Începutul anului bisericesc, Duminica a 11-a a după Rusalii, a ”Datornicului nemilostiv” ne regăsește în comuniunea rugăciunii în Parohia Minișel din Protopopiatul Ineu, gazda de azi a întrunirii Cercului pastoral-misionar Târnova.

Taina Sfântului Maslu, una din expresiile  dragostei și a deschiderii Bisericii lui Hristos spre omul în suferință a fost săvârșită în sobor, de către preoții: Pr. Rău Mădălin – Parohia Chier, Pr. Pensionar Ivănuț Voicu – delegat al Parohiei Târnova,  Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș. Soborului s-a alăturat invitat de suflet, Părintele pensionar Roja Viorel (Grădiște II).

Un înălțător cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Voicu Ivănuț,  evidențiind legătura dintre Taină și Rugăciune, pornind de la Rugăciunea Sfințirii Unt-de-lemnului din cadrul Tainei Sfântului Maslu, care se rostește de șapte ori, invocând lucrarea Sfântului Duh, în mod tainic, asupra unt-de-lemnului cu care se va unge (mirui) în special cei bolnavi și în suferință, dar și cei prezenți, spre tămăduirea suferințelor sufletești și trupești, ” Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta (în acest moment, toţi preoţii binecuvintează untdelemnul), ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” (Molitfelnic – Rugăciunea Sfințirii Untdelemnului, Taina Sfântului Maslu)

Boala, suferința sufletească și trupească, sunt realități incontestabile, având cauze diverse, pot fi urmare a pacatelor, pot fi mijloace de ispitire și încercare în viață, pot avea scop pedagogic, de îndreptare a vieții, sau pot fi spre arătarea slavei lui Dumnezeu – ca și în cazul orbului din naștere.

Un caz elocvent în ceea ce privește urmările (efectele) păcatului a fost pus la sufletele noastre prin pilda Duminicii de azi, a ”Datornicului nemilostiv” – unde vedem urmarea rautății și a nemilostivirii, a atras dreapta judecată și supliciul pe mâna chinuitorilor, a celui care, deși nevrednic fusese iertat de datoria lui cea mare, dar el, când era rândul lui să ierte, s-a aratat neîndurător. Pilda Duminicii de azi, ne înfățișează pe Dumnezeu atât iubitor cât și drept. Iubitor pentru că: ” Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.” (Matei 18, 25-27) și ” Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?” (Matei 18, 32-33). Drept pentru că: ” Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.”

De altfel, pilda Duminicii de azi este o explicare mai detailaltă a uni părți din Rugăciunea Domnească ”Tatăl nostru” și anume ” Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12), dar și un îndemn, de a urma pilda iubirii și a iertării pe care însuși Iisus a aratat-o pe cruce: ” Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.” (Luca 23, 33-34).

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de Laurențiu Pingică și Braițiu Nicolae, Nicolae Rad și cei care împreună au înfrumusețat cântarea la strană.

Dupa aceste momente, alaiul preoților slujitori, a credincioșilor, alaturi de oficialitatțile locale ale comunei Tauț – alături de domnul primar Lela Florin, au purces la Capela Mortuara din Minișel, unde a fost săvârșită Slujba de Sfințire a acestui așezământ, urmat de un frumos cuvânt de învățatură rostit de Părintele Roja Viorel, evidențiind valorile morale și tradiționale păstrate cu sfințenie încă la sat, valoarea unității și a dragostei frățești dintre oameni, dar și mâhnirea unei realități tot mai accentuate, depopularea satelor românești, și odată cu aceasta, și pericolul pierderii unei vieți autentice românești, cu principii și valori morale unice ce se regaseau doar la sate.

Cum este firesc, au urmat mulțumirile atat din partea peotului paroh, cât și din partea oficialitatilor locale Tauț.

În încheiere preotul paroh Lucaciu Marius a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ” Pastorația specifică marilor duhovnici ai secolului al XX-lea între relații eclesiale și constrângeri sociale”. Pastorația marilor duhovnici ai secolului XX s-a caracterizat prin adaptarea profundă a învățăturii ortodoxe la realitățile sociale, politice și culturale ale timpului, manifestându-se ca o luptă constantă pentru păstrarea credinței în condiții ostile, precum regimurile totalitare, și pentru a menține legătura dintre credincioși și Biserică, chiar și în contextul unei societăți secularizate. Această pastoratie a presupus o echilibrare delicată între respectarea ierarhiei și a relațiilor eclesiale și înțelegerea și depășirea constrângerilor sociale, precum persecuția, teama sau influența ideologiilor comuniste, care au impus limite și provocări.

Relații eclesiale și menținerea legăturii cu Biserica

Lideri ai comunității: Duhohovnicii au acționat ca lideri spirituali și mentori, consolidând rolul comunității ecleziale ca refugiu spiritual și identitar în fața presiunilor sociale.

Duhovnicie individuală: Deși constrângerile de timp și spațiu au limitat accesul la un număr mare de credincioși, duhovnicii au continuat să ofere îndrumare personală și spirituală, menținând o legătură vitală cu viața interioară a credincioșilor.

Păstrarea credinței ortodoxe: Acești duhovnici au luptat pentru a păstra puritatea și tradiția credinței ortodoxe, asigurând continuitatea prin transmiterea generațiilor de învățături și practici spirituale.

Constrângeri sociale și adaptarea pastorației

Contextul politic: Regimurile comuniste au impus o presiune imensă asupra Bisericii, deschizând calea pentru persecuție, arestări și control politic strict asupra activităților religioase.

Secularizarea societății: Pe lângă persecuție, duhovnicii au trebuit să se confrunte și cu un proces de secularizare în masă, care a dus la o diminuare a influenței Bisericii în viața publică și la o indiferență religioasă în rândul multora.

Adaptarea strategiilor: Pentru a supraviețui și a continua misiunea, duhovnicii au fost nevoiți să adopte strategii pastorale adaptate, uneori prin organizarea de întâlniri discrete și ascunse sau prin transformarea caselor în mici centre spirituale.

Rolul social: În ciuda constrângerilor, marile figuri duhovnicești au continuat să joace un rol esențial în societate, nu doar prin pastorația spirituală, ci și prin oferirea de sfaturi practice și prin menținerea unui spirit de rezistență și speranță.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius