițeri români și ruși. Din grupul de copii care au ajutat la oficierea slujbei, se recunosc, cei care mai târziu vor face fală Radnei/Lipovei pri activitatea lor: inginer Ioan Boricu (Șoimoș), economistul Ion Vlaicu, medicul Mircea Nicoli, colonelul Ilie Bojar, Ioan Dicu.

În memoria eroilor de la Păuliș din septembrie 1944, elevi ai Școlii de Subofițeri  Rezervă din Radna, s-au ridicat o placă comemorativă și stele funerare în spatele Școlii generale din localitate, într-un perimetru ocrotit de de un gard și brazi. Prima locație a acestui cimitir a existat în incinta Unității Militare din proximitate. Noile semne de căpătâi, cât și placa, au fost realizate în anul 1969. Reușita așezării în cimitir a eroilor Detașamentului Păuliș s-a datorat, după eforturi deosebite și depășirea obstacolelor și reticenței celor care atunci administrau/guvernau, preotului/protopopului de la Radna, Gheorghe Crișovan.

Preotul protopop, Gheorghe Crișovan a fost mereu preocupat de biserica în care oficia cu credință și dăruire, de problemele administrative ale bisericii, în mai multe rânduri. Astfel,  „sub dreapta sa priveghere, biserica a fost reparată-/renovată, repictată și sărbătorită așa cum se cuvine”. La chemarea sa, între 1965 și 1968 a fost reparată/renovată și repictată biserica din Radna cu pictură în tehnica frescă de către pictorul Gheorghe Nițulescu din București, sfințită în anul 1968 de către ÎPS Părinte Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

După aproape o jumătate de secol de păstorire duhovnicească, protopul Gheorghe Crișovan pleacă pe drumul fără întoarcere al vieții veșnice la 30 ianuarie 1975. La ceas de despărțire de cel care le-a fost vrednic păstor, o imensă mulțime de localnici, dar și mulți credincioși veniți de pe întreaga Vale a Mureșului, l-au condus pe ultimul său drum. În tristul țintirim al comunei Radna, o lespede de piatră vestește că aici își doarme somnul de veci un prea cinstit și devotat slujitor al Biserici Ortodoxe Române, preotul/ protopop,  Gheorghe Crișovan.

 Prof. dr. STELEAN – IOAN BOIA