În după-amiaza zilei de duminică 6 aprilie  2025, preoţii din cadrul Cercului Pastoral-misionar  Nr.3 Gurahonţ, coordonat de către preotul Moţ Aurelian Iulian, s-au întrunit, la Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” parohia  Bonțești,  protopopiatul Sebiş.

În cadrul acestei întruniri s-a săvârşit Sfânta Taină a Maslului la care au luat parte credincioșii parohiei și din parohiile învecinate.

Din sobor au făcut parte: pr. Moț Iulian coordonatorul cercului, pr.Groza Ștefan de la parohia Dieci, pr.Cristea Silviu de la parohia Guravăii, pr. Lușcă Ciprian de la parohia Zimbru, pr. Vesa Ioan de la parohia Iosășel, pr. Curechean Alin de la parohia Cil, pr.Bej Florin de la parohia Crocna, pr. Pasc Darius de la parohia Bonțești, pr. Bele Raul de la parohia Secaș și pr. Zbârcea Teodor de la parohia Mădrigești.

Având în vedere că Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”, preotul Cristea Silviu de la parohia Guravăii a susținut următoarele teme:

1.Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, mărturie a con­tinuității apostolice pe pământ românesc;

2.Relația dintre Biserica ­Ortodoxă Română și Stat.

În susținerea temei părintele Silviu spunea:

În esență, autocefalia este recunoașterea maturității spirituale şi a libertății administrative şi pastorale a unei Biserici Ortodoxe dintr-o țară devenită stat independent.

În fapt, Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost recunoscută oficial de către Patriarhia Ecumenică în anul 1885, iar rangul de Patriarhie l-a primit în anul 1925, după ce, mai înainte, în anul 1918, s-a realizat România Mare, când, pentru prima dată în istorie, aproape întregul popor român era cuprins între granițele unui singur stat.

Păstrând şi cultivând virtuțile originii sale apostolice, asimilând şi în același timp influențând specificul etnic românesc, Ortodoxia românească s-a manifestat în plan istoric cu identitate proprie, păstrând unitatea dogmatică, liturgică şi canonică în comuniune cu Ortodoxia Universală. Atât Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 1885, cât şi ridicarea ei la rang de Patriarhie în 1925, au fost rezultatul unei strânse cooperări între Biserică şi Stat, mai ales în plan diplomatic.

Astăzi, prin lucrarea comună a Bisericii Ortodoxe Române şi a Statului Român, de comemorare cu solemnitate a două evenimente istorice fundamentale din viaţa Bisericii şi a neamului românesc, se evidențiază legătura dintre unitatea spirituală şi unitatea națională a românilor.

Legislația românească actuală privitoare la relația Stat-Biserică reflectă, așadar, într-o oarecare măsură, faptul că România este unica țară cu populație majoritar neolatină, dar de tradiție ortodoxă, aparținând Orientului creștin, prin viața sa eclezială, dar și Occidentului, prin latinitatea sa lingvistică.

Biserica Ortodoxă Română a avut dintotdeauna un rol major în dezvoltarea poporului român, atât din punct de vedere spiritual şi cultural cât şi din perspectiva păstrării şi perpetuării tradiţiilor, limbii, artei şi identităţii româneşti.

Nu întâmplător, Biserica Ortodoxă a devenit, imediat după evenimentele din 1989, instituţia cu cea mai mare popularitate, iar încrederea oamenilor în ea a fost în toţi aceşti ani foarte mare.

De aici rezultă interesul crescut al Statului român faţă de Biserica Ortodoxă Română, dat fiind rolul covârşitor al acesteia în eforturile de a întări democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor.

În finalul întâlnirii, preotul paroh Pasc Darius  a mulţumit preoților și celor prezenți pentru participare.

Pr. Moţ Aurelian Iulian